Cuplu: Ce poți face dacă ai un partener pesimist
Dacă ai un partener pesimist sunt șanse să te simți copleșită de modul lui de a gândi. Oare este bine să încerci sau să speri că îl vei schimba? Află care este comportamentul indicat.
Citește și:
Schimbări importante în viață? 4 moduri de a rămâne conectați la partenerul de cuplu
Știi ce este un persecutor? Cum identifici și corectezi acest rol în cuplu
Ai un partener pesimist? În primul rând, nu-l combate, nu-l judeca și nu încerca să-l schimbi! Dacă ar fi să ai ceva de făcut, atunci ar trebui să fie orientat către tine și astfel, întrebarea devine ce poți face tu cu tine, atunci când ai un partener pesimist?
Un lucru bun înainte de a acționa este a încerca să înțelegi, lăsând de-o parte sensul filozofic, ce este pesimismul, ce rădăcini poate avea în trecutul unui om, ce manifestări poate îmbrăca în diverse situații în prezent, în ce situații ai și tu o orientare pesimistă, pentru ca, mai apoi, să-i recunoști și să folosești punctele lui bune, dar și să știi să te ferești de bețele în roate pe care pesimismul le poate pune cu succes.
Pesimismul este o tendință, o atitudine de a vedea mai ales partea goală a paharului, laturile nefavorabile ale unei situații.
Modul de a privi lucrurile poartă mai degrabă amprenta neîncrederii, a temerii, a deznădejdii că întâmplările vieții aduc cu ele eșec, amenințare, obstacole și chin.
Iată că nu ne putem avânta cu elan într-un duel cu partenerul pentru ca acesta să vadă și binele din lume. Chiar dacă avem cele mai bune intenții, nu putem ști cât este de dureros sau de înfricoșător poate pentru el, întocmai precum este pentru un orb să vadă lumină.
Așadar, cu respect și răbdare poți căuta să te apropii de înțelegerea lui despre lume, mai întâi pescuind răspunsuri din viață voastră de zi cu zi despre un aspect care te interesează, fără a-i pune întrebări, mai apoi împărtășind cu el din propria ta viziune despre acel lucru, fără a-i pune întrebări.
Iar atunci când simți că deschiderea subiectului cu pricina nu ar provoca o stare de încordare, îți poți întreba partenerul, cu timiditate și interes îmbrăcat în drag și dragoste, dacă nu cumva ar fi curios să arunce un ochi și la partea ceva mai plină a paharului, la feliile un pic mai gustoase ale întâmplărilor, la excepțiile de la «regula» că oricum totul va fi rău. Atât!
O privire scurtă și conștientizarea că poate să fie și altfel sunt suficiente. De aici încolo, fiecare om în parte își pune în mișcare mecanismele proprii de schimbare, de ajustare, în ritmul lui propriu cu care intențiile noastre bune n-ar trebui să interfereze.
Poate fi mai greu de admis că cel de lângă noi a ajuns să gândească și să simtă într-un anumit fel ca urmare a experienței lui de viață, luată în ansamblu.
Poate fi mai ușor de crezut că n-are niciun motiv să fie astfel sau că, pur și simplu, nu vrea să facă nici cel mai mic efort de a fi mai încrezător…
Dar oare pentru noi cum a fost? Pe noi ce ne determină să avem o anumită dispoziție sufletească generală? Nu este oare constatarea noastră internă, intimă, izvorâtă din tot ce am trăit până acum?..și ce argumente avem să credem că maniera noastră de a trata un lucru sau o problemă este cea bună?
Nu sunt oare situațiile în care întocmai această manieră ne-a ajutat să supraviețuim și să fim ceea ce suntem azi? De ce n-ar fi la fel și pentru partenerul nostru? Iată ce se poate afla în spatele încăpățânării lui…
Pe de altă parte, ar fi bine ca noi înșine să rămânem vigilente cu privire la motivele pe care le avem să fim atât de mâhnite pentru că partenerul nostru este atât de sumbru sau cu privire la motivațiile noastre, inepuizabile câteodată, de a ne strădui parcă să împungem cu raze de soare ochii celui mai descurajat.
De ce ne supără că partenerul nu are aceeași abordare mai optimistă a lucrurilor, așa cum o avem noi? De ce simțim acut nevoia de a-i pune celuilalt aceiași ochelari ca ai noștri pentru a privi viața?
Ce putem face mai bine este să oglindim partenerului un alt exemplu, neuitând că pentru el poate fi cu totul nou, precum învățarea unei limbi străine care necesită perseverență și exersare cu pași mici.
Ce putem face mai bine este să încercăm să transformăm polemicile pe acest subiect într-o activitate amuzantă de a descoperi fiecare 2-3 lucruri pozitive la abordarea celuilalt.
În acest fel va crește capacitatea fiecăruia de a înțelege fix esența: nu toate lucrurile sunt exclusiv rele, sau exclusiv bune! Atât optimismul cât și pesimismul ne pot folosi în viață, rămânându-ne doar să fim curioși să descoperim cum ne pot servi acestea!
De Elena Constantin, psiholog, psihoterapeut în formare și consilier pentru dezvoltare personală
Tel.: 0726.622.356
Foto: shutterstock.com
