Cuplu: ramanem impreuna de dragul copiilor?

Deseori, chiar daca un cuplu nu mai functioneaza, partenerii aleg sa ramana impreuna pentru copii. Mamele spun ca nu vor sa isi lase copilul fara tata, dar impactul asupra lor si asupra progeniturilor este urias. Cateva consecinte ale acestei decizii sunt limpezite de psihoterapeuta Domnica Petrovai.

 

Psychologies: In nenumarate cazuri, mamele raman in relatii nefericite sau abuzive si nu pleaca „pentru copii. Care este explicatia acestui fenomen des intal­nit in Romania?

Domnica Petrovai: Frica de singuratate, teama de nou si incertitudine, ingrijorarile financiare, statutul de femeie divortata, temerile legate de copii, daca vor fi bine fara tatal lor in preajma („copiii au nevoie si de mama, si de tata), vina, rusinea, esecul…

Intr-adevar, separarea si divortul sunt decizii dificile, traumatizante, iar primul gand al femeilor este sa ceara ajutor si sa incerce sa rezolve problemele aparute in relatie.

Divortul nu este o solutie pentru conflicte si tensiuni, orice cuplu are momentele lui de criza, ce pot fi depasite, dar, daca asta nu este posibil si discutam de abuz. atunci solutia este separarea pentru o perioada sau chiar divortul.

Femeile trebuie sa vada daca nefericirea lor nu are legatura si cu ele; ce ar putea schimba? Cum au contribuit la aceasta evolutie a relatiei? Au, poate, asteptari nerealiste, o imagine idealizata a ceea ce inseamna viata de cuplu? Au o atitu dine imatura asupra cuplului si a vietii de familie?

Inainte de a iesi dintr-o relatie, este esential sa ne raspundem la cateva intrebari esentiale: ce ne-a atras la partener? La ce nevoie a raspuns initial relatia? Care a fost nesiguranta noastra? Ne-am lovit de dependenta, de teama de abandon?

Ne-am agatat de un partener despre care stiam ca este indisponibil? Stiam ca are probleme, dar le-am trecut cu vederea? („Stiam ca este un afemeiat, dar am crezut ca se schimba pentru mine, ca ma iubeste.) Care este motivul?

Sau relatia s-a deteriorat in timp? Sa nu uitam de stigma asociata cu divortul, de statul femeii „divortate cu copii, „pe care nimeni nu o mai ia, cu multe griji si necazuri, probleme financiare si resurse limitate de timp.

Toate astea fac si mai dificila decizia de a iesi din relatie. Doua treimi dintre adulti au un model disfunctional de personalitate, pe care „iubirea nu il vindeca.

Si nu poti intra intr-o relatie cu fantezia ca poti sa rezolvi tu problemele psihiatrice ale partenerului sau dependentele, ca il poti sprijini, ca poti sa-i fii alaturi daca este ajutat de un specialist, cu un tratament adecvat.

O alta cauza a numarului mare de relatii abuzive este lipsa unor modele sanatoase de iubire.

Cati dintre noi au trait sau au vazut cupluri care s-au iubit frumos, sanatos, cu respect, apreciere, afectiune toata viata lor? Avem nevoie, in societate, de modele, sa invatam de la ele, cuplurile frumoase sa devina mentori pentru altii.

 

Asadar, care este mesajul transmis de societate?

D.P.: Ca divortul este un esec personal, o rusine, ca nu ai fost capabila sa tii langa tine un barbat, sa il faci sa te iubeasca, ca esti „defecta, ai o problema, „ esti inferioara, „nu esti demna de iubire, „nu esti femeie adevarata.

Nu spun ca divortul este o solutie pentru cea mai mare parte a problemelor dintr-un cuplu. Nu este! Ambii parteneri trebuie sa munceasca pentru relatia lor, relatia sa fie o prioritate pentru amandoi, si uneori ai nevoie de terapie, de orice ajutor posibil din exterior.

Nu e rau, rusinos, nedemn si, cu siguranta, nu este o dovada ca nu ne iubim. Iubirea nu este totul: pur si simplu, ai nevoie de ajutor sa stii cum sa rezolvi o problema in cuplu, sa incerci sa o rezolvi inainte de a divorta.

In plus, problemele tale nerezolvate vor aparea si in urmatoarea relatie, unde poti ajunge la acelasi rezultat, fiindca schimbarea partenerului nu iti rezolva tie problemele.

 

Poate fi vorba si de un tipar transmis peste generatii?

D.P.: Da, tiparul de sacrificiu, dependenta financiara si emotionala, subjugarea femeii si negarea sau reprimarea nevoilor ei afective se transmit generational.

Primele modele sunt in familie: pentru femeie, este mama ei, felul in care se pretuieste pe sine, feminitatea ei, cat de afectuoasa si de tandra este, cum stie sa primeasca iubirea barbatului ei, cum se lasa protejata, in grija barbatului.

Conteaza si cat de mult este in contact cu emotiile si sentimentele ei, cat de mult respinge ea afectiunea barbatului, cat de mult il poate iubi, respecta, cat de mult respecta masculinitatea etc.

In momentul in care o femeie are o relatie sanatoasa cu ea, va avea o relatie sanatoasa si cu barbatul sau.

Cand in cuplu exista abuz, este esential ca femeia sa se reintoarca catre sine: ce anume din ea, din felul ei de a fi, din convingerile, trairile si comportamentele ei, invatate de generatii, au adus-o in aceasta situatie dureroasa?

Studiile ne arata ca abuzul, traumele se transmit pe trei-patru generatii. Ceea ce inseamna ca ai nevoie sa-ti analizezi trecutul: cum au fost femeile din familia ta? Bunica, strabunica, matusile? Cine a avut influenta asupra ta?

 

Care sunt, pentru mama, efectele?

D.P.: Cum te simti cand ramai langa un barbat care nu te poate iubi asa cum ai nevoie? Te simti nedemna de iubire, cu o durere si o tristete imense.

Nevoia de a fi iu­bita este fundamentala, fiecare femeie are nevoie sa fie iubita neconditionat, pretuita, apreciata, rasfatata, protejata, respectata, in grija unui barbat pentru care nevoile ei sunt o prioritate.

Iar bunastarea sa emo­tio­nala este pentru el fundamentala, fericirea si implinirea femeii il fac sa se simta barbat. Copilul invata neputinta, nesiguranta, depen­denta ta, ca femeie si mama.

Daca este fata, va avea un model de respingere a propriei feminitati; daca este baiat, ii va lipsi modelul unei barbat care iubeste femeia. Alegerile pe care copiii le fac, sunt profund influentate de modul in care parintii lor isi traiesc viata.

Atat fata, cat si baiatul vor gasi dificil sa integreze afectivitatea, grija fata de propriile nevoi emotionale si emotii, empatia si grija fata de emotiile celorlalti.

Ei nu vor avea un model sanatos despre ce inseamna o relatie sanatoasa de iubire matura, ci, dimpotriva, sunt familiarizati cu durerea, suferinta, respingerea, abandonul, pedeapsa si, din pacate, asa vor fi si ei in relatiile lor.

 

Cum va „arata emotional viitorul adult?

D.P.: Cu multa nesiguranta, neincredere… Baiatul poate a simtit in copilarie ca trebuie sa raspunda nevoilor emotionale ale mamei, sa fie el „barbatul, protectorul, si aduna multa furie si manie in ceea ce o priveste.

El va fugi si, cel mai probabil, va fi indisponibil in relatiile cu femeile, de teama de a nu le rani si din furia fata de mama lui neputincioasa.

Fata va alege, si ea, un barbat indisponibil emotional, asa cum a facut mama ei; sau ea nu va fi disponibila emotional pentru barbati.

 

Ce tip de relatii vor avea la maturitate acesti copii?

D.P.: Relatii abuzive, dependente, toxice, nefericite, pentru ca nu au trait fericirea, bucuria, grija fata de nevoile emotionale, iubirea neconditionata.

Fara sprijin din exterior, terapie sau orice forma de ajutor, le va fi greu sa se reconstruiasca, sa-si recapete increderea in sine, sa se accepte neconditionat, sa se considere demni de iubire.

Vor fi in permanenta cautare de validari externe, cu o „foame emotionala teribila, din cauza lipsurilor. Lectia autonomiei va fi foarte grea, in lipsa unor relatii in care sa se simta in siguranta din punct de vedere emotional.

Un copil ranit va fi un adult egocentric, dornic sa fie el iubit si putin capabil sa iubeasca; femeia va fi nesigura pe feminitatea ei si barbatul – nesigur pe masculinitatea lui.

 

Cum pot mamele sa se rupa din aceste relatii disfunctionale, cum sa isi gaseasca ele resursele?

D.P.: Sa ceara ajutor, este esential! E dificil, daca nu imposibil, sa rezolvi o problema cu mintea si resursele pe care le ai acum; ai nevoie de noi perspective, sa inveti sa fii autonoma, sa nu depinzi de celalalt emotional si financiar, pentru a face o alegere nu din frica, teama de singuratate sau dependenta, ci din iubire matura.

Victimizarea este tot o forma de dependenta, la fel ca si invinovatirea celuilalt; e usor sa spui ca de vina este barbatul, ca el este un „nenorocit, ti-a facut rau etc.

In realitate, o relatie inseamna intotdeauna doi, ai nevoie sa iesi la lumina, experientele timpurii ne formeaza mecanisme de aparare la pedeapsa, fie ca sunt abuz, neincredere, abandon sau respingere, dependenta sau narcisism – toate sunt forme de aparare.

Schimbarea inseamna sa constientizezi cum anume trecutul ti-a modelat modul de gandire si modul in care ai rezolvat pana acum problemele, iar pentru asta ai nevoie de ajutor.

Cineva de incredere, care sa te ghideze in drumul tau, sa te ajute sa-ti identifici vulnerabilitatile, neputintele, nesiguranta si sa faci pasi concreti pentru a recapata controlul propriei vieti.

Sa poti sa pui limite cand este nevoie, sa refuzi, sa confrunti fara agresivitate si fara sa tii in tine, sa ajungi sa te placi tu pe tine, fara sa faci pe placul celuilalt.

Sa inveti, poate pentru prima data in viata, ce inseamna iubire neconditionata si o relatie fara abuz si pedeapsa.

 

Domnica Petrovai este psiholog clinician principal, psihoterapeut cognitiv-comportamental, specializat in terapia  familiei si a cuplului si fondator Mind Education Health

www.mindeducation.ro

A consemnat Catalina Cristescu

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Nivelul de siguranță în cuplu
Nivelul de siguranță în cuplu

Oare ce înseamnă nivelul de siguranță în cuplu și cât depinde el de noi sau de celălalt? Ce impact are educația din copilărie și iubirea pe care am primit-o și cât de capabili suntem să căutăm și menținem relații de cuplu sănătoase? Aflăm din cele de urmează.

Citeste
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Cuplu: ramanem impreuna de dragul copiilor?
Cuplu: ramanem impreuna de dragul copiilor?

Deseori, chiar daca un cuplu nu mai functioneaza, partenerii aleg sa ramana impreuna pentru copii. Mamele spun ca nu vor sa isi lase copilul fara tata, dar impactul asupra lor si asupra progeniturilor este urias. Cateva consecinte ale acestei decizii sunt limpezite de psihoterapeuta Domnica Petrovai.

Citeste
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii

Băieții se joacă cu mașinuțele, fetele cu păpușile, ei poartă bleu și ele roz. Băieții sunt duri și puternici, fetele drăguțe și feminine. Acesta este începutul, iar limitările capătă la maturitate proporții imense. Iată câteva reguli ale educației de gen. Reguli sănătoase!

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste