Artizanii dragostei

Cine sunt cei pe care ii consideram „fericiti in cuplu“? Indragostitii de lunga durata pentru care relatia lor e cel mai important lucru din lume? Sau cei care au invatat sa o cimenteze in fiecare zi si sa convietuiasca impreuna?

S-ar parea ca aceste cupluri devin din ce in ce mai rare. Cum le recunosti? Observa atitudinea partenerilor, gesturile pe care le fac unul fata de ce­la­lalt cand sunt impreuna. Ur­ma­reste dezvoltarea individualitatii lor si vei ajunge la concluzia ca uniunea lor poate primi, la un moment dat, numele de „reusita in doi“. Ei sunt acest cuplu pe care il numim fericit.

Cand eram copil, am avut sansa sa cunosc unul in anturajul meu. Un unchi si o matusa, la care ma bucuram sa merg, sa-mi petrec timpul, pen­tru ca stabilitatea, tandretea si bucuria lor de a trai impreuna erau contagioase. Sa intalnesti asemenea cupluri este un noroc. Pentru ca ele te fac sa poti spune, cateva decenii mai tarziu: da, se poate sa traiesti in doi mai mult de trei sau de sapte ani; da, este posibil sa fii capabil, doar cu energia acestei iubiri, sa con­struiesti o lume, o casa, o o­pe­ra… Da, se poate.

Diferentele majore se descopera

O prima caracteristica a acestor cupluri: durata. Nu vorbim aici de tinerii tandri care, impreuna de trei sau patru ani, nu se slabesc din priviri si se contopesc pasional, chiar pe strada. Ne intereseaza mai degraba cupluri vizibil satisfacute dupa mai mult de zece, chiar 15 ani de viata co­muna. Caci cei implicati au trecut, obligatoriu, peste o etapa fundamentala: au stiut sa transforme dragostea intensa de la inceputuri, „luna de miere“ fara de care nimic nu se intemeiaza, intr-o legatura durabila.

Cativa, prea lipiti impreuna pe termen lung, nu au reusit, prin forta im­prejurarilor, sa-l accepte pe celalalt ori si-au pierdut propria personalitate. Ei raman perechi dar nu reusesc sa formeze un cuplu. Andreea Muraru, terapeut de cuplu si familie, spune ca „un cuplu este mai complex decat o pereche. Cuplul este o pe­reche care locuieste impreuna, ca­re imparte responsabilitati, care asigura o dezvoltare armonioasa atat la nivelul propriilor individualitati, cat si la nivel interpersonal si care negociaza in permanenta responsabilitati printr-o comunicare eficienta. Diferentele majore intr-un cuplu nu sunt prestabilite, ci descoperite“.

Secrete ale longevitatii iubirii

Nu vorbim nici de „supercupluri“, fiinte superioare traind sub un clopot de sticla, fara ciocniri sau conflicte, ca aureolati de o lumina binefa­ca­toare care ii rupe de realitate si de ceilalti. Nu, partenerii dintr-un cuplu fericit cunosc, si ei, crize. Si sunt puternici pentru ca au reusit sa de­pa­seasca toate greutatile pe care le implica viata in doi. De fiecare data, au stiut sa se adapteze greutatilor: sa inveti sa coabitezi dupa ani de singuratate, sa suporti aceasta adeva­rata bomba emo­tionala care este nasterea unui copil, sa te supui presiunii cotidi­anului, rutinei care se instaleaza, ju­decatilor familiilor fiecaruia… si sa descoperi progresiv greselile si defectele celuilalt, pe care nici nu le banuiai la inceputurile binecuvantate ale intalnirii!

De fiecare data au iesit mai puternici pentru ca au reusit sa tina relatia sub control. „Sunt trei aspecte importante care definesc un cuplu functional“, precizeaza psihologul Andreea Muraru:, „asigurarea nevoilor de securitate a ambilor parteneri, ges­­­tio­­narea comuna a resurselor financiare si activita­tea sexuala satisfacatoare ca frec­­­­venta si practica pentru ambii par­teneri. Societatea occidentala con­temporana este pe cale sa adopte o noua definitie a cuplului, si anume cea de «living apart together» (cupluri definite in maniera clasica, dar care, pe langa caminul comun, au si locuinte separate pentru fiecare mem­bru al cuplului). Odata cu a­pa­ri­tia primului copil, cuplul se transforma in familie.“