Legile atractiei

Fie ca este vorba despre cuplu, fie ca vorbim de prieteni sau colegi, atractia interpersonala este ceva esential. Interviu cu Alfred Dumitrescu, presedintele Societatii Romane de Psihanaliza si terapeut cu indelungata experienta clinica.

Psychologies: Cum explica psihanaliza atractia interpersonala ?
Alfred Dumitrescu: Dupa cunostinta mea, termenul de „a­trac­tie“ nu prea este folosit in textele de psihanaliza. Acestea se refera mai degraba la conceptul de „alegere a obiectului“: a celui sau celei asupra careia ne indreptam iubirea.

Simplificand mult lucrurile, psihanaliza sustine ca alegerea partenerului se face dupa o combinatie foarte personala intre doua variante fundamentale: alegerea narcisica (alegem pe cineva care este fie ca noi insine, fie ca ceea ce am fost, fie precum ceea ce am dori sa fim) si alegerea „anaclitica“ sau „de suport“ (alegem persoane care, prin atitudinea fata de noi, ne amintesc de persoana care ne-a purtat de grija – in cele mai multe cazuri, de mama).

De­si­gur, in ambele variante, nu este vorba neaparat de asemanari fizice vizibile, ci mai ales de atitudini si stiluri de raportare la relatie. Putem fi atrasi, asadar, in „stil“ narcisic, de o persoana care sa reprezinte ceea ce noi insine ne-am dori sa fim sau, in „stil“ suportiv, de cineva care ne poarta de grija neconditionat. Aceste stiluri de alegere sau, daca vreti, fundamente psihologice ale atractiei nu functioneaza izolat, autonom. Ele se suprapun unor conditionari care tin de biologie (rolul feromonilor), de istoria speciei sau de cultura (a se vedea rolul important pe care reprezentarile concrete ale frumusetii il au in fiecare cultura sau moment istoric).

Ce face ca el/ea sa ma atraga mai mult decat… altul/alta?
In mare masura, istoria personala a fiecaruia dintre noi ne poate oferi un raspuns. Suntem atrasi, in functie de particularitatile noastre, de structura psihica, de cineva care seamana cu altcineva, un „altcineva“ semnificativ in trecutul nostru. De aceea, se intampla de multe ori sa fim atrasi, in serie, de persoane care seamana intre ele fie prin fizic, fie prin felul lor de a fi sau de a intra in relatie cu noi.

Cu alte cuvinte, desi avem, teoretic, o libertate nelimitata in alegerile noastre, in practica, suntem cumva „constransi“ – evident, in mod inconstient – la a face anumite alegeri, adica la a ne simti atrasi de un anumit fel de persoane.

Supraeul (toata incarcatura sa de reguli din spatiul social) poate ex­plica de ce ne atrag per­soane de acelasi nivel social, cultural?
Doar intr-o mica masura putem „invinovati“ supraeul pentru aceste limitari ale libertatii noastre de alegere. Atractia fata de persoane de acelasi nivel social si cultural tine insa si de multi alti factori: conventii sociale actuale si constiente, dificultatea de a gasi „subiecte comune“ cu persoane din alt univers social sau cultural. Spatiul social relativ ingust favorizeaza intalnirea cu anumite persoane si nu cu altele.

Totusi, in ciuda acestor constrangeri, nu sunt deloc rare situatiile in care ne simtim atrasi de persoane care provin din zone sociale sau culturale foarte diferite (a se citi, de exemplu, romanul Amantul Doamnei Chatterley). Exotismul unei astfel de relatii poate avea, pentru multi dintre noi, o teribila forta de atractie. Daca in spatele unei astfel de atractii se afla o dorinta ascunsa de „razbunare“ pe con­stran­gerile parentale sau descoperirea unor valente personale pana atunci ignorate – sunt numai doua posibilitati dintre multe altele – doar o continuare a relatiei va putea, even­tual, revela.