Toleranta in cuplu

Particularitatile fiecaruia, la inceput atragatoare, sunt si sursa de numeroase conflicte. A accepta diferentele nu este mereu usor, in schimb ramane mereu necesar pentru a imbogati relatia.

De ce este dificil

„Niciun raspuns nu ne va scuti de dificultatile noastre de toate zilele, legate de diferente sau similitudini. Vom continua sa ne cautam identitatea in celalalt, semn ca apa in care se tot oglindea Narcis umezeste inca ochii partenerului“, atentioneaza psihologul Matei Georgescu. Numai ca, dupa perioada de inceput, diferentele se transforma in divergente si aceste particularitati, care inainte atrageau, acum pot deveni insuportabile.

Dar „orice su­du­ra de cuplu (provenita din diferente sau similitudini) este o sudura de sine; problema e ca ne cam ia flama si ne repezim cu «electrozii» pe partenerul nostru iubit, aplicandu-i noi «nituri» corective, impanate cu imperative si strigaturi (mai putin ca la hora si mai mult ca la meci)“, spune, cu umor, psihologul Matei Georgescu. Alta explicatie pentru intoleranta este dificultatea de a ne detasa de imaginea parentala. „Capacitatea de a tolera diferenta depinde de modul in care noi am fost «tolerati» ca indivizi-diferiti de catre parinti (sau am ramas, cuminti, in cadrele asemanarii, pentru ca asa voiau ei).

Daca exista probleme in cuplu, avem pe cine sa dam vina: parintii nostri devin is­pa­si­torii «legitimi» ai nefericirilor actuale. Ei sunt cei rai, cei care ne-au nenorocit, in timp ce noi suntem cei buni si nefericiti; in pofida stradaniilor, nu scapam de umbrele parintilor care intuneca, pana la furtuna, chipul real al partenerului“, detaliaza psihologul Matei Georgescu. Acestei imagini parentale i se adauga cea a partenerului ideal, pe care fiecare o poarta, uneori fara stirea sa, in sine.

Consecinta trezirii la realitate este adesea de­za­ma­gi­rea, apoi sfarsitul iubirii. „Rata di­vor­turilor reflecta intoleranta di­ferentelor dintre parteneri, un mod de rezolvare care scuteste partile de a tot trai dezamagire, frustrare, furie, depresie. Pe fondul pastrarii relatiei, diferitele semne corporale ale «stresului» diferentelor isi fac aparitia.

Pentru doamne, din seria «Urata si bestia»: mai bine se tot ingrasa si u­rateste, daca, in loc de Fat Frumos, s-a pomenit cu bestia; sau se transforma in Gospodina Spala-Tot (mai putin ungherele sufletului, pentru ca atunci si-ar vedea propriile do­rinte, si unica solutie ar ramane tot spa­­la­tul putinei).

Pentru domni, «so­­lutiile» cel mai raspandite sunt spir­­toase si permit transferarea dorului de duca in nostalgie de esente tari, propor­tionale (ca tarie) cu pro­­priul sex; sau retragerea cu ba­ietii, la meci sau in alte spatii unde poti sa-ti strigi, din plasele si fara a panica asistenta, zaduful vietii cu un partener mult prea departe chiar si de visul romanesc“, mai a­da­­uga psihologul.

De ce este importanta toleranta

„Numai prin propria iertare si acceptare a «strainului» din noi putem sa redevenim «aproapele» nos­tru si, ca o reflexie in oglinda pri­virii sale, sa-l simtim aproape si sa-l iubim“, expli­ca Matei Georgescu. E ceea ce specialistii numesc „dragoste ma­tu­ra“. Renuntand la cuplul ideal sau visat, partenerii sunt pregatiti sa faca din al lor o creatie pe buna drep­tate unica, datorita contributiei specifice – diferite – a fiecaruia in relatie.

„Este ciocnirea contrariilor din care tas­neste flacara vietii“, spu­ne Jung. Sa accepti diferentele celuilalt inseam­na si sa-i respecti nevoia de autonomie. Astfel, Cristina, 35 ani, povesteste ca la inceputul relatiei cu Andrei ii era greu sa suporte pasiunea lui pentru rug­by. „Isi dedica toate sambetele antrenamentelor. Mi se parea ca el ca­­uta sa scape de mine in fiecare weekend! Pana in ziua cand l-am ur­mat pe stadion. L-am vazut cum se manifesta cu prietenii sai si cat de jenat era sa ma vada, chiar daca nu a indraznit sa-mi spuna. Era «mo­mentul pastrat pentru sine», nu pen­tru noi, im­pre­una.“ De atunci, Cristina s-a in­scris la un curs de teatru. Acolo un­de tra­ieste, in fiecare sambata, „pa­si­unea, momentul ei“, departe de pre­­o­cuparile lui.

Ce trebuie facut

Recunoasterea diferentelor. „Lui ii place sa se culce tarziu, eu adorm devreme”, „ea prefera marea, eu – muntele”. Listarea lor face sa ne vedem partenerul asa cum e, nu asa cum ni-l imaginam sau l-am dori. Aceasta mai buna cunoastere a partenerului – si a propriei persoane – va ajuta la rezolvarea mai usoara a conflictelor rezultate din diferente.
Repereaza ceea ce este placut in aceste diferente. „Dinamica vine din dife­ren­ta, viata din curgere. Blocajul este consecinta extremei asemanari, din care orice antiteza este exclusa. Este ca si cum un cuplu ar trebui sa divorteze zilnic, dimineata, pentru a se casatori, tot zilnic, seara, si a permite aerului vietii sa circule intre ei”, puncteaza Matei Georgescu.
Negociere. Trebuie cautate punctele in care fiecare e capabil de un compromis pentru a satisface nevoile si dorintele partenerului. Nu e vorba de calcule extrem de complicate, ci de a descoperi mijloacele de coordonare a acestor divergente pentru a fi in com­ple­men­taritate si nu in opozitie. Cu toate acestea, acordul gasit nu este niciodata fix; va trebui mereu adaptat la evolutia fiecaruia dintre parteneri si a cuplului.
z Alege curiozitatea in locul fricii. „Cine-si doreste schimbarea nu o va obtine. Cine nu mai vrea sa se schimbe, se va fi schimbat deja. Pentru a savura fericirea, e nece­sara abandonarea cautarii; numai cine a incetat cautarea va fi gasit, se va fi gasit pe sine si pe sine reflectat in partener”, spune Matei Georgescu. Solutia: Asculta, des­­­chi­de ochii, lasa-te surprins, de­rutea­za… Accepta ca acest univers diferit isi pastreaza misterul. Pentru ca misterul, aceasta imposibilitate de a cunoaste si a intelege in intregime partenerul, este cel care creeaza dorinta erotica.

Adaptare: Cristina Rusiecki
Foto: dreamstime.com.