Cuplul si spatiul vital
Iubirea de inceput ori cea matura, de peste ani, cupluri cu reguli proprii, sau similare cu ale majoritatii. Ce activitati imparti si cat, cum este perceput timpul de unul singur sunt aspecte ce raman, in continuare, pentru multi, subiect de negociere intensa. Psihoterapeutul Alexandru Cojocaru ne povesteste despre ce inseamna pastrarea unui spatiu sanatos in cuplu, chiar si pentru cei casatoriti.
Este foarte bine ca partenerii dintr-un cuplu sa aiba, in primul rand, hobby-uri si activitati comune, care sa sudeze relatia si sa-i dea trainicie. Sigur ca, pe langa acestea, este de preferat sa existe si activitati diferite, activitati care tin de sfera pasiunilor proprii si a atentiei pentru propriul eu. Atunci cand ne dedicam timp, inseamna de fapt ca ne pretuim si ne apreciem.
Cumva, indiferent de cat de izbitoare ar fi asemanarea dintre doi parteneri din punctul de vedere al activitatilor, cu totii avem identitati diferite si merita sa ne acordam macar zece minute pe zi de exclusivitate. Fie ca acestea inseamna muzica preferata, o plimbare sau cateva clipe de meditatie, stretching sau exercitii fizice, toate ne incarca cu energie.
Pe de alta parte, daca activitatile separate sunt in exces, conteaza foarte mult calitatea timpului petrecut impreuna. In lumea noastra in perpetua miscare, exista momente in care, desi nu ne dorim sa avem activitati separate, munca sau proiectele ne ocupa o buna parte din zi. Indiferent cat de prinsi am fi, insa, este foarte important sa pastram o felie de prajitura si pentru partener. Fara momentele calde din cuplu, fara comunicare si fara sustinere reciproca, exista riscul dizolvarii acelui cuplu.
Spatiu emotional
Cand ne gandim la spatiu in cuplu, in primul rand, vorbim despre un spatiu emotional si afectiv si dupa aceea despre cum impartim rafturile dulapurilor sau accesul la baie dimineata, cand ambii parteneri se grabesc sa ajunga la serviciu. Iar spatiul acesta emotional este cel mai delicat si dificil de pastrat.
Este esential sa simti cand sa pasesti si cand nu in spatiul personal emotional al partenerului. Sunt momente cand o jumatate de ora in care nu-l pisam cu intrebari despre cum arata, de ce e suparat etc. sa-l ajute sa ni se destainuie ori sa se simta respectat si iubit. Imaginati-va doi indragostiti dansand tango.
E vorba de sincronizare, de a sti cand sa-l lasi pe celalalt sa puna pasul, de a simti reciproc. Daca doar intram peste partener si ne impunem dorinta, vorbim mai mult de un abuz. Este sanatos in cuplu sa nu spui tot? Atat timp cat acel tot nu afecteaza in mod direct relatia, da. Daca ai cinci amanti sau doua amante si nu spui nimic despre ei/ele, atunci cred ca nu putem vorbi despre cuplu, respect ori spatiu personal.
Dar poti pastra secrete care sa se gaseasca doar in biroul tau, atat timp cat acestea au legatura doar cu tine si nu-ti afecteaza relatia. De exemplu, biroul personal de lucru poate fi un spatiu intim, in care partenerul sa nu aiba acces si acest lucru sa tina strict de intimitate. Jung a construit un turn intreg in care nu avea nimeni acces, nici sotia, nici copiii, si unde el isi petrecea o buna parte din timp studiind si lucrand.
Integrarea ideii de spatiu in cuplu
Spatiul personal bun nu poate primi o definitie valabila pentru toata lumea, pentru ca, in fond, suntem atat de diferiti. Dar fiind atent la cel de langa tine, la nevoile lui, respectandu-l, atunci cred ca avem sanse sa ajungem la o intelegere optima. Daca exista si norocul ca cele doua persoane care formeaza cuplul sa fie oneste, sa nu se ascunda si sa comunice sincer, atunci ele isi vor delimita spatiile personale autentice. Insa intalnim si persoane acaparatoare, personalitati dependente, persoane narcisice etc.
Pentru a integra ideea de spatiu in cuplu, ai nevoie de un anumit nivel de maturitate emotionala si psihica, de o intelegere profunda a celuilalt. In cazul unui narcisic, in tot spatiul afectiv al cuplului nu va fi loc decat pentru el. La un dependent, va fi o dorinta nebuna de timp exclusiv in doi. Desigur, in ambele exemple, vorbim de o afectare directa a libertatii celuilalt.
Iar cand traiesti exclusiv in cuplu, inseamna ca nu-ti lasi nimic si pentru tine. Tot universul tau se invarteste in jurul partenerului. Cred ca nu de putine ori ai auzit expresiile „nu pot sa traiesc fara el/ea“, „fara iubitul/iubita mea nu am aer, viata mea nu mai are niciun sens“.
Cazurile acestea dramatice se construiesc pe o absenta a iubirii de sine. Tot ce poate oferi respectiva persoana este pus in slujba relatiei, in slujba celuilalt. Cand, de fapt, in Scriptura apare ideea de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti. Daca tu depinzi de celalalt in totalitate, atunci o despartire va fi perceputa ca o anulare a identitatii, un refuz al iubirii jertfite pe altar.
Cand, de fapt, tocmai excesul de cuplu a dus la disolutia acestuia. Increderea in sine o ai sau nu – eu cred ca increderea in sine nu se construieste, ci se descopera sau se traieste. Poti sa ai sute de reusite in viata si niciun pic de incredere in tine sau sa ai incredere in propriile forte si in cine esti chiar si in momentele cele mai grele.
Spatiul personal in locuinta comuna
Daca vorbim strict fizic, sigur ca sunt lucruri care se pot tine impreuna sau nu. Oricum, fiecare cuplu isi stabileste regulile de convietuire intr-un spatiu comun, dar eu recomand sa existe si spatii personale intime. In primul rand, asa se genereaza o atitudine de respect fata de celalalt.
Eu nu-ti invadez spatiul tau, tu nu-l invadezi pe al meu, pentru ca ne iubim si ne respectam. Daca ai chef sa faci ceva de unul sigur sau ai nevoie de timp pentru tine si esti acasa, poti sa ii spui partenerului ce simti si ca ai nevoie de niste momente de solitudine. In cazul unui cuplu reusit, nu ti se va refuza acest ragaz.
Este important sa intelegem ca astfel de momente sunt necesare si nu au de-a face cu lipsa iubirii pentru celalalt, ci mai mult cu iubirea de sine. In momentul in care sotul, sa zicem, vrea sa citeasca o carte in dormitor si sa se relaxeze, iar tu ii repeti cat de mari sunt anumite cheltuieli ale casei in luna respectiva, este o forma de lipsa de respect si de incalcare a granitelor. Daca ne pasa de celalalt si-l iubim, atunci putem sa-i si respectam nevoile.
Nevoia de oxigen
Cum se simte cineva daca este strans incet, incet de gat? Banuiesc ca fara aer, inchis, oprimat, agresat. Si ce sentimente se construiesc? Poate nevoia de a fugi, nevoia de a intoarce agresivitatea si lipsa de respect intr-o alta ocazie. Sau, in cazul unei personalitati mai slabe, o doza uriasa de frustrare si dezgust.
Si toate lucrurile astea nu se intampla la nivel constient, ci inconstient. Este posibil nici sa nu ne dam seama cate polite se platesc in cuplu inainte de o despartire finala. De aceea, terapia de cuplu are efecte foarte bune. Pentru ca ajuta pe fiecare dintre parteneri sa se exprime liber, fara a fi judecat, si apoi, in timp, sa se reinnoade caile corecte de comunicare.
Este bine sa ne respectam nevoia de spatiu tocmai ca sa nu ne stingem incet, sufocati si invadati de dorinte si solicitari care nu ni se potrivesc. Sacrificiul spatiului intim este des intalnit in Romania, in apartamentele minuscule in care traiesc cate doua sau trei generatii de oameni. Dar si aici, nimic nu ne impiedica sa iesim si sa ne dedicam timp.
Sa avem un mic spatiu intim pe care ceilalti sa-l respecte. Eu cred ca e important sa ne respectam nevoia de spatiu, fiindca asa vom ajunge sa o respectam si pe a celorlalti si lumea va fi un pic mai aerisita. Si, da, daca la inceput nu o avem, inseamna ca ceva a anulat-o candva.
Pentru ca, pana la urma, nevoia de spatiu intim este innascuta. In lift, toata lumea se uita care incotro, pentru a evita contactul vizual in spatiul intim, majoritatea rasufla usurati dupa momentele stanjenitoare ale cursei de cateva etaje. Asa ca, daca nu ne manifestam nevoia de spatiu, este posibil ca cineva sa ne fi incalcat atat de grav dreptul la intimitate, incat sa nu mai simtim nevoia sa avem asa ceva.
ALEXANDRU COJOCARU este psihoterapeut de orientare analitica, specializat in terapie individuala si de cuplu – www.alexandrucojocaru.ro