Dating online? De ce implicații psihologice trebuie să ții cont
Ce ne îndeamnă să ne construim identităţi virtuale? Nevoia de socializare? Ideea de suflet pereche? Fiecare cu motivele lui, dar uite de ce e musai să ții cont când apelezi la dating online.
Citește și:
Online dating, chiar functioneaza?
Ai o noua relatie de cuplu? Ce greseli sa eviti
Ești online?
Că poartă numele de „sentimente”, „tinder”, „ok, cupid”, „prima love” sau „match”, toate aceste spaţii de întâlnire online contribuie la consolidarea vieţii noastre amoroase, pe linia firească a evoluţiei tehnologice actuale.
Dar ce anume determină utilizatorii să îşi creeze o identitate specială pentru a interacţiona direct sau indirect?
Iată un subiect de dezbatere care rămâne deschis şi ofertant pentru un studiu aprofundat. La o prima vedere se conturează două categorii de motive: cele conștiente și cele inconștiente.
Lipsa de ofertă în grupul de apropiați
În primul rând există motivele conştiente, deliberate, voluntare, relativ asumate. În grupul de cunoscuţi şansele de a cunoaşte pe cineva nou sunt din ce în ce mai reduse, în genereal ne învârtim între aceiaşi oameni, din dorinţa confortabilă de a experimenta un sentiment de familiaritate şi constanţă.
Mulţi ne-am păstrat prietenii din copilărie sau adolescenţă, dar când vine vorba de a iniţia o relaţie de tip erotic ne dăm seama, uitându-ne în jur, că fiorul noutăţii lipseşte.
Curiozitatea rămâne o trăsătură de personalitate care trebuie hrănită în permanenţă, iar atunci când lipseşte sursa de inspiraţie… o reinventăm.
În plus online-ul oferă nesperata ocazie să porţi conversaţii variate, cu o multitudine de alte identităţi virtuale, în orice moment: pe stradă, în metrou, la semafor, în deplasare, în aeroport, folosindu-te în acelaşi timp de tehnologia cea mai trendy de care dispui.
Astfel se produce o aparentă economisire de resurse, în special cele legate de timp, încercându-se păstrarea pe wishlist doar a persoanelor cu profil compatibil: vârstă, statut marital, semnalmente fizice, obiective, aşteptări.
Sărind astfel peste preludiul social, potenţialele cupluri care se formează, par a fi mai disponibile către implicare, pornind de la premisa că măcar pe internet se potrivesc la nivel de gusturi, aspiraţii, căutări, preferinţe, interese. Sexul joacă un rol central în toate aceste căutări virtuale, de cele mai multe ori fiind chiar miza declarată direct.
Foarte mulţi bărbaţi transmit franc, încă de la începutul unei conversaţii, că ei nu îşi doresc decât o iubita secretă sau o relaţie extraconjugală.
Mă întreb dacă acest obiectiv transparent îşi găseşte concretizarea practică cu şanse reale de succes? Cu siguranță studierea acestui aspect ar fi interesantă, chiar dacă dificil de pus în practică.
Economie de timp sau lipsă de încredere în sine?
A două categorie de motive sunt cele mai puţin conştiente, care impulsionează subliminal şi de care persoană nu îşi da seama în prima instanţa.
În spatele identităţii virtuale, stima de sine creşte în mod artificial, imaginea propriei persoane se îmbunătăţeşte, fanteziile neexprimate verbal ies la iveală cu mai multă îndrăzneala prin limbajul scris, frustrările pot fi vărsate terapeutic într-un spaţiu protejat în care nimeni nu ne poate judeca sau condamna pentru ceea ce suntem şi ceea ce simţim.
Toate aceste motive pot acţiona simultan în direcţia online-ului.
Este vorba cumva de vreun regres emoţional care ne aduce în stadiu de copil răsfăţat, mofturos, capricios, axat pe satisfacerea nevoilor primare, care se bucură de o libertate aparent necondiţionată ?
Din perspectiva psihologică a regresiei, ne-am întreba dacă devine astfel spaţiul online o mamă „suficient de bună” care permite copiilor săi să se mai bucure încă de mirajul dependenţei de sânul liniştitor?
Atunci toţi „copiii” abonaţi la Tinder, sentimente sau ok cupid, ar trebui să trăiască o stare infinită de satisfacţie şi plăcere orală.
În realitate, marea majoritate a celor care abordează astfel de site-uri este nemulţumită că lucurile nu decurg conform aşteptărilor, motivând că „nu se leagă poveştile”.
Curg zeci de mesaje zilnic între destinatari anonimi, dar distanţa de la o simplă conversaţie de intercunoaştere şi interdezvaluire la o întâlnire faţă în faţă variază de la situaţie la situaţie în funcţie de o multitudine de factori.
Interlocutorii se pot vedea după câteva zile de la momentul iniţierii conversaţiei virtuale, sau se pot vedea după luni.
De asemenea, mulţi nu trec de prima sau a două întâlnire şi nu vor sau nu pot să se angajeze într-o relaţie de durată. Şi reiau procesul în buclă de la primul pas.
Astfel, ceea ce părea la început o economie de timp prin eludarea preludiului social, se transformă într-o mare risipă de resurse, împreună cu consecinţele adiacente: demotivare, indisponibilitate pentru a investi, nerăbdare, impulsivitate şi reacţii neadecvate faţă de ceilalţi.
Cum căutăm un partener online
Ce face ca o relaţie virtuală să prindă contur şi miez, să ia amploare, să se transforme într-o poveste autentică, de calitate? Similaritatea în interese sau hobby-uri?
Apropierea ca vârstă sau nivel de educaţie? Atracţia fizică desprinsă într-un anumit moment doar din poze? Modul îngrijit, cursiv, coerent în care se leagă în scris subiectele de discuţie?
Absenţa greşelilor gramaticale sau ortografice? O anumită formă de umor pe care o înţeleg doar internauţii?
Un răspuns simplist ar fi naturaleţea, spontaneitatea şi familiaritatea care se creează în cuplul virtual.
Chiar dacă cei doi nu se văd în prima instanţă, se instalează un tip de energie specială care curge sau nu, care fluidizează apropierea sau o face mai anevoioasă, care poate angrena chiar şi o încredere în celălalt în formă incipientă sau o respingere fără justificare.
Aceste aspecte cu siguranţă nu sunt conştiente. Şi ele pot explica de ce unele conversaţii mor înainte de a începe, deşi par promiţătoare, de ce unii interlocutori se retrag fără nicio explicaţie, de ce unii reapar subit după o perioada de absenţă, încercându-şi norocul.
Dincolo de energia transmisă în scris, în spatele ecranului protector de laptop, tabletă sau smartphone, este vital ca această energie să se menţină şi ulterior, faţă în faţă.
Uneori se întâmplă, uneori nu. În cazurile fericite în care se întâmplă, explicaţia rezidă în coerența dintre identitatea virtuală şi identitatea reală. Cine suntem în scris, suntem şi în realitate.
În cazul în care această energie dispare, odată cu întâlnirea reală, înseamnă că, la un anumit nivel, au existat discrepanţe şi o lipsa de coerentă virtual/real.
Este posibil că persoana să performeze mult mai bine în zona online, unde se simte protejată, şi mai slab sub presiunea socială. Doar că această presiune socială rămâne cel din urmă judecător.
Ai grijă de cine te simți atrasă
„Noi nu ne întâlnim întâmplător. Noi întâlnim doar acele persoane pe care deja le cunoaştem în subconştientul nostru” (Freud).
Chiar şi virtual atragem acei oameni pentru care suntem pregătiţi psihic în acel moment. Se spune că fiecare persoană care apare în drumul nostru este sau o pedeapsa, sau un cadou, sau o lecţie de viaţă.
Ţine de noi să identificăm corect apartenenţa/tipologia celor cu care ne intersectăm şi să ne raportăm la ei ca atare.
Poate de aceea unele situaţii generate de întâlnirile online sunt atât de radical diferite: unii se plac profund de la prima întâlnire şi se lansează într-o relaţie autentică, unii intră, ajutaţi de „compulsia la repetiţie”, în acelaşi tipar de căutare de relaţii, iar alţii sfârşesc tragic prin drame aberante (evident acestea fiind excepţiile).
Cu siguranţă datingul online aduce în sine mai multe avantaje decât dezavantaje, dar trebuie abordat cu o doză de precauţie.
Precauţie în a-l cataloga pe celălalt, precauţie în a te lasă tu însăţi absorbită de căutări multiple, precauţie în a face transferuri afective sau proiecţii pe persoane care sunt cu totul altfel în realitate decât în imaginaţia noastră și precauţie în a ne autodezvalui.
Idealul ar fi ca regulile jocului să fie prestabilite pentru evitarea unor riscuri inutile, dar atunci când vine vorba de relaţii interumane cea mai sigură regulă este că… nu există reguli.
De Andreea Popescu, psiholog autonom în consiliere psihodinamică
www.psidia.ro
Tel. 0722.998.049
Foto: shutterstock.com
