De ce continuăm să ne gândim la bărbații care ne resping
Fie că vrem sau nu, avem eșecuri amoroase. Și este recomandat să uităm cât mai repede bărbații care ne resping. Dar uneori, acest lucru este extrem de complicat. Iată câteva explicații.
Citește și:
O de la Orgasm. Dependența de sex e o treabă serioasă
De ce bărbații își pierd controlul în fața unei femei fatale
O dependență în absența „substanței”
Scenariul este cunoscut pentru multe dintre noi: pe de-o parte este tipul drăguț, atent și disponibil, care își dorește o relație cu tine dar care nu te atrage prea tare, iar pe de altă parte e tipul dezinteresat și evitant la care te gândești 24/24.
Desigur, și cel de-al doilea are o serie de calități, dar fie nu își dorește o relație, fie nu își dorește una cu tine pentru că nu îl atragi. Și în ciuda acestei respingeri, tu tot la el te gândești. Ba, mai mult, cu cât te respinge mai mult, cu atât mai interesată devii tu.
Oare de unde acest prost obicei de a ne dori ce nu putem avea? Sunt și aspecte ale vieții unde ne putem ajusta preferințele la situația dată.
Ai vrut să devii o actriță celebră, dar când ai constatat că nu ai pic de talent, ai renunțat (sperăm!). De ce nu renunțăm la cei care ne resping?
Cercetătoarea Helen Fisher spune că respingerea romantică ne dă dependență pentru că stimulează zone ale creierului asociate cu motivația, recompensa, dependența și poftele.
Sudiul a constat în investigații RMN pe 15 studente proaspăt „respinse” care mărturiseau că sunt profund îndrăgostite. Rezultatele lui demonstrează că persoanele aflate în această situație suferă ca de pe urma unei dependențe, iar substanța e reprezentată de persoana care ne respinge.
Dar descoperirea nu ne dă niciun răspuns la întrebarea „de ce facem așa?” și nici nu ne explică de ce am dezvoltat această tendință de a ne dori oameni pe care nu îi putem avea.
Valoarea cu care investim o persoană
Putem să ne gândim că este o suferință cauzată de o inimă frântă și tristețe. Dar totuși, nu este vorba despre o pierdere, întrucât nu am avut nimic pe care ulterior să-l fi pierdut…
Așadar, să dorești pe cineva care nu simte la fel, este la fel de dureros pentru anumite persoane precum încheierea unei relații.
Totodată, reacția poate fi cauzată de valoarea cu care investim persoana respectivă. Dacă nu ne vrea și nu este disponibilă pentru o relație, o percepem ca fiind valoroasă. Respectiv, este prea „scump” și nu ni-l putem permite. Un fel de Chanel la nivel uman…
Iar evoluția ne-a învățat că există avantaje să ne cuplăm cu partenerul cel mai valoros. Deci firesc, aia vrem.
Scenariile dau dependență
Reacțiile de acest gen pot fi atribuite în mare parte persoanelor dependente. Pentru că suferința după o respingere se asociază cu adicția. Dar totuși, ce ne dă dependență într-o astfel de situație?
Dacă încheiem o relație, dependența se asociază cu timpul pe care îl petreceam împreună, cu mesajele pe care le schimbam, chiar și cu sexul. Și, iată, avem aceleași reacții și în lipsa unui istoric încărcat de acțiuni care să ne dea dependență.
Dependența ține de gândurile noastre că nu am avut ceea ce visam/ne imaginam că am fi putut avea.
Dacă ne facem astfel de scenarii, respingerea nu face decât să intensifice activitatea creierului nostru în direcția gândurilor obsesive. Și știm toate cât de minunate sunt relațiile și oamenii atunci când țin de imaginația noastră. Nu degeaba ni se tot repetă să evităm să facem scenarii și să privim realitatea cât mai obiectiv.
În astfel de cazuri, este posibil ca tehnicile care ne ajută să remediem tulburarea obsesiv-compulsivă să ne ajute să depășim și obsesiile romantice.
Stilul de atașament anxios (dependent)
Stilul de atașament poate influența modul în care te atrag persoanele care te resping. Cei cu stil dependent (anxios) sunt cei care caută parteneri care le provoacă suferință.
Iar răspunsurile se află în copilăria mică, atunci când fie mama, fie tatăl, fie ambii părinți i-au respins emoțional.
Pentru astfel de persoane respingerea este un sentiment cunoscut, iar noi, oamenii, avem tendința să acționăm în moduri care ne sunt deja cunoscute.
Un istoric cu respingeri ne determină să căutăm să repetăm scenariul, chiar dacă știm că nu este normal să se întâmple așa.
Nu în cele din urmă există acea dorință sau nevoie de a schimba finalul. Dacă unul dintre părinți ne-a respins, uneori inconștient vom căuta să reproducem situația, în speranța că de data aceasta se va încheia diferit.
Doar că asta nu se întâmplă și e bine de ținut minte. Să nu uităm definiția nebuniei date de Einstein: să faci la nesfârșit același lucru și să aștepți rezultate diferite.
Foto: shutterstock.com
