De ce găsim mereu scuze unui iubit toxic pentru noi
Chiar dacă avem un iubit toxic, deseori suntem înclinate să îi scuzăm comportamentul și să-i găsim justificări. Iată de ce facem acest lucru, dar și de ce să ne oprim.
Citește și:
Ce ascunde nevoia de control într-un cuplu
Care este fundația unei relații de cuplu sănătoase
La începutul unei relații de cuplu fiecare individ are o credința inconștientă foarte puternică, cum că el sau ea are puterea să schimbe modul de a fi al partenerului. Această credință se bazează pe convingerea că prin modul nostru de a ne comporta, prin iubirea, grija și afecțiunea pe care i-o dăruim partenerului putem schimba realitatea individuală a acestuia.
În mintea noastră reușim să creăm un tărâm imaginar ideal în care celălalt are toate calitățile și comportamentele pe care noi dorim să le găsim la acesta.
Perioada în care “locuim” mai mult în acest tărâm imagiar, mai degrabă decât în realitate, ne permite să trecem peste nepotrivirile dintre ideal și realitate, cel puțin în primele luni (sau chiar ani) ai relației.
Fie că e vorba de cuvintele, tonul, faptele sau atitudinea partenerului, toate acestea pot avea un efect toxic asupra încrederii, comunicării și per total asupra calității relației de cuplu. Pe măsură ce comportamentele partenerului nasc disconfort, neplăcere sau chiar suferința pentru noi, în idealul nostru imaginar apar fisuri, crăpături ce tind să anuleze capacitatea noastră de proiecta asupra partenerului ceea ce dorim să găsim în acesta.
În acest moment are loc o luptă între credința că îl putem schimba pe celălalt și realitatea imediată toxică, creatoare de disconfort și suferință prin forța iubirii noastre.
Unele persoane însă, deși resimt toxicitatea relației, nu resimt nevoia de a îi spune partenerului să schimbe ceva. Ele văd aspectele neplăcute din comportamentul partenerului ca fiind normale și de dorit din partea acestuia.
Chiar și interpelate de prieteni interesați de binele lor, aceste persoane persistă să găsească scuze partenerului, fără să fie însă convinse că acesta greșește și ar trebui să se schimbe.
O anumită istorie personală de abuz le poate face să creadă că aspectele toxice ale partenerului sunt o dovadă de iubire din partea lui sau chiar că acceptarea acestora fără discuție este prețul normal pentru a avea o relație.
În măsura în care resursele psihologice și de energie le permit, alte persoane, deși resimt ca anormală situația toxică din cuplu, își inhibă decizia de cere partenerului schimbarea comportamentelor sale toxice.
Există motive individuale pentru care aceste persoane se pot inhiba. Cel mai frecvent întâlnită este teama de pierderea relației. Ele se pot gândi că dacă deschid discuția, iar răspunsul partenerului este acela de a ignora suferința lor și de a persista în comportamentele sale toxice, vor avea de contemplat una dintre cele mai înspăimântătoare decizii din viața unei relații: aceea ce a pune capăt acesteia.
Anxietarea aferentă ruperii unei relații poate determina aceste persoane să găsească pentru comportamentele partenerului diferite scuze și explicații logice, unele chiar foarte puțin credibile. Angoasa de separare fiind foarte mare, ele decid că orice relație, oricât de toxică, este mai bună decât nicio relație.
Este în sine o lecție foarte dureroasă a abandonului, învățată în copilărie în contact cu părinți absenți, pe care în viața adultă persoanele o vor respectă întocmai, fără puterea de a fi flexibile în funcție de contextul vieții.
A accepta că viața proprie poate exista și poate avea valoare în lipsa „celuilalt” poate fi o piatră de încercare dificil de escaladat, pentru care este nevoie de resurse interne și de o centrare adecvată pe propriile nevoi. Iar a învăța să existăm și să acționăm autonom este în sine una dintre cele mai prețioase și frumoase lecții ale vieții.
De Alex-Octavian Caciuloiu, psihoterapeut experentialist cu practică privată la Centrul Psihomedeor, formare EMDR- nivel A, competențe în psihotraumatologie și consilierea pierderii.
Tel.: 0723.590.365
Foto: shutterstock.com
