De ce tot mai multe cupluri refuză căsătoria
Rata divorțurilor este tot mai mare și tot mai multe cupluri refuză căsătoria. Fie că educația sau cariera sunt mai importante, fie că se tem de eșecul mariajului, tot mai mulți refuză acest pas. Despre motivele lor aflăm mai multe de la psihoterapeutul Andra Zaharia.
Citește și:
Ce e de făcut când atracția în cuplu dispare
Ce greșeli facem în cuplu din teama de a nu fi răniți
În timp ce pe unii auzirea binecunoscutei expresii „de bună voie și nesilită de nimeni” și rostirea unui „DA” în fața Ofițerului Stării Civile aduce doi parteneri și mai mult împreună, pe alții îi sperie și îi face să fugă care încotro.
Instituția căsătoriei a pierdut teren în ultimii ani, iar acest lucru este susținut de o serie de studii și cercetări de piață făcute la nivel național.
În zilele noastre, tinerii aleg să se căsătorească mai rar și la vârste tot mai înaintate decât o făceau cei din generația părinților sau bunicilor noștri, iar dacă o fac, rata crescută a divorțurilor ne dovedește că durata căsătoriilor este din ce în ce mai mică.
Modelul familial și de cuplu disfuncțional
În generațiile parinților și bunicilor noștri „traiul în comun” sau concubinajul nu reprezentau forme acceptate de societate pentru întemeierea unei familii, ci căsătoria.
De aceea, cei mai mulți se căsătoreau de foarte tineri, relativ la scurt timp după terminarea liceului sau a stagiului militar, când încă nu aveau o experiență de viață relevantă.
Mai mult, tot în acele vremuri, divorțul era dificil de obținut, chiar și atunci când căsnicia nu mai funcționa.
Datorită tuturor acestor constrângeri sociale sau chiar de ordin material, multe cupluri au rămas căsătorite, chiar dacă erau disfuncționale.
Copiii care au crescut în astfel de medii familiale, care au rămas împreună „că altfel nu s-a putut”, „că singur/ă nu mă puteam descurca” sau „de dragul copiilor”, poartă cu ei o imagine negativă a căsătoriei ca reacție a modelului familial și de cuplu disfuncțional în care au trăit.
Mai mult timp dedicat vieții profesionale
Din ce în ce mai mulți tineri sunt axați în principal pe găsirea unui job mai bun, construirea unei cariere, atingerea unui statut socio-profesional și asigurarea unui confort financiar.
Astfel, relațiile sentimentale sunt lăsate pe un loc secundar, iar odată cu trecerea timpului și cu experiența de viață dobândită, mulți devin mai selectivi și preferă să aștepte până găsesc „persoana potrivită” pentru a se căsători.
Incongruența dintre modurile în care partenerii privesc căsătoria
Pentru unii căsătoria reprezintă un pas normal în viața de cuplu, o continuare a relației lor de iubire într-un cadru oficial, iar semnarea actului de căsătorie nu schimbă modul în care funcționează în relația de cuplu.
În schimb, pentru alții, oficializarea relației poate fi privită ca o îngrădire sau o renunțare la libertatea personală, considerând că odată ce se vor căsători vor deveni un „bun” al celuilalt partener asupra căruia acesta poate avea oricând drepturi, activându-se astfel o serie de îngrijorări sau frici care anterior nu erau prezente în plan conștient.
Experiența personală negativă în relațiile de cuplu
Atunci când experiențele anterioare ca partener de cuplu au fost unele negative, există tendința ca pe viitor „să sufli și în iaurt după ce te-ai ars”.
De aceea, pot exista o serie de reticențe din partea partenerilor la a duce relația la alt nivel și de „a se lega de cineva pe viață”.
Însă, dincolo de motivul care stă în spatele refuzului căsătoriei, este deosebit de important ca ambii parteneri de cuplu să fie sinceri unul cu celălalt și să comunice despre modul în care privesc căsătoria, despre fricile și temerile pe care le au și, în același timp, să dea libertate partenerului de a alege dacă dorește sau nu să-i rămână alături.
De Andra Zaharia, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician, consiliere vocațională și dezvoltare personală
Tel.: 0726.757.396
andrazaharia.weebly.com
Foto: shutterstock.com
