Dilemele parintilor de adolescenti
Adolescenta… Parintii se cam crispeaza atunci cand aud acest cuvant. De parca fiinta aceea simpatica, pana mai ieri copil, se transforma in ceva necunoscut, cu care nu te mai intelegi. Ce este de facut daca se rupe comunicarea dintre parinti si copiii lor adolescenti? Cateva idei de la psihoterapeuta Adriana Marton.
Psychologies: De ce se degradeaza relatiile dintre parinti si copii cand acestia ating adolescenta?
Adriana Marton: Adolescenta este ca un taram al miturilor tulburi, al evenimentelor incontrolabile, imorale si ilegale; „adolescenta“ este acel cuvant care, odata rostit, ridica parul de pe capul adultilor, este acea lume in care parintii se tem sa paseasca, cu toate ca sunt constienti ca nu au nicio sansa de a o evita…
E acel uragan inevitabil care incepe intr-o zi oarecare, nimeni nu stie cat de turbulent va fi, cate victime va face, cate strigate si lacrimi vor fi risipite, dar, cel mai important, nimeni nu stie cand se va sfarsi.
Cam asta este in mintea parintilor cand se apropie „aoleuuuu…, adolescenta“, o teama de pierdere a controlului asupra copilului care trece intr-una din cele mai frumoase etape ale vietii: adolescenta.
Da, parinti, lasati-va uimiti sa aflati ca adolescenta este, probabil, cea mai frumoasa etapa a vietii lor, este acea linie subtila, dar in numeroase culori si nuante intense, care desparte etapa copilariei de restul vietii.
Este etapa intrebarilor existentiale, a punerii la indoiala, a contraargumentelor, a testarilor realitatii, a fortarii limitelor, a prieteniilor, a dorintei de a fi intr-un alt mod, acela al deciziilor proprii.
In aceasta minunata etapa, manat de curiozitate si deschidere inspre misterele lumii, copilul pe care il cunosteati pare ca nu va mai apartine, pare ca devine un necunoscut fata de voi, parintii lui, insa nu este chiar asa.
Rolul parintilor in aceasta perioada este definitoriu pentru tot restul vietii adolescentului, acesta este motivul pentru care si parintele ajunge sa simta presiunea adolescentei.
El are nevoie de voi, are nevoie sa stie ca apartine si ca este iubit, mai ales acum, cand, pentru el, lucrurile o iau razna.
De ce pare ca adolescentii o iau razna acum, in adolescenta?
A.M.: Acest lucru se intampla din cauza schimbarii de comportament, adolescentii tind sa se indeparteze de parinti si sa-si caute raspunsurile in grupurile de colegi, prieteni, cunoscuti, intr-un cuvant, in anturaj.
In acest moment, parintii se simt lasati la o parte, lipsiti de informatii „vitale“ pentru ei, obisnuiti sa aiba rolul de controlor in viata copilului, se simt mai putin importanti pentru copil, deoarece acesta nu mai cauta sfatul parintilor, ci mai degraba pe cel al anturajului.
Se simte in aer frustrarea parintilor de a nu detine controlul. Se simte in aer teama de a nu mai fi primii pentru copilul lor, se simte adierea schimbarilor de rol pe care le aduce cu sine adolescenta.
Ce caracterizeaza psihologia adolescentului?
A.M.: A fi adolescent nu este usor: din spate este impins de energia eliberata de pubertate si de nevoia de a deveni independent, in fata sunt asteptarile sociale si cele ale familiei de a dovedi, de a avea succes.
Pe acest drum trebuie sa razbeasca adolescentul, un drum nemarcat, o poteca unica, creata de el, pe care inainteaza manat de minunatia descoperirii de sine, dar, in acelasi timp, si de groaza.
Contextul psihologic al unui adolescent trebuie sa faca fata, in primul rand, schimbarilor de dispozitie, sa se adapteze la idei aparent irationale, la un vocabular nou, la comportamente ocazional ciudate si la fapte stanjenitoare.
Acestea apar la suprafata in momentul in care adolescentul incepe testarea realitatii, incepe sa se joace cu propria putere, cu dependenta si independenta.
Ce ar trebui sa faca parintii intelepti in aceasta perioada?
A.M.: Sa incepem cu inceputul: sa realizeze ca, in calitate de adulti, au supravietuit propriei adolescente, ceea ce inseamna ca exista speranta.
Apoi, sa fie capabili sa faca o introspectie in propria adolescenta, sa vada unde lucrurile au luat-o razna, ce „sechele“, cicatrici sau rani deschise au ramas, cum altfel ar fi dorit ca lucrurile sa se petreaca, ce reactii ale celor apropiati le-au fost benefice, ce exemple au avut, cum i-au influentat, ce fel de adulti au devenit.
Scopul acestei mici rememorari sau analize a adolescentei proprii este de a privi cu intelegere spre copilul lor care este in pragul rebeliunii.
In acest context al intelegerii, suportul pe care parintii ar putea sa-l ofere este acela al acceptarii adolescentei, de toleranta fata de comportamentele nepotrivite/ciudate ale adolescentului, de pastrare a canalelor de comunicare deschise, de a transmite calm si siguranta intr-o lume a bulversarilor.
Ce gresesc, in general, parintii?
A.M.: De multe ori, parintii ajung in situatii extreme, chiar jenante, determinate de comportamentul adolescentului. In asemenea momente au tendinta de a-l pedepsi, de a interzice comportamente sau prietenii, au tendinta de a folosi puterea pentru a recapata controlul.
Este exact de ceea ce adolescentul incearca sa fuga. Cu cat ingradirea parintilor va fi mai puternica, cu atat se vor adanci in lupta de putere cu adolescentul iar, in final, vor pierde.
Vor pierde si in cazul in care vor detine controlul, acest control va fi in detrimentul dezvoltarii adolescentului si va avea ca urmare naruirea stimei de sine.
Vor pierde si in cazul in care nu vor reusi sa detina controlul: adolescentul se va refugia in alta arie. Aceasta zona in care adolescentul isi cauta locul, poate incepe cu fuga de acasa, abandonul scolar si poate continua cu delincventa, alcoolism, dependenta de droguri, promiscuitate.
Solutia ar fi negocierea cu adolescentii, negocierea acestei perioade se face prin imagini pozitive. Exemple din viata celor apropiati si admirati, exemple de adolescenti care au reusit sa faca diverse lucruri intr-un mod diferit.
Parinti, este momentul sa fiti creativi! Indiferent care este directia in care adolescentul dumneavoastra se indreapta, sustineti-l, acordati-i incredere, acea incredere ca ati crescut un copil cu valorile pe care le apreciati, incredere in capacitatea lui de a infaptui lucruri, increderea in capacitatea lui de a alege, indiferent ca este vorba de facultatea pe care o va urma sau de grupul de prieteni cu care iese.
Parinti, este momentul sa fiti deschisi! Daca pana acum nu i-ati spus copilului ce va place la el, ce lucruri face bine, ce apreciati cel mai mult la el, acum este momentul sa o faceti.
Si faceti-o in mod repetat, de fiecare data cand vedeti actiuni pozitive. Aratati-i ca el conteaza pentru dumneavoastra si ca sunteti conectat cu el.
Parinti, este momentul sa fiti flexibili in gandire! Adolescentul se poate razgandi, urmati-l pe calea pe care merge, exprimati-va in mod deschis temerile pe care le aveti, va va aprecia sinceritatea, nu incercati sa-l manipulati, pentru ca „se prinde“.
Dar copiii ajunsi la varsta critica? Ce boacane fac si ar trebui evitate?
A.M.: Daca e sa ne referim la „boacane“, aceasta categorie cuprinde tot ceea ce socheaza parintii si adultii, in general, si se naste din dorinta adolescentului de a fi altfel, de a-si declara independenta.
Se materializeaza din curiozitate, creativitate si indrazneala, fie ca e vorba de tatuaje, piercing-uri, tinute rebele, betii la scoala sau in tabere scolare, consum de etnobotanice, fumat, sporturi extreme sau experiente homosexuale – toate aceste manifestari fac parte din firescul adolescentei pentru copil, dar nu si pentru parintii acestuia, care, de multe ori, se simti descurajati de aceste comportamente.
Daca doriti sa va sustineti copilul in aceasta perioada, gasiti impreuna cu el solutii pentru a-si orienta energia, curiozitatea, idealismul prin metode sigure, pozitive si adecvate lui.
Sportul, exercitiul fizic, activitatea mentala si fizica stimulatoare, implicarea adolescentului in actiuni cu caracter social, activitati care implica animalele, orice actiune care ii poate da sansa sa-si dezvolte curajul si il invata sa colaboreze in echipa ii este benefica in adolescenta.
Exista si relatii care se rup definitiv la aceasta varsta?
A.M.: In lupta de putere, asa cum spuneam, cineva pierde,iar acel cineva e intotdeauna copilul. La acest lucru ar trebui sa se gandeasca parintii de adolescenti.
Sa se socoteasca daca merita sa-si impuna puterea asupra adolescentului si mai apoi sa ramana cu consecintele actiunii lor, indepartarea copilului si aruncarea lui in „refugiul“ distantarii, ruperii relatiei cu familia, depedenta, anturaje nefaste ori situatii extreme, violente sau suicidul.
Toate aceste consecinte sunt determinate de faptul ca se rupe ceva in relatii, se rupe increderea in parinti, se rupe legatura de iubire, legaturi care cu greutate pot fi refacute la anii maturitatii sau nici atunci.
Unde pot gasi adolescentii indrumare si mentori in momentul cand familia nu le mai poate raspunde la nevoi?
A.M.: Ghidajul de genul „model“ cel mai la indemana este media. Cu totii suntem influentati de mass-media (ce mancam, cum mancam, ce pasta de dinti folosim, ce fel de periuta de dinti utilizam, ce tinute alegem, ce culori purtam, ce valorizam ca succes, ce masina alegem s.a.m.d.) iar adolescentii isi gasesc foarte usor modele in persoanele mediatizate.
In grupul de prieteni, de obicei prieteni mai mari, la scoala, printre profesori, sau orice adult care le acorda atentie (ascultare si intelegere).
De asemenea, mentor poate deveni si unul dintre parinti, acela care reuseste sa recastige respectul adolescentului, cu rabdare, prin dialog:
este capabil sa-si exprime fricile astfel incat adolescentul sa le inteleaga, sa dea dovada de disponibilitate in a asculta si a arata ca il intelege pe adolescent, sa inteleaga ca adolescentul are dreptul de a nu actiona conform sfatului pe care i l-a dat.
De cealalta parte a dialogului, adolescentul trebuie sa fie capabil a spune ce se intampla cu el, sa vorbesca deschis despre temerile pe care le are, cu convingerea ca nu va fi criticat sau ridiculizat de parinte, sa poata explica nevoia pe care o are, de a fi ascultat si de a nu primi sfaturi de la parinte daca nu i le cere.
Adriana Marton este din Timisoara, este psihoterapeut adlerian, psiholog clinician.
www.adrianamarton.blogspot.ro
FB/Psihoterapeut Adriana Marton
