Ești pregătită să devii mamă? 3 întrebări la care să răspunzi înainte să faci un copil

Să ai un copil poate fi cel mai frumos lucru din lume. Dar el vine la pachet cu o mulțime de responsabilități. Crezi că ești pregătită să devii mamă? Iată 3 întrebări la care e bine să răspunzi înainte de a planifica un copil.

Citește și:

Urmeaza sa devii tata? Sfaturi despre sarcina si cum sa-ti ajuti partenera

Te simți stabilă emoțional?

Ții minte dramele pe care le trăiai atunci când încheiai câte o relație amoroasă? Dar sentimentele de la începutul uneia noi? Zici că nu se mai aplică aceste trăiri după ce vei avea un copil? Greșești.

Felul în care tu reacționezi în anumite situații nu depinde atât de mult de situația în sine, ci de tine ca persoană. Iar dacă nu ai o bună gestionare și control al propriilor emoții, acestea se vor manifesta în același fel, chiar atunci când scenariul din jurul tău este diferit.

Dacă te enervezi ușor și pierzi controlul nu este un semn bun. Un copil îți va solicita toată energia, atenția și mai ales răbdarea. Iar aceste solicitări nu sunt pe termen scurt. Sunt de acum înainte, pentru tot restul vieții tale.

O gândire de tipul „lasă că așa se cresc copiii” nu este taman sănătoasă. Uită-te în jur la toate noutățile în materie de parenting, la nevoile din ce în ce mai complexe ale copiilor, la toate demersurile pe care le poți face pentru a fi un părinte bun.

Nu îți asumi un rol simplu și nici nu e precaut să nu te gândești la aceste aspecte înainte. Nu înseamnă că trebuie să te panichezi și să renunți. Dar, ar fi bine, ca încă înainte de a concepe un copil, să pui pe primul plan interesele lui.

Cam asta ar trebui să faci pentru a-i asigura o evoluție armonioasă. Lucrează cu tine înainte, găsește-ți aspectele pe care le poți remedia și începe deja să te pregătești.

Timpul pe care ți-l vei putea aloca după apariția unui copil va fi mult mai scurt. Deci ar fi bine să te pregătești din timp.

Sunteți un cuplu stabil?

Vorbeam înainte de finaluri și începuturi de relație. Desigur, majoritatea femeilor se gândesc să conceapă un copil atunci când au un partener stabil.

Evident, sunt și cazuri disperate în care femeile cred că un copil le poate salva relația sau cele în care preferă să închidă ochii la anumite aspecte disfuncționale ale cuplului.

Chiar și în acest al doilea caz, speră ca apariția unui copil să schimbe atitudinea și comportamentele bărbatului. O mare eroare de gândire… Apariția unui copil, deseori distanțează un cuplu.

Pentru că cel mic necesită prezența și atenția mamei, iar partenerul este privat de aceste de lucruri. Scuzele (de multe ori firești) sunt multiple: oboseala, stresul, îngrijorarea.

Mai mult, sentimentul că o altă ființă depinde de tine îți dă un sentiment al utilității destul de mare. Poți cădea în capcană și vei gândi că cel mic îți împlinește nevoile de iubire și de a fi necesar.

Până la urmă, soțul se descurcă și singur pentru că e bărbat în toată firea, nu?

Persoanele cu un stil de atașament dependent sunt mai predispuse să creeze o astfel de relație cu un copil, adâncind distanța din cuplu.

Și astfel apar problemele, soluțiile pe termen scurt precum „stăm împreună pentru copil” și alte subtrefugii. Infidelitate? Separare? Divorț? Toate sunt posibile.

Dacă relația în care te afli nu este suficient de securizantă, dacă nu aveți un istoric echilibrat împreună, atunci nu faci decât să pui tensiune pe cuplu odată cu apariția unui copil. Iar cel mic are nevoie de doi părinți care se iubesc și care au disponibilitatea de a-l iubi.

Ești pregătită financiar?

Crezi că un copil nu presupune cheltuieli atât de mari, te înșeli. În cazul în care tu alegi să nu mergi la doctor dacă ai febră și să apelezi la remediile recomandate de farmacist, cu cel mic nu poți proceda la fel.

Îngrijirea medicală necesită bani, iar nevoile și problemele unui copil mic sunt destul de multe. Tot cheltuieli presupun și creșa, grădinița, iar mai apoi școala. Ca să nu vorbim de cazurile în care ai nevoie și de o bonă.

Iar pe măsură ce copilul va crește, cheltuielile vor deveni și mai mari. Nu iei în calcul acest aspect? Ești pregătită să îl privezi de anumite lucruri? La ce crezi că ai renunța… pentru că nu îți permiți?

Iar renunțînd la anumite lucruri este oare spre binele copilului? O atitudine de genul „lasă că ne vom descurca” este precum un salt în gol.

Dacă pentru noi ca adulți anumite lucruri sunt mai ușor de acceptat și tolerat, situația nu este la fel de simplă cu un copil. Sunt mulți copii săraci, spui? Ai dreptate. Asta îți dorești și tu pentru copilul tău?

Fă un plan financiar, pregătește-te din timp, fă-ți un fond de rezervă și ai în minte toate scenariile posibile. Dintre acestea, cel mai rău ar fi: m-aș descurca în postura de părinte singur? Și asta sub toate aspectele.

Desigur, ne dorim viață lungă și fericită alături de partener, dar nu avem garanții. Prin urmare, toate scenariile duc către noi, viitoarele mame. Suntem pregătite cu adevărat să avem un copil cu toate sacrificiile pe care acest lucru le implică?

Foto: shutterstock.com