Etichetele pot fi nocive chiar si atunci cand sunt pozitive

Un copil caruia i se spune ca e prost, va confirma mai devreme sau mai tarziu eticheta. Cuvintele au efecte puternice si pe termen lung. De ce este bine sa fim atenti la ele, explica Dana Stanculeanu, psiholog la Salvati Copiii.

 

Psychologies: Ce inseamna, in esenta, etichetarea unui copil?

Dana Stanculeanu: In orice context de viata, etichetele ne ajuta sa identificam si sa diferentiem obiectele intre ele. Etichetele ne ajuta sa alegem produsele de pe raft in supermarket, ne ajutau in copilarie sa identificam cartile si caietele aferente diferitelor discipline, in ghiozdan, ne dau informatii la prima mana despre orice: compozitie, pret, instructiuni de utilizare, etc.

In cazul oamenilor, ele indeplinesc aceeasi functie: transmit rapid informatii esentiale, care ne ajuta sa luam decizii ulterioare „el este tocilarul clasei, deci nu ne jucam cu el, „ea este grasa clasei, nu are voie in grupul nostru. „De «ciori» nu se apropie nimeni in aceasta scoala, „el e mai timid, mai bine il lasam in pace, „ea este nebuna, stati departe de ea!

Este ca si cum esenta intregii umanitati a persoanei respective este prinsa intr-un singur cuvant, care o descrie cel mai bine. Atunci cand aceste etichete sunt puse de persoane foarte importante din viata noastra (parinti, educatori, prieteni), ele devin foarte puternice. Atat de puternice, incat ne identificam cu ele.

 

De ce este atat de nociv pentru copil? Care este impactul emotional al etichetei?

D.S.: Etichetele pot fi nocive chiar si atunci cand sunt pozitive, prin insusi faptul ca genereaza un proces de limitare a unei persoane la un singur atribut, descurajand eforturi ulterioare de a descoperi ce este dincolo de ele. Astfel cresc sansele ca atat ceilalti, cat si noi insine, purtatorii de etichete, sa „internalizam mesajul purtat de acel cuvant, sa ne definim prin acel mesaj, sa credem despre noi insine ca suntem ceea ce spune eticheta ca suntem, sa nu mai incercam sa vedem ce alte resurse, abilitati, calitati, atribute personale avem dincolo de eticheta. Eticheta devine parte a identitatii personale.

Cand eticheta este pusa in primii ani de viata, chiar de catre adultii de referinta (parinti, educatori), este preluata ca atare de catre copil, care va ajunge sa creada despre sine ca este asa cum spune eticheta: obraznic, rau, timid, lenes, nebun, ciudat etc. Toate alegerile si comportamentele copiilor care internalizeaza eticheta se vor face plecand de la aceasta convingere si imagine de sine, limitand astfel dezvoltarea deplina a potentialului pe care fiecare copil il poarta in sine.

Dincolo de asta insa, etichetele genereaza trairi emotionale intense si dureroase pentru orice copil care invata despre sine, chiar de la mama sau tata, ca este „rau sau „lenes: tristete, regret, frustrare, lipsa valorii personale si a respectului de sine, furie si dezamagire.

Un copil care experimenteaza de timpuriu astfel de emotii si care invata ca parintii sau educatorii sai cred mai degraba lucruri negative despre el, va avea ulterior, in viata, riscuri multiple pentru a dezvolta, pe fondul stimei de sine negative, tulburari emotionale de tipul anxietatii sau depresiei, esecuri personale si profesionale, retragere sociala sau, dimpotriva, comportamente agresive, la limita infractionalitatii, care nu vor face decat sa confirme, inca o data, eticheta initiala.

Etichetele pozitive pot afecta copilul la fel de mult. „Genial sau „destept sunt etichete care il vor indeparta pe copil de exercitiu si efort, il vor pregati pentru esec academic in lipsa muncii consecvente si a straduintei personale sau vor pune o presiune greu de dus de un copil care nu-si identifica resursele, care sa il ajute sa confirme eticheta prin rezultate si performanta.

 

Etichetarea la scoala are acelasi efect? Ce se constata, concret, din datele dvs.? Ne concentram de obicei pe educatia si apelativele de acasa, dar si la scoala copiii sunt jigniti, mediul scolar fiind mult mai structurat si „opresiv. Acolo ce este de facut? Dar etichetele puse de alti copii ce efecte au?

D.S.: In contextul educational, etichetele sunt extrem de frecvent utilizate: elev bun vs elev rau (desi, daca intrebam zece cadre didactice, vom avea zece versiuni de interpretare a celor doua etichete), elev cuminte vs elev neastamparat, elev obraznic vs elev „mut. Studii si cercetari de lunga durata, realizate in diferite sisteme educationale, au pus in evidenta efectul „Pygmalion, care arata cum asteptarile cadrului didactic modeleaza comportamentul si nivelul de performanta a elevului.

Cu alte cuvinte, daca voi crede, ca educator, ca am in fata un copil „prost, asteptarile mele vor fi ca el sa aiba esec dupa esec si imi voi construi mesajele si contextele de invatare astfel incat asteptarile mele sa se confirme: il voi critica, ii voi „vana greselile, voi folosi fiecare ocazie pentru a arata ca acel copil chiar este prost. Folosind etichetele in actul educational, cadrele didactice compromit sansele la educatie a copiilor, deoarece feedback-ul lor nu puncteaza resursele si efortul pe care copiii l-ar putea investi in invatare.

La fel de nocive sunt si etichetele care vin din partea colegilor („Grasa, „Tocilarul, „Mocaita, „Nebuna, „Fraierul, „Retardata, „Ochelaristu, „Papagalul, etc.), pentru ca stima si identitatea de sine a copiilor, odata ce ating varta adolescentei, se construiesc intr-o foarte mare masura pe mesajele primite de la gasca, de la prieteni, de la cei din aceeasi generatie. Etichetele dau si masura acceptarii copilului in grupul de egali sau, dimpotriva, a excluderii din gasca, precum si a locului pe care copilul il ocupa in grup („Tapul ispasitor sau „Perla coroanei), devenind astfel un factor de risc pentru retragere sociala, izolare, bullying, depresie si chiar abandon scolar.

 

Ce fel de terapie se poate face cu un copil stigmatizat si afectat vizibil de eticheta pe care o poarta („Grasa, „Mocaita)?

D.S.: Un copil stigmatizat si etichetat este un copil cu stima de sine compromisa, un copil care nu doar ca ajunge sa creada despre sine ce spune eticheta, dar nu isi cunoaste nici resursele si potentialul. In aceste conditii, un obiectiv prioritar in terapie va fi legat de restructurarea convingerilor despre sine si a descoperirii celorlalte aspecte ale personalitatii lor, neglijate si ignorate pana acum.

Terapia trebuie sa ii includa, in egala masura, si pe parintii care vor fi educati cu privire la consecintele negative ale utilizarii etichetelor pentru dezvoltarea personalitatii copilului, dar si sprijiniti sa inlocuiasca eticheta cu mesaje corecte si sanatoase despre ce face, ce stie si ce poate copilul lor.

 

Cum se prezinta un adult care a suferit de pe urma etichetarii? Putem vedea ceva in personalitatea lui care sa ateste ce i s-a intamplat in copilarie? Ce fel de terapie ii este buna?

D.S.: In cazul adultilor, eticheta internalizata in anii copilariei duce la multiple esecuri in viata personala si profesionala, la incercari nefinalizate cu rezultat, la indoieli, frustrari, regrete, la recunoasteri soptite care confirma mesajele anilor din urma: „Mama avea dreptate, sunt un fraier, toti isi bat joc de mine; „tata avea dreptate, sunt o proasta, numai mie mi se putea intampla asa ceva; „colegii mei stiau ei de ce ma striga «Ciudata», chiar asa sunt, nimeni nu se apropie de mine.

Adultii cu etichete vin la cabinetele de consiliere pentru a primi alte etichete: depresie, anxietate, comportament adictiv, personalitate dependenta, inadaptare sociala, procrastinare etc. Sunt etichete care se dezlipesc cu greutate, cu munca multa, cu suferinta, intr-un proces terapeutic de lunga durata, in care suntem nevoiti sa facem multe „excursii in trecut pentru a ne clarifica, pentru a intelege, pentru a confrunta si a cere explicatii.

Comentează și tu
Recomandări
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Ce învață copiii din relația părinților
Ce învață copiii din relația părinților

Cu toții ne dorim pentru copiii noștri să devină adulți sănătoși și fericiți, iar un rol important îl joacă relațiile pe care le vor avea cu cei din jur. Cel mai important exemplu în acest sens îl primesc din relația părinților, motiv pentru care este recomandat să avem grijă ce model le oferim.

Citeste
Etichetele pot fi nocive chiar si atunci cand sunt pozitive
Etichetele pot fi nocive chiar si atunci cand sunt pozitive

Un copil caruia i se spune ca e prost, va confirma mai devreme sau mai tarziu eticheta. Cuvintele au efecte puternice si pe termen lung. De ce este bine sa fim atenti la ele, explica Dana Stanculeanu, psiholog la Salvati Copiii.

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste
Drogurile legale - între senzații tari și consecințe groaznice
Drogurile legale – între senzații tari și consecințe groaznice

Adolescenții spun că sunt senzaționale. Consecințele? Cine se gândește la consecințe?! Drogurile legale sunt un flagel subteran, statul nu știe cât se consumă și care e rata de creștere a consumului. Dar ce sunt acestea? Alina Ciupercovici, în colaborare cu Dana Burciu, psiholog clinician și psihoterapeut la Clinica ALIAT Suceava, explică ce se întâmplă cu „legalele“.

Citeste