Cand apare noul partener
Parintele vitreg
Dornic de a face o impresie buna, acesta adeseori are tendinta de a se stradui prea mult. Este un pas gresit.
Caci, chiar daca aceasta stangacie provine dintr-o intentie buna, copiii, si mai ales adolescentii, dispun de adevarate antene, care detecteaza veselia fortata, naturaletea falsa, empatia exagerata.
Care este cel mai bun comportament? Nici prea mult, nici prea putin. Intrebari, familiaritate, entuziasm…
Parintele
Este mai bine sa nu faca elogiul noului partener, deoarece copilul poate sa considere acest discurs drept o descalificare a tatalui sau a mamei sale.
Este de ajuns sa-i spunem viitorului parinte vitreg numele, profesia si situatia familiala (cu sau fara copii).
Copilul
Living-ul familiei sau o plimbare in parc… Nu conteaza locul intalnirii daca cel mic poate, odata ce se fac prezentarile, sa regaseasca un spatiu care nu este expus privirii nelinistite si insistente a adultilor.
Fie ca se intoarce in camera sa singur sau ca merge sa se joace cu prietenii, are nevoie sa-si descarce tensiunea emotionala in felul sau si departe de cei mari.
Frica de a-si vedea noul partener respins de copii este astazi prezenta la fiecare persoana care se pregateste sa traiasca experienta recompunerii familiale. Oare au digerat separarea? O sa-l accepte pe acest barbat sau pe aceasta femeie? Sunt pregatiti sa convietuiasca? La parinti exista asteptarea validarii noii lor iubiri de catre copii.
Este un fenomen masiv, care tradeaza marea noastra dificultate de a fi adulti. Cand suntem mama sau tata, este important sa fim cand liberi, cand responsabili de aceste angajamente. Dar ce se intampla cel mai des, este ca renuntam la asta pentru a ne pune in serviciul copiilor nostri.
Acest fenomen este o caracteristica a epocii noastre si decurge direct din lipsa de respect a ordinii intre generatii. Facand din copiii lor arbitrii lor, parintii confera celor mici situatii de autoritate asupra lor.
O inversare foarte dureroasa pentru copil. Mai intai, pentru ca el nu poate sti ce e bun pentru tatal sau mama sa. Apoi, pentru ca, odata ce cuvantul lor are efecte in realitate, li se da impresia de omnipotenta si isi alimenteaza durerea si culpabilitatea.
Daca parintii considera prezentarea noului partener drept un examen de trecere cu copiii in rol de jurati, asta se intampla datorita unui paradox contemporan. Adultii din ziua de azi se gandesc mai mult decat cei de altadata la dezvoltarea lor personala.
In acelasi timp, isi fac mai multe griji legate de urmarile deciziilor pe care le iau asupra vietii copiilor lor. De unde rezulta faptul ca sunt extrem de atenti la ce ar putea sa comenteze acestia din urma.
Cu toate ca sunt foarte constienti ca un divort este intotdeauna o suferinta pentru copii. Atunci, cum sa trecem cu bine de proba primei intalniri? Trei specialisti in viata de familie ne ofera cateva sfaturi.
Momentul potrivit pentru a discuta
Anuntul venirii unei noi persoane in viata copiilor constituie intotdeauna o noua sursa de neliniste. Pentru adulti, perioada de dupa divort este una tranzitorie, dar nu si pentru copii, care nu au aceeasi notiune a timpului si care s-au instalat in acest „dupa“.
Constienti de unda de soc pe care copilul trebuie sa o suporte, tatii si mamele se intreaba care e cel mai bun moment pentru a anunta un nou „actor“ pe scena cotidiana. Se incepe prin a spune pur si simplu ca parintele a intalnit pe cineva important, fara a merge mai departe cu marturisirea.
Copiii nu trebuie sa aiba acces prea mare la viata intima a parintilor lor. Spunem mai multe despre asta doar atunci cand proiectul de viata comuna se materializeaza.
Daca un moment bine ales ajuta la confortul emotional si la sentimentul de securitate a copilului, nu trebuie sa uitam ca aceasta notiune este subiectiva. Relatia parinte-copil este plina de viata, dar nu are indicatii de folosire – asadar, nu putem sa indicam un moment ideal al „anuntului“.
Insa orice schimbare care intervine in viata copiilor trebuie discutata si pregatita progresiv. In ceea ce priveste maniera de abordare a subiectului, nici aici nu exista instructiuni.
Dar exista doua situatii care sunt de evitat: solemnitatea, caci este dureroasa si inutil dramatica, si dezinvoltura, datorita careia copilul poate sa nu se simta respectat. In plus, acesta ar putea sa interpreteze anxietatea parintelui dincolo de ceea ce ar putea fi doar o relaxare de fatada.
