Imi doresc cu disperare un copil

In valtoarea si tumultul vietii oare cate urmase ale Evei traiesc ce simt si mai ales cate simt ce traiesc? Traiesc in societate, traiesc dupa norme si reguli. Traiesc judecate si judecand, analizate si analizand. Isi programeaza viata, isi fixeaza prioritatile, isi doresc, vai cate isi doresc! Si la un moment dat vor realiza ca toate dispar in fata unei singure dorinte: de a fi mama.

Cea mai grea dorinta si totusi cea mai importanta este sa iubesti si sa fii iubita. Si de aici se va naste o alta. Se naste dorinta de a naste. De a da viata din viata. De a te diviza prin unire.
Imi doresc cu disperare… Ce imi doresc? Ce inseamna sa fiu o Femeie? Ce isi doreste femeia din mine? Ce este important in viata mea de Femeie? Ce inseamna viata unei Femei? Ce sunt eu? Care este rolul meu in aceasta viata? De ce atatea intrebari? De ce atata agitatie in suflet? Fiindca traiesc? Fiindca simt? Fiindca sunt vie? Fiindca sunt cea care sunt?

Imi doresc cu disperare un copil. De ce un copil? De ce a ajuns un tel al vietii mele? De ce ma obsedeaza gandul si dorinta? De ce a devenit punctul central al existentei mele? De ce a fi o Femeie implinita presupune sa am un copil? De ce clipele intime, alaturi de barbatul din viata mea, au devenit contacte disperate, incarcate de acest scop precis, de acest stres urias: oare de aceasta data am ramas insarcinata? De ce barbatul de langa mine va incepe sa se simta un obiect, un donator, un intermediar intre mine si dorinta mea puternica? De ce dorinta s-a transformat intr-o fixatie? La ce ma gandesc atunci cand simt caldura, atingerea, dorinta lui? Ma gandesc la calendar? La esec? La rusine? La neputinta? La furie? La durere? Oare s-a indeplinit dorinta? De ce mi se intampla mie? De ce eu?

Nu am nimic! Nu sunt bolnava! Nu sunt defecta! Nu sunt vinovata! Sau poate sunt? NU SUNT! Si astept cu nerabdare clipa, astept sa treaca zilele, ASTEPT. Si vai cata deziluzie aduc primele picaturi de sange… primele dureri de burta… primele semne ale ciclului menstrual. Dar poate este un „ciclu fals”, poate mai este o speranta, poate… Sau poate nu. Si voi mai astepta o luna grea, o luna plina de uitare si deziluzie, de speranta si rugaciuni fierbinti, de cautari si teste, de tratamente si rugaciuni.

Ce inseamna sa nu poti ramane insarcinata si sa nu existe nici o cauza clara, o motivatie? Inseamna disperarea ca nu ai un raspuns, ca nu stii ce este in neregula si unde sa actionezi, ca esti lipsita de putere, de control. Inseamna frustrare, inseamna rusine, inseamna vina, inseamna lovituri grele in stima de sine, prin esecurile repetate, prin incercarile nereusite. Este ca si cum ai fugi dupa ceva si cu cat alergi mai tare, acel lucru se indeparteaza tot mai mult. Si obosesti. Opreste-te! Lasa-l sa vina la tine! Pregateste-te pentru el, atunci cand va veni. Goleste-te ca sa te umpli. Goleste-te de stres, de furie, de durere. Esti prea plina de ele pentru a mai lasa si altceva sa te patrunda.

Nu uita ca dogoarea dorintei iti parjoleste sufletul, iar suvoiul lacrimilor ti-l ineaca. Invata sa-ti sadesti samanta, prima data in gand, sa o cresti si sa o ingrijesti, sa o muti cu gingasie si rabdare din minte in trup, din suflet in carne, din dorinta in putinta, atunci cand este pregatita.

Trupul tau stie cel mai bine ca este sanatos, ca este construit ca oricare alt trup, ca este programat genetic sa procreeze, ca stie cum sa ramai insarcinata, cum sa duci sarcina si cum sa nasti. Acest corp al tau nu este un incubator gol, o cutie de reproducere, un loc pasager. Este ceva mult mai mult, este umplut, intrepatruns de ceea ce da culoare vietii, de ceea ce te face unica, de ceea ce te face atat de diferita. Este psihicul, este mintea, este sufletul, este spiritul tau. Ii poti spune cum vrei, te poti gandi la el cum vrei. El este, exista si te umple.

Sa nu uiti ca asa cum 90% din actul sexual se petrece in capul tau si nu in organele genitale, la fel se intampla si cu momentul conceptiei. Stresul si tot ce aduce el, frustrarea si furia, nerabdare si disperarea sunt acele ingrasaminte chimice, puternice, care in loc sa ajute la fixarea, la incoltirea si dezvoltarea samantei, in solul fertil al trupului tau, o vor arde, o vor distruge.

Nu uita ca solul pe care va cadea samanta este pregatit, ca este gata sa o primeasca si sa o hraneasca. Lasa-l sa-si indeplineasca menirea. Tu, doar hraneste-l, uda-l si incalzeste-l cu dragostea, cu pasiunea, cu bucuria momentelor in doi. Nu transforma aceste momente in unele decupate din munca campului. Nu le transforma in corvoada, nu te lasa robita si impovarata.

Traieste clipa si bucura-te de ea.

Psiholog Daniel Cristea

Clinica TerapiaM
Str. Dumbrava Rosie Nr. 12A, Sector 2, Bucuresti
Tel: 021/210.25.65
Web: www.terapiam.ro

Foto: dreamstime.com.