Nu lasa televizorul sa iti educe copilul

copil, familie, educatie


„Nu a existat nici macar un singur parinte care sa fi trecut cu copilul sau prin cabinetul meu fara sa aminteasca de televizor ca fiind una dintre pro­blemele majore ale acestuia. Aceasta este remarca psihologului si psihote­rapeutului in formare in psihanaliza copilului si adolescentului, Ioana Scorus. Dar de ce se ajunge aici?

Televizorul reprezinta una dintre modalitatile cele mai la indemana de relaxare si petrecere a timpului liber in tarile civilizate. Este acesta un lucru bun sau rau? Raspunsul nu este simplu. Dupa cum bine stim, rolul televiziunii poate fi si unul de informare, astfel ca, folosita cu masura, televiziunea nu ne afecteaza negativ. Se pare insa ca, in cazul educatiei copiilor, aceasta poate deveni foar­te usor un instrument dau­na­tor: „educatori, profesori, medici, oameni de stiinta din intreaga lume trag de multa vreme semnale de alarma in privinta nocivitatii petrecerii timpului liber in fata micului ecran, spune psihologul Ioana Scorus.

Pe langa impactul emotional evident pe care il poate avea diversitatea programelor asupra psihicului unui copil in formare, specialistul ne atrage atentia si asupra unei urmari mai putin vizibile. Copiii lasati nesupravegheati in fata televizorului pierd contactul autentic cu sfera sociala. Astfel, capacitatea lor de realizare a unor relatii sanatoase cu ceilalti este serios pusa in pericol.

Un univers inchis

Televizorul in exces faciliteaza crearea unui univers inchis, purtand, insa, masca viului, un univers care, pentru copil, pierde dimensiunea virtuala, convertindu-se in realitatea de zi cu zi. Acest spatiu cu valente autiste devine «casa» copilului, deoarece evadarea in inte­riorul ei echivaleaza cu punerea la adapost de cerintele realitatii', spune Ioana Scorus.

Urmarile acestui fenomen de in­stra­inare se vad abia in timp, atunci cand cerintele sociale devin tot mai mari. Ele lasa locul unui sentiment de autosuficienta, care se reflecta in viata afectiva si sociala a adultului de mai tarziu.

Un alt pericol ale carui urmari se observa peste ani este cel al scaderii capacitatii de concentrare. Astfel, cu cat un copil este mai mic si petrece mai multe ore la televizor, cu atat riscurile de a avea probleme inca din perioada gradinitei sunt mai ridicate. Stimularea audio-vizuala in exces reprezinta o modalitate mai comoda prin care creierul capteaza informatii. Inlocuirea unor activitati ca, de exemplu, lectura, cu o emisiune poate provoca un deficit de atentie, ba, chiar mai grav, o stare de hiperactivitate. Din acest motiv este diminuata insasi capacitatea de invatare.

Dar cum se intampla de copiii ajung sa fie captivati de mirajul micului ecran? Psihologul atrage atentia asupra unei nuante esentiale a fenomenului: „aceasta nu este o problema a copilului, ci una a relatiei dintre parinte si copil. Trebuie s-o spunem fara mila: daca micutul a facut o «pasiune» pentru canalele TV, vina nu este lui, ci a celor care il cresc.

Principiul placerii

Lipsa de timp, neglijenta, absenta dorintei de implicare activa a parintilor in formarea copilului fac ca acesta sa se ataseze intr-atat de mult de acest univers. Ioana Scorus adauga: „La varstele mici, discernamantul copilului nu exista. El apartine, in intregime, figurii parentale care se ocupa cu cresterea si educarea lui. Numai ca parintii uita adesea acest lucru…

De fapt, ei ar trebui sa stie un lucru simplu, si anume ca orice copil isi conduce viata dupa principiul placerii, alegerile lui fiind conforme cu aceasta. Ce presupune acest lucru? Inseam­na ca toate alegerile pe care le face, fara impunere din afara, sunt realizate conform cu ceea ce ii confera mai multa placere. Daca va alege sa stea la televizor cinci ore fara sa dedice si o ora temelor pentru scoa­la, aceasta se intampla deoare­ce televizorul ii ofera mai multa pla­cere decat scrierea temelor.

Prea des auzim din partea parintilor: «m-a innebunit cu televizorul» sau «nu-l mai pot dezlipi de ecran». Acestia uita, insa, ca ei au fost cei care i-au oferit copilului aceasta alternativa, de foarte multe ori pentru a castiga ceva timp si liniste pen­tru ei.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2
Comentează și tu
Recomandări
Nivelul de siguranță în cuplu
Nivelul de siguranță în cuplu

Oare ce înseamnă nivelul de siguranță în cuplu și cât depinde el de noi sau de celălalt? Ce impact are educația din copilărie și iubirea pe care am primit-o și cât de capabili suntem să căutăm și menținem relații de cuplu sănătoase? Aflăm din cele de urmează.

Citeste
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Nu lasa televizorul sa iti educe copilul
Nu lasa televizorul sa iti educe copilul

„Nu a existat nici macar un singur parinte care sa fi trecut cu copilul sau prin cabinetul meu fara sa aminteasca de televizor ca fiind una dintre pro­blemele majore ale acestuia“. Aceasta este remarca psihologului si psihote­rapeutului in formare in psihanaliza copilului si adolescentului, Ioana Scorus. Dar de ce se ajunge aici?

Citeste
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii

Băieții se joacă cu mașinuțele, fetele cu păpușile, ei poartă bleu și ele roz. Băieții sunt duri și puternici, fetele drăguțe și feminine. Acesta este începutul, iar limitările capătă la maturitate proporții imense. Iată câteva reguli ale educației de gen. Reguli sănătoase!

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste