Perfectionismul – o povara pentru copii
Perfectionismul este o adevarata povara pentru copii, avand in vedere faptul ca ii priveaza de bucuria jocului, a competitiei, de entuziasmul celebrarii unei victorii, chiar daca nu este vorba neaparat de locul intai, cel mai bun rezultat, ci de un rezultat bun, o realizare importanta etc.
Perfectionismul ii determina sa alerge intotdeauna dupa rezultate si sa considere ca orice lucru pe care nu-l fac foarte bine reprezinta un esec.
Uneori, chiar si atunci cand totul este la superlativ, cand castiga primul loc, nu se bucura de rezultatul obtinut, pentru ca se concentreaza deja pe urmatoarea competitie, ajungand sa participe in final la o “vanatoare de rezultate”.
Sau, dimpotriva, se pot situa in alta zona a perfectionismului – aceea a amanarii unor actiuni, din teama de a nu gresi!
Cum au ajuns copiii la perfectionism
Au preluat un model din familie. De exemplu, de la mama care are o cariera impresionanta, vrea sa fie si o gospodina perfecta, vrea ca totul sa straluceasca de curatenie etc.
Au internalizat indemnurile celor din familie: “Trebuie sa fii cel mai bun!”, “Trebuie sa iei numai 10!”. Ca urmare, vor fi calauziti in ceea ce fac de aceste devize si pot ajunge sa considere ca ei sunt valorosi numai daca sunt cei mai buni in ceea ce fac.
Parintii le pot induce copiilor acest perfectionism si prin ceea ce fac in relatie cu ei, nu numai prin ceea ce le spun. De exemplu, daca parintele il roaga pe copil sa curete acvariul si, dupa ce copilul termina, parintele il curata din nou, atunci mesajul receptionat de copil poate fi: “Nu te-ai descurcat suficient de bine, trebuie sa te straduiesti mai mult!”.
Au un parinte care le acorda atentie numai atunci cand obtin rezultate foarte bune, sau poate au o bunica ce face comparatie intre nepoti.
Parintii nu au nici cea mai mica idee ca au avut o “contributie” in a-i determina pe copii sa fie perfectionisti. Acestea sunt, de fapt, acele situatii in care parintii trec prin momente delicate (divort, pierderea locului de munca) si atunci, copilul, din dorinta de a nu-si impovara suplimentar parintele, se straduieste sa ia note foarte bune, sa castige concursul de dans, sa fie intotdeauna pe locul intai. Poate exista si situatia in care parintele sufera foarte mult dupa pierderea unei persoane foarte dragi si copilul, daca este mic, poate internaliza acea durere fara sa inteleaga nimic din ea, si poate incerca apoi sa faca totul foarte bine pentru a-si vedea parintele fericit.
Solutii pe care parintii le pot adopta in relatia cu copilul lor
Sa-i arate copilului ca-l iubesc neconditionat si ca el este aceeasi persoana iubita si valorizata, chiar daca obtine un rezultat mai putin bun la un concurs.
Cand copilul are un moment de tristete sau furie pentru ca nu a obtinut cel mai bun rezultat la o anumita activitate sau la un concurs, parintele trebuie sa fie alaturi de el, validandu-i emotiile: “Inteleg ca esti trist, furios.” (in loc sa-i spuna “Lasa, nu-i nimic!” sau “Nu era mare lucru!” – afirmatii care l-ar face pe copil sa se simta neinteles). Apoi, il poate ajuta sa vada lucrurile din alta perspectiva: “Desi nu ai obtinut rezultatul pe care ti l-ai dorit, eu m-am bucurat mult de creativitatea de care ai dat dovada!” sau “Hai sa ne amintim impreuna de momentul in care ai realizat impreuna cu colegii tai primul numar din revista scolii! Ce crezi ca te-a ajutat atunci sa ai succes?”. In felul acesta, parintele il ajuta pe copil sa-si aminteasca de talentele si abilitatile lui, il ajuta sa-si descopere propriile resurse pentru a face fata dificultatilor.
Prin modul in care se comporta, parintele sa fie un model pentru copil. La jocurile in familie sa se accentueze placerea jocului si nu bucuria rezultatului.
Atunci cand copilul participa la un proiect sau concurs, e important ca parintele sa-i aprecieze efortul, sa puna accent pe acesta, si nu pe rezultat: “Ma bucur ca ai jucat fairplay!” sau “Te felicit pentru pasiunea cu care ai lucrat la acest proiect!”.
Chiar daca parintii trec prin momente mai delicate (divort, pierderea locului de munca sau chiar pierderea unei persoane dragi), e important sa-i spuna copilului: “Asa cum probabil ai observat si tu, acum trec printr-o perioada dificila. Cu toate acestea, tu esti cea mai importanta persoana pentru mine si vreau sa stam de vorba si sa stiu sa ce te framanta.”
Atunci cand parintii si copilul participa impreuna la diverse activitati si lucrurile nu ies asa cum si-au dorit, este un bun prilej sa se amuze impreuna de micile greseli facute: “Noi ne gandeam ca vom castiga concursul de sanius si, de fapt, ne-am rasturnat cu sania si ne-am transformat in niste oameni de zapada. A fost foarte amuzant!”. In felul acesta, copilul va invata ca e omeneste sa faci greseli, ca poti folosi umorul pentru a depasi unele situatii dificile si apoi poti invata din greseli. De asemenea, pot folosi anumite sloganuri: “Nimeni nu e perfect!”, “Orice greseala iti ofera posibilitatea sa inveti ceva!”, care sa-i ajute sa ramana tonici si optimisti atunci cand gresesc.
Luand in considerare iubirea neconditionata ca element central in relatia cu copiii si alegand cu dragoste si intelepciune solutiile care se potrivesc cel mai bine situatiei lor familiale, parintii pot oferi celor mici oportunitatea de a-si descoperi si valorifica talentele, abilitatile si, in acelasi timp, de a fi imperfecti si fericiti!
Autor: Daniela Stanciu, psihoterapeut, 0745 089985, www.aventuradezvoltarii.com
