Sa nu ii mai izolam pe cei in varsta
De ce suntem in stare sa ne extaziem in fata unui bebelus, sa-l plimbam si sa-l giugiulim?
Dar incapabili sa facem acelasi lucru cu mama sau tatal in varsta? De ce ne simtim adesea stangaci?
Pentru ca trupul lor care imbatraneste ne trimite cu gandul la propria noastra batranete, la propriile noastre angoase.
Pierdere psihica, dementa, boala, moarte. Izolati si vulnerabili, cei in varsta au tot atata nevoie de tandrete cata au si copiii pentru a traversa aceasta ultima etapa a vietii.
Daca suntem binevoitori cu ei, este pentru a regasi legatura dintre generatii, sensul a ceea ce ei ne-au oferit.
Dincolo de aceasta relatie, aceasta este o experienta de generozitate care ne maturizeaza: sa fim oameni alaturi de cineva mai fragil. Iata si o ocazie de a imblanzi propriii nostri demoni.
CE E DE FACUT?
Sa incepem prin a ne iubi pe noi insine
Recunoasterea propriilor calitati, acceptarea afectiunii celuilalt, toate astea sunt imposibile daca nu ne iubim. Pentru ca nu putem oferi ceea ce nu am primit.
Sa clarificam situatia
Este bine sa ne identificam sentimentele si resentimentele fata de un apropiat mai in varsta.
Sa ne lasam ritmului propriu…
… daca ii vizitam. Sa ne acordam timp, sa uitam de celelalte probleme. Mai bine venim mai rar, dar suntem mai prezenti, decat mai des si mai absenti.
Sa le vorbim, chiar daca batranul sau batrana nu poate sa mai vorbeasca sau nu poate fi atenta. Nu cuvintele sunt cele pe care le va recepta, ci emotia continuta. Fara comunicare, fiinta umana moare.
Sa gasim alt limbaj. Sa ii privim intens, sa ii mangaiem, sa ii luam in brate.
Contactul fizic este primordial pentru a simti ca existam. Sa ne interesam de trecutul lor, sa ne uitam cu ei pe albume foto. Sa le oferim ceva care le aminteste de tineretea lor.
Sa incercam sa uitam de agresivitatea si de indiferenta lor, adesea legata de boala si de singuratate. Sa acceptam persoana din fata noastra, chiar daca ea nu ne mai recunoaste.
Sa ii vizitam alaturi de copiii nostri.
Contactul cu cei tineri este revigorant si faciliteaza transmiterea transgenerationala. Aceste vizite ii vor pregati pe copii pentru propria noastra batranete si le vor da un bun exemplu.
SA EVITAM…
… sa le facem vizite cand suntem prea ocupati.
Vor simti ca ii vizitam din obligatie. Mai bine le dam telefon si inlocuim culpabilitatea cu responsabilitatea.
Sa facem eforturi cu un parinte rau
Cel mult pentru a ne clarifica emotiile proprii: pentru ca am promis celuilalt parinte care a murit ca il voi vizita, pentru ca l-am iertat… Gentiletea este un act gratuit. Ea nu exista pentru a ne razbuna sau pentru a repara ceva.
Sa mintim sub pretextul de a proteja.
Un parinte, chiar si foarte in varsta, poate primi o veste trista. Sa il implicam in momentele bune sau mai putin bune ale familiei – iata cum ii aratam ca il pretuim.
Sa ne adresam ca unui copil.
Sau sa vorbim la persoana a treia despre el in prezenta lui… Este foarte devalorizant.
Sa avem prea multa grija.
Este bine sa ii lasam cat mai multa autonomie posibila, pentru cat mai multa vreme. Chiar daca este lent sau stangaci. Sa mergem cu el la cumparaturi, de exemplu, nu sa i le facem noi.
Sa decidem pentru el.
Este important sa il lasam sa-si aleaga meniul, programele la televizor. hainele, chiar daca sunt emisiuni stupide sau haine de prost gust. Respectarea alegerilor sale inseamna respectarea persoanei sale.
