Fenomenul automutilarii la adolescenti
Un singur moment ne poate da universul peste cap, iar acest lucru se poate intampla cand observam cicatrici pe corpul copilului nostru adolescent. Automat, ne intrebam ce anume i se intampla si cat de grav este daca a ajuns sa se automutileze.
Nu lasa panica sa te controleze
Desigur, un astfel de episod este bulversant. Dar adolescenta insasi este o perioada a transformarilor si a marilor crize. Tinerii nu se mai recunosc, fac fata diferit acestui tranzit, sunt asaltati de impulsuri si isi schimba statutul.
Uneori, furia si revolta, pe care nu le pot verbaliza, le manifesta asupra propriului corp, mai exact, pe pielea lor, foarte accesibila, de altfel.
Nu este vorba chiar de automutilare, in acest stadiu ranile fiind superficiale, dar putand lasa semne ireversibile.
Adolescentul care isi lasa astfel de semne, nu isi doreste sa moara. Din contra, mesajul este ca incearca sa reia controlul asupra corpului sau.
Usurarea pe care o simte facand acest lucru, este reala, de parca sangele curs ia cu sine toate tensiunile, durerea fizica eliberandu-l de cea interioara. Totusi, sentimentul nu dureaza foarte mult, iar actiunea este repetata.
Ca parinte, nu te lasa prada panicii sau culpabilitatii. Un astfel de fenomen are sanse mari sa ramana tranzitoriu.
Fii atent insa ca el sa nu fie insotit de alte simptome, precum o retragere relationala. O astfel de practica, din pacate, este des intalnita in zilele noastre, in special in randul tinerelor.
„Am trait aceasta panica cu fiica mea, cand avea 16 ani. Episodul a durat cateva luni, iar cand am descoperit, m-am gandit la depresie si suicid. Am stat de vorba cu un terapeut, iar apoi am incercat sa comunic diferit cu fiica mea, sa o ajut sa tranziteze o perioada agitata pentru ea.
Comportamentul a fost urmat de o furie manifesta, dar pe care am gestionat-o mai usor, intrucat am scapat de teama ca isi face rau fizic. Cu timpul si cu multa rabdare si sustinere din partea mea, s-a echilibrat. Au ramas cateva cicatrici…“
Raspunde la nevoile adolescentului
Intr-o astfel de situatie, trebuie sa reactionezi, intrucat, in mod cert, un astfel de mesaj iti este si tie, ca parinte, adresat. Nu ignora fenomenul, ca nu ii faci o favoare.
Vorbeste deschis cu copilul tau, dar nu insista sa ii vezi ranile. Trebuie sa iti exprimi, la randul tau, nelinistea, sa ii demonstrezi ca il iubesti, sa ii creezi un climat cat mai sigur.
Incearca sa dialoghezi pentru a descoperi care sunt posibilele motive de anxietate: colegii, prietenii, profesorii? Ii poti propune sa vorbeasca cu un terapeut.
De regula, in cateva sedinte, sursa este identificata si problema poate fi adresata direct. Iar ca sa ii arati increderea ta, nu verifica in fiecare zi daca si cate cicatrici noi are.
Este un moment in care increderea joaca un rol important, oricat de dificil ti se pare.
Un exercitiu, care ajuta in astfel de cazuri, este incurajarea adolescentului sa scrie. Fie ca va tine un jurnal sau va scrie poezii sau scrisori, poate fi incurajat sa isi exprime suferinta in scris.
Scrisul are o mare putere eliberatoare si il va ajuta sa scape de tensiuni. Iar daca incepe un jurnal, un blog sau discutii pe forum, din nou, va avea nevoie de increderea ta, sa nu ii verifici acest spatiu intim.
Foto: shutterstock.com
