Cum ne influențează genele. Comportamente și traume care se transmit genetic
La un copil încercăm să identificăm trăsături fizice de la mamă și de la tată. Iar când vine vorba despre caracter, găsim trăsături ale ambilor sau… ale vreunei rude mai puțin cunoscute. Ce înseamnă asta și cum ne influențează genele.
Genele pot fi „bune“ sau „rele“, și dacă te pricopsești cu unele rele, nu prea ai ce să faci. Blestemul e pe capul tău. Doar că, în realitate, lucrurile sunt mult mai complicate.
Adică, în mod clar, moștenești un set de gene de la tată și unul de la mamă, doar că ele nu-i musai să mai fie cele pe care ei le-au moștenit de la părinții lor, adică nu mai sunt originale.
Studiile din ultimii 20 de ani au găsit mecanisme science fiction care reglează genele. Long story short, oamenii au cam 24.000 de gene. Chestia este că ele reprezintă doar 2% din genomul uman.
Restul sunt tot felul de personaje misterioase – unele sunt pseudogene, altele sunt fragmente de gene ale unor viruși, și mă opresc aici ca să nu vă bulversez.
Ce fac acestea? Pai, cam 80% dintre ele reglează genele normale. Și fac asta, jucând rolul unui mesager care face legătura între mediu și gene.
Citește și:
Atenție! Stresul se transmite genetic copiilor
Sfaturi pentru tați: ce puteți face mai des
Un studiu realizat în Suedia acum câțiva ani a descoperit că fetele ale căror străbunici au trăit în sărăcie, au șanse mai mari să devină obeze sau să facă diabet dacă mănâncă prea mult.
Asta, pentru că genele care procesează aportul caloric au fost reglate la un anumit nivel de funcționare de către stilul de viață al străbunicii. Mai multe studii au arătat ce impact are comportamentul matern asupra genelor din creier.
Astfel, un comportament matern cald și echilibrat modifică exprimarea genelor din creier care reglează hormonii de stres, iar copilul, chiar dacă ar fi fost predispus genetic la stres, este salvat de această influență externă.
Iar atunci când va avea copii, ei vor moșteni tot gena „stresată“ a bunicilor, dar în varianta echilibrată de experiențele părinților lor.
Invers: mamele care nu acordă atenție copiilor, le inhibă acestora genele care se ocupă de receptorii din creier ai hormonilor estrogeni, iar această modificare îi face pe aceștia ca, odată ajunși adulți, să fie mai puțin atenți și empatici cu propriii copii.
Deci, moștenim nu doar ochii bunicii, ci și neglijarea de care a avut parte când era mică iar părinții nu aveau timp de ea. Iar asta, chiar fără să o fi întâlnit vreodată.
Copiii crescuți în orfelinat au inhibate mai multe gene care se ocupă de dezvoltarea creierului și de sistemul imunitar, a descoperit un studiu realizat la Yale University, iar oamenii care au depresie, au inhibată o genă care facilitează învățarea.
Rețineți că nu vorbim despre mutații, ci despre modificări suferite în timpul vieții cuiva, ca urmare a stresului, abuzurilor, drogurilor sau lipsei de ocrotire, mai ales până la vârsta de doi ani.
De asemenea, sărăcia din anii copilăriei inhibă peste 6 000 de gene. Refugiații din diferite conflicte de prin Africa sau Orientul Mijociu poartă cu ei nu doar propria cultură, ci și „memoria“ genetică a traumelor și privațiunilor la care au fost expuși.
Iar aceste modificări, odată dobândite în viața cuiva, sunt șanse să fie transmise copiilor. Deci, când alegeți mâncarea copilului, atenția, căldura, educația și, în general, mediul în care el va crește, aveți grijă că transmiteți un mesaj genelor lui! Iar ele au o memorie foarte bună!
De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro
Foto: 123rf.com
