Inconștient, ne alegem parteneri romantici după modelul oferit de părinții noștri
Când ne alegem parteneri romantici o facem ținând cont de propriile așteptări, dorințe și nevoi. Alteori însă, alegerile ne sunt dictate de trecut și relația cu părinții. Tu ce criterii ai când faci o astfel de alegere?
Citește și:
Cum să treci peste un divorț dureros
Cuplu: Ce poți face dacă ai un partener pesimist
Atunci când părinții ne oferă modele sănătoase masculine, feminine, dar și de relaționare, ei devin un reper în alegerile noastre viitoare.
În copilărie, ei ne sunt idolii și cei mai importanți formatori. De la ei învățăm care este rolul femeii, al bărbatului, dar și raportul dintre cei doi.
Interiorizând aceste informații, vom căuta relații sănătoase și satisfăcătoare, în care să repetăm ceea ce știm că înseamnă o relație fericită.
Chiar și atunci trebuie să ținem minte că noi nu suntem părinții noștri, iar preferințele, nevoile și așteptările noastre într-un cuplu, pot fi diferite.
Dar ce se întâmplă atunci când părinții nu ne oferă un model sănătos?
Fiecare copil se identifică în primul rând cu părintele de același sex. Pentru o fetiță mama va fi modelul de feminitate, iar pentru un băiat, tatăl va fi cel de masculinitate.
Totodată, în copilărie, cel mai mare impact îl are relația pe care o avem cu fiecare în parte, respectiv modul în care ei s-au raportat la noi.
Atunci când există conflict, lipsă de afecțiune, grijă și atenție, când nu suntem valorizați, încurajați și apreciați pentru ceea ce suntem, căutăm de-a lungul vieții, inconștient, să „reparăm” aceste relații din copilăria noastră.
În privința modelării după părintele de același sex, optăm pentru a-i semăna sau pentru a face totul la polul opus. De multe ori ne și spunem „nu vreau să fiu ca mama/tata”.
Și totuși, făcând totul invers, ajungem ca mama sau ca tata… pentru că tot ea sau el ne rămân reper. Părinții nu sunt exclusiv buni sau răi. Întorcând fiecare atribut al lor ca într-o oglindă, la final, obținem negativul aceleiași fotografii.
Relațional, impactul este și mai mare atunci când ne căutăm parteneri romantici. Imaginea părintelui de sex opus ne guvernează deciziile inconștient.
Spre exemplu, deseori un copil care a crescut cu teama de abandon (fie real, prin plecarea unui părinte, fie emoțional prin distanțarea afectivă a acestuia), la maturitate are șanse foarte mari să aleagă parteneri indisponibili emoțional, cu stil de atașament evitant.
Astfel, adultul recreează scenariul din copilărie, încercând să schimbe finalul. Din păcate, nu va reuși decât să își adâncească temerile și să sufere în imaginea și iubirea de sine.
De aceea, după o serie de relații eșuate, încheiate în suferință, nu ar fi rău să ne întrebăm ce tipar relațional avem. Pentru că toate acele relații au în comun un singur lucru: pe tine.
În acest caz, psihoterapia te poate ajuta să identifici corect după ce model intri într-o relație și care sunt persoanele care te atrag.
Totodată, înțelegându-te mai bine și acceptând că meriți o relație sănătoasă și hrănitoare, treptat, îți vei schimba alegerile și te vei putea apropia de un partener potrivit ție.
Psihicul nostru poartă cu sine tot ceea ce am trăit de-a lungul vieții. Deseori sunt necesare răbdarea și acceptarea pentru a putea depăși suferințele trecutului, a le înțelege precum lecții de viață și a ne vindeca ținând cont de prezent, de cine suntem acum.
Trecutul nu poate fi schimbat, iar viitorul nu a sosit încă. Prezentul însă, este singurul moment în care putem decide asupra propriei vieți, ne putem stabili obiectivele și putem păși în direcția în care să trăim o viață armonioasă și împlinită.
De Anca Maftei, psihoterapeut integrativ, psiholog clinician și specialist în psihologie organizațională
Tel.: 0728.440.855
Foto: shutterstock.com
