Indicii că în cuplu ai rolul de salvator

Unele dintre noi joacă rolul de salvator fără să își dea seama. Dar acesta nu este un rol sănătos și, de cele mai multe ori, acțiunile se întorc împotriva noastră.

Citește și:

De anul acesta, rezoluțiile mele nu mai sunt o himeră. Prima regulă: schimbare de azi, nu de mâine

Cum m-am îndrăgostit de prietenul iubitului meu și astfel mi-am salvat relația de cuplu

Andreea, 34 de ani – „În cuplu, jucam rolul de terapeut.”

„Eu mereu am fost atrasă de bărbații mai fragili, mai sensibili, mai deschiși către comunicare. Dar dacă este sănătos să comunici într-un cuplu, atunci când ești excesiv de dispusă să asculți drame și traume, ba chiar simți o conexiune și mai puternică după astfel de destăinuiri… atunci foarte probabil joci rolul de salvator.

Am avut trei relații în care am ales bărbați despre care simțeam că au nevoie de ajutorul meu. Iar în cuplu, toate sfaturile și îndemnurile mele erau înspre cum să le fie lor mai bine. Cu ei înșiși. Nu erau îndreptate spre sănătatea cuplului sau beneficiul meu.

Simțeam că astfel nu îi manipulez ci îi ajut să să echilibreze corect. Toate relațiile au eșuat.

Desigur, după fiecare despărțire, nu înțelegeam ce făcusem… doar eram mereu alături de iubitul meu. Din păcate, jucam un rol de terapeut. Voiam să mă vadă ca pe o necesitate.

Îmi era teamă că altfel mă vor părăsi. Iată că tot m-au părăsit. Mi-am indentificat acest tipar în cadrul sesiunilor de terapie. Așa, am putut să îl schimb.”

Atunci când apreciem un om dincolo de problemele lui sau un trecut dificil, deseori ne considerăm ființe tolerante, empatice, deschise către celălalt. Nimeni nu este perfect, nu?

Și totuși, uneori parcă fix imperfecțiunile le căutăm și în preajma lor ne simțim confortabil. Pentru că cineva echilibrat și stabil, cineva sigur pe el, ne-ar iubi fix pentru ceea ce suntem și nu ceea ce facem.

O femeie care alege rolul de salvator este o femeie care nu știe și nu crede că poate fi iubită pentru ea însăși. Atunci când simți nevoia să faci mereu ceva pentru celălalt, o faci pentru a fi observată, dorită, necesară. Pentru că astfel te simți iubită. Pentru că așa identifici tu iubirea.

Mai mult, foarte probabil nu vei accepta ajutorul la rândul tău ci vei dori să lași impresia că tu te descurci și singură. Închizi astfel fluxul firesc al lucrurilor într-o relație, cel în care oferim și primim la rândul nostru.

Iar pentru a îndrepta această situație, trebuie să înveți să te iubești tu în primul rând, să îți spui că meriți și să accepți ajutor și iubire necondiționate de faptele tale.

Ai primit ajutor din partea cuiva drag? Cum te-ai simțit după aceea? Te-ai simțit datoare, rușinată, vulnerabilă? Nu știai ce să faci pentru a te recompensa? Ajutorul este firesc și necesar. Așa cum este și vulnerabilitatea într-o relație de cuplu.

Fiecare dintre noi este dator să își rezolve propriile probleme, iar rolul partenerului este cel de a oferi sprijin și înțelegere, nu de a soluționa în locul nostru.

Dacă nu ne descurcăm singuri, putem apela la un psihoterapeut, care are pregătirea necesară pentru a ne susține și ghida.

În anumite instanțe, acceptarea ajutorului din partea unui partener, este o formă de vulnerabilitate (nu le pot face pe toate singură și apreciez că îmi oferi sprijin) și totodată, un exemplu că știi că meriți să fii ajutată așa cum și ție îți place să îi ajuți pe alții.

Ai grijă care sunt tendințele tale predominante într-un cuplu. Pentru o relație sănătoasă, trebuie în primul rând ca tu să fii în echilibru cu tine. Iar acolo, ajungi atunci când înainte de a aștepta iubirea altcuiva, începi să te iubești tu.

Foto: shutterstock.com