Infidelitatea este o vulnerabilitate a oricărui cuplu

Infidelitatea nu mai este o noutate. Amenițarea trădării sexuale este o realitate în orice cuplu, iar soluția este să discutăm deschis despre ce așteptări avem.

Citește și:

6 categorii de bărbați predispuși la infidelitate

De ce ne este greu să acceptăm o despărțire

Arnold Schwarzenegger a avut un copil cu una dintre angajatele sale. Jude Law trăia cu femeia care avea grijă de copiii săi. Brad Pitt a găsit-o pe Angelina Jolie, însurat fiind.

Bogaţii şi cei puternici îşi pot permite mai uşor să ascundă suferinţele extraconjugale, dar infidelitatea nu o trăiesc doar oameni “răi” – mincinoşi şi narcisişti egoişti.

Minciuna se află în umbra fiecărei relaţii şi este de departe mai întâlnită decât ne place să credem. Fiind încă un subiect tabu, nu avem statistici exacte, dar cercetarea pe care am găsit-o sugerează că 20-50% dintre adulţi au avut aventuri.

Tot ceea ce ştim este că infidelitatea este în continuare principala cauză a despărţirilor şi a divorţului şi un factor declanşator al violenţei domestice.

Dificil de înțeles, dar tolerăm mai bine alte forme de toxicitate în relație, decât o infidelitate. Respectiv, e ok să te porți urât, dar să o faci exclusiv cu mine, da?

După o relaţie de lungă durată, la un moment dat în viaţă, cu toţii suntem vulnerabili în faţa unei aventuri. Este o modalitate uşoară de a ne satisfice nevoile fără a trebui să luptăm pentru ele.

Infidelitatea poate distruge legăturile cuplului – loialitatea, încrederea şi intimitatea. Poate fi comparată cu o grenadă concepută special pentru a fi detonată cu scopul de a forţa schimbarea în relaţie.

Acceptăm că este nevoie de doi pentru o relaţie, dar când vine vorba de infidelitate este doar un răufăcător şi o victimă acolo.

O persoană care are pe umeri toată vina şi care ar fi trebuit să îşi ţină pantalonii pe ea. Ce e interesant şi trecut cu vederea este motivul pentru care nu a făcut-o…

Unul dintre motive poate fi lipsa curajului de a renunţa la stabilitatea relaţiei fără a fugi în braţele altcuiva.

Poate nu a fost un mijloc de a părăsi relaţia, ci un mod de a rămâne în ea. Poate a fost o formă de răzbunare pentru alte neajunsuri din relaţie, cum ar fi lipsa sexului, refuzul de a asculta sau de a se angaja în viaţa partenerului sau de a-şi lua resentimentele în serios.

Poate că a fost o formă de gestionare a depresiei, o încercare disperată de a trece peste un sentiment limitativ sau peste drama din spatele monotoniei. Poate ca a fost un act de răzvratire în actul căsătoriei. Sau poate că a fost pur egoism.

Mulţi dintre noi recurg la sex ca la o sursă de împlinire atunci când ne simţim lipsiţi de putere în alte zone din viaţa noastră.

Avem aventuri nu neapărat pentru că suntem în căutarea unui alt partener, ci pentru că noi căutăm o altă versiune a noastră, pentru a scăpa de responsabilităţile părinteşti, pentru a scăpa de monotonia vârstei mijlocii sau pentru a fugi de golul rămas în familie atunci când copiii pleacă de acasă.

Sexul şi atractia pot părea la prima vedere cauza principală a infidelităţii, însă acestea sunt adesea cele mai puţin importante.

Şansele ca o trădare sexuală să fie ameninţătoare pentru o relaţie sunt mai mari în timpurile acestea. Infidelitatea a devenit o afacere mare cu numeroase site-uri de întâlniri discrete, reţele de socializare şi tehnologii mobile care oferă oamenilor numeroase posibilităţi de a se conecta cu străinii.

Sexul se întâlneşte acum şi în relaţiile de muncă, pentru că deseori oamenii petrec mai mult timp la muncă decât cu partenerii lor acasă.

Recomandările moderne, cum că împlinirea şi satisfacția sexuală sunt esenţiale pentru sănatate şi bunăstare, le oferă multora dintre cei care înșeală scuze salvatoare dacă pasiunea în cuplu nu mai există.

În loc să înţelegem de ce oamenii se rătăcesc sexual şi ajung să înşele, folosim ameninţări – „o greşeală şi s-a terminat”, sau ne exprimăm nevoia de negare în mod deschis – „dacă vreodată vei avea vreo aventură, nu vreau să ştiu”.

Jurăm că vom fi fideli fără a avea o discuţie despre ce înseamnă asta pentru noi – sunt acceptabile un flirt la o petrecere, o ieşire cu un prieten de sex opus sau masturbarea?

Dacă nu putem vorbi deschis despre problemele sexuale la începutul unei relaţii, cum ne putem aştepta să putem face faţă când ne confruntăm cu ele direct?

Am devenit mult mai toleranţi faţă de homosexualitate, divorţ sau sex înainte de căsătorie, dar dezaprobarea socială a infidelităţii rămâne neschimbată.

Multe relaţii supravieţuiesc unei trădări, unii chiar merg mai departe şi construiesc o relaţie puternică şi o viaţă fericită împreună, pentru că prin această încercare dureroasă au învăţat despre ei şi despre celălalt.

Singurul mod prin care avem şansa de a construi o relaţie cu angajament pe viaţă este prin acceptarea faptului că ameninţarea trădării sexuale este întotdeauna acolo, nu prin a arăta cu degetul în public pe cel prins în flagrant.

Foto: shutterstock.com