Infidelitatea – o nevoie sau un moft?
Vazuta de majoritatea oamenilor drept o mare nenorocire, un asemenea eveniment zdruncina din temelii reperele si credintele care pana atunci au guvernat relatia. Nimic nu ne solicita mai tare ca experienta infidelitatii. Ne pune in legatura cu noi insine, cu ceea ce credeam si simteam despre noi, relatie si iubire. Desi blamata si interzisa, infidelitatea este o actiune care vine sa implineasca o nevoie psihica.
De unde nevoia de a insela – 7 explicatii posibile
Fructul oprit! Una dintre legile dorintei spune: “Daca persoana pe care o dorim este aproape si accesul la ea este usor, dorinta se va diminua incetul cu incetul. In opozitie, daca obiectul dorintei este greu accesibil sau inaccesibil, dorinta este cu atat mai profunda”.
Dorinta de a te indragosti din nou! De a simti aceea bucurie, de a-ti recapata elanul, de a te simti din nou tanar! Perceptia majoritatii in legatura cu dragostea si indragostitul este sa fii indragostit = tanar. Prin urmare, ne dorim sa fim din nou tineri.
Evadarea din rutina, iesirea din amorteala conjugala. Relatiile de lunga durata tind sa devina monotone, prin simplul fapt ca timpul inlatura caracterul de surprinzator al fiecaruia dintre parteneri. Pe scurt, pe masura ce trece timpul cei doi ajung sa-si cunoasca cele mai intime trasaturi, ramanand din ce in ce mai putine lucruri noi de descoperit. Gandeste-te la bucuria si nerabdarea cu care desfacem un cadou! De multe ori nici nu tinem cont de cutia in sine, de funda cu care este legat, ci ne lasam bucurati de emotia descoperirii obiectului dinauntru, despre care nu stim nimic. Nu stim daca ne va placea, daca ne va folosi, dar emotia descoperirii lui ne incanta.
Nesatisfacerea pe plan sexual, afectiv sau intelectual, ii determina pe unii sa caute implinirea in afara relatiei stabile. De multe ori credem ca infidelitatea are legatura doar cu sexul dar inselatul, dupa cum spuneam, este generat de dorinta de satisfacere a unei nevoi neimplinite. Sunt multi aceia care cauta resuscitarea afectiva si intelectuala, nepunand motivatia implinirii sexuale pe loc fruntas. Exista cazuri celebre in care barbati influenti solicitau servicii intime unor prostituate, dar tot ce faceau era sa stea de vorba cu acestea, sa se planga de anumite aspecte din viata lor privata. Asadar, sa ne indreptam atentia spre motivatia diferita din spatele infidelitatii.
Nevoia de valorizare. Infidelul se simte neapreciat, neinsemnat, fara valoare in relatia stabila. Constientizeaza nevoia de fericire si pleaca in cautarea ei. Intentia nu este de a parasi definitiv relatia ci doar de a evada ocazional, in cautarea unor mici infuzii de pasiune, originalitate, iubire, interes orientat catre persoana lui. Acest fenomen de resuscitare poate fi, intr-un mod paradoxal, pozitiv, daca relatia exterioara ii aduce infidelului ceea ce-i lipsea, acesta devenind mai echilibrat si mai fericit, implinit, si, in consecinta, mai placut pentru partenerul stabil.
Razbunarea. Infidelitatea este una dintre cele mai grele poveri pe umerii unui cuplu. Ea poate servi ca raspuns comportamental la conduita partenerului. “Iti raspund cu aceeasi moneda” sau ”Te lovesc unde te doare cel mai tare”. Marele vis al iubirii se transforma in marele cosmar al relatiei si drept consecinta renunt sa mai lupt, nemaipasandu-mi de consecinte sau alegand in mod constient sa provoc suferinta partenerului meu.
O ratacire de moment. Intr-un anume context dezordonat al vietii mele, fac o alegere gresita. Fie din cauza anturajului, fie ca urmare unor circumstante neprevazute, fac o alegere gresita pe care apoi n-o mai repet. Exista si cazuri cand o singura data e suficient. De fapt, prima oara gresim, a doua, a treia oara, vorbim deja de alegeri.
Suferinta din spatele infidelitatii este imensa, extrema, asemuita de unii cu doliul. De cele mai multe ori ne gandim la inselat ca la un esec al tuturor anilor petrecuti impreuna, al eforturilor depuse in directia relatiei, al viselor si telurilor propuse, dar mai ales ca pe o respingere proprie.
Persoana inselata sufera o depreciere a propriei imagini, luand infidelitatea partenerului ca pe o respingere clara si exacta a propriei lor persoane. “M-a inselat, deci nu ma mai iubeste”! M-a inselat, deci m-a respins”!
Sincer, adevarata respingere apare la divort. La separarea definitiva si completa a cuplului. Cand vine vorba de inselat, infidelul nu-si respinge in totalitate partenerul ci doar anumite trasaturi ale acestuia, dar in principal este vorba despre implinirea unor nevoi proprii, personale, care nu si-au gasit corespondent in partenerul iubit.
De ce respingem asa de tare ideea de a fi inselat? De frica, in toate formele ei! Frica de a nu mai fi iubit, frica de a fi respins, frica de a fi singur! Asociem infidelitatea cu abandonul! Acest sentiment atroce de abandon este marea problema a oamenilor si isi are originea in copilarie.
Inainte de orice, asupra acestei frici trebuie sa lucram. Pentru ca frica de abandon vine insotita de panica, disperare, nevoia de posedare, violenta. Insasi violenta nu este decat o frica deghizata: daca ma paraseste, inseamna ca eu nu mai valorez nimic.
Daca nu mai insemn nimic pentru el, din disperare si panica distrug tot in incercarea de a-l intoarce din drum. In final, tocmai aceasta teama de abandon ne transforma in persoane indezirabile si neatragatoare pentru partenerul care… paraseste relatia.
Autor: psihoterapeut Florentina Ciolacu, tel. 0733.01.51.61, www.cabinetpsihoterapieciolacuflorentina.ro
Foto: Lipstick on collar
