Instrument de parenting ineficient: critica

Dar de ce nu poate fi considerata critica o metoda educationala? De ce psihologii si pedagogii critica' tocmai ceea ce a stat la baza educatiei tinerilor secole la rand?

Evolutia nu poate fi doar tehnica. Degeaba ne bazam pe tehnologii avansate, daca nu dezvoltam in acelasi timp modalitati de a gandi performant, si nu formam personalitati eficiente.

Educatia traditionala pare uneori o iluzie de invatare si dezvoltare. Este un tipar pe care l-am practicat atata timp incat acum, desi de multe ori avem certitudinea ca nu mai functioneaza, nu putem totusi sa renuntam la el.

Inca ne invatam si sfatuim copiii  (ai nostri ca parinti, sau ai nostri ca profesori), sa invete bine la scoala, sa stea cuminti in banca, sa ia doar FB, ca exceptie B si in mod clar niciodata S sau I.

Ii indrumam sa fie cei buni, primii la olimpiade, primii la concursuri, primii la liceu, primii la facultate, astfel incat sub toata aceasta presiune, cine poate bifeaza toate cerintele, cine nu, clacheaza si merge oricum mai departe, pentru ca asa cum spune Alfred Adler, nu e in natura umana sa ramanem intr-o pozitie de inferioritate.

Riscul la care ne supunem copiii prin asteptari si critici exagerate este de a-si reconfirma pozitia de superioritate, pe care natural si instinctiv o vor cauta, intr-o zona inutila si indezirabila a vietii.

Daca face bastonase perfecte in clasa I si are atitudinea unui student la Harvard inca din scoala primara, asta nu inseamna implicit succes sigur in viata de adult. Inseamna doar ca-si ia in serios sarcinile, si, din interes, talent sau obedienta, le executa exemplar.

 

Cum ajung adultii sa fie critici fata de copii 

Atunci cand copilul greseste, profesorul apeleaza frecvent la o metoda motivationala care este eficienta doar atunci cand este acceptata de copil: comparatia.  Uite ce bine s-a descurcat  X, tu nu poti?'.

Ajuns acasa, copilul are de trecut o noua incercare: ochiul critic (mult mai critic si din ce in ce mai critic) al parintelui, care aplica propriile lui metode de motivare: 'Pe mine nu ma intereseaza ce a facut X. Pe mine ma intereseaza ce faci tu. Tu trebuie sa fii cel mai bun si sa iei numai FB'. Iar apoi poate urma o intreaga lista de argumente pro FB.

 

Mesajele pozitive stau la baza unei educatii sanatoase

Copilul are nevoie sa fie incurajat, motivat, stimulat sa-si doreasca sa descopere singur. Are nevoie sa fie format, nu doar informat.

Are nevoie sa auda ca a facut bine un lucru, sau ca adultii se bucura ca le-a fost de ajutor, nu neaparat pentru ca a dat cu aspiratorul impecabil, sau pentru ca intr-adevar curatenia facuta de el este similara unei echipe de menajere, ci pentru ca incurajarea pozitiva face parte din educatia sanatoasa, iar increderea in sine este cea care ne face sa obtinem succes si sa ajungem acolo unde ne dorim.

 

Criticam comportamentul, nu persoana

Reactia imediata pentru un gest din partea copilului pe care il dezaprobam este cel mai adesea de etichetare si jignire, cu speranta nejustificata a adultului ca cel mic va fi afectat de cele auzite si a doua oara nu va mai face la fel.

In mod paradoxal ce obtinem in urma jignirilor si criticilor este intarirea comportamentului nedorit.  In locul clasicei Batausule! Esti un copil atat de obraznic! O sa ajungi rau, ai sa vezi', ar fi de dorit o reactie  imediata care sa atace comportamentul si nu persoana: Ai facut foarte rau ca l-ai lovit pe colegul tau. Ma supara comportamentul tau si ma face sa ma gandesc daca meriti sau nu lucrul pe care mi l-ai cerut. Am nevoie sa ma conving ca ceea ce ai facut azi nu se va mai repeta'.

 

Efecte nocive ale criticii

Sensul ei in educatie, motivul pentru care a fost inventata, este acela de a stopa ceva, de a face ca ceva sa nu se mai intample, de a anula ceva ce nu ne place si cu care nu suntem de acord.

Apare evident intrebarea: Ce vrem sa anulam? Comportamentul nedorit sau persoana? Si daca vrem sa anulam comportamentul nedorit si nu persoana copilului, atunci de ce sa criticam tocmai ceea ce am dori sa creasca si sa se dezvolte?

 

Autor: Minodora Asiminei, psiholog/consilier

asiminei_m@yahoo.com

Tel. 0727.314.031

 

Foto: Mother scolding daughter

 

Comentează și tu
Recomandări
Nivelul de siguranță în cuplu
Nivelul de siguranță în cuplu

Oare ce înseamnă nivelul de siguranță în cuplu și cât depinde el de noi sau de celălalt? Ce impact are educația din copilărie și iubirea pe care am primit-o și cât de capabili suntem să căutăm și menținem relații de cuplu sănătoase? Aflăm din cele de urmează.

Citeste
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Instrument de parenting ineficient: critica
Instrument de parenting ineficient: critica

Dar de ce nu poate fi considerata critica o metoda educationala? De ce psihologii si pedagogii “critica” tocmai ceea ce a stat la baza educatiei tinerilor secole la rand?

Citeste
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii

Băieții se joacă cu mașinuțele, fetele cu păpușile, ei poartă bleu și ele roz. Băieții sunt duri și puternici, fetele drăguțe și feminine. Acesta este începutul, iar limitările capătă la maturitate proporții imense. Iată câteva reguli ale educației de gen. Reguli sănătoase!

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste