Invata-ti copilul sa fie empatic
Educatia si modelarea celui mic depinde in mare masura de noi, parintii. Lectiile despre empatie ii vor fi cu siguranta utile mai tarziu in viata. Iata cum poate deveni el empatic.
Dezvoltarea aptitudinilor emotionale
In primul rand, copilul trebuie sa inteleaga ca este un individ separat de parintii sai, propria sa persoana. Un parinte nu ar trebui sa foloseasca pronumele “ noi” cand se refera la el si copilul sau.
Este mai bine ca in comunicare sa folosim pronume separate: “eu” si “el” sau „ea”. In acest fel, copilul isi poate forma reprezentari ca este separat de mama sau de tatal sau.
Apoi, foarte important este sa il ajutam pe cel mic sa inteleaga ca ceilalti din jurul sau pot avea ganduri si sentimente diferite de ale sale.
Multi copii sunt egoisti, aroganti, sau nestiutori, cu ceilalti, deoarece nu stiu ca cei din jur pot sa gandeasca si sa actioneze diferit de ei.
Este necesar sa invatam copiii, ca si ceilalti au pareri si sentimente proprii asa cum si ei au. Este important sa punem in evidenta acest aspect prin jocurile pe care le jucam cu copii, pentru a vedea cum reactioneaza in diferite scenarii pe care le construim.
Cu cat situatiile care le cream sau in care este implicat copilul sunt mai diversificate, cu atat mai multe strategii de relationare isi va forma si prin urmare gradul de empatie va fi mai mare.
Recunoasterea emotiilor
Nu toti oamenii reactioneaza la fel, in situatii de stres, de bucurie, de tristete, furie si asa mai departe. Cand cei apropiati sau chiar parintii au trairi mai intense este important sa numeasca emotia pentru copil.
Copiii isi formeaza aceste reprezentari dupa modelul pe care il ofera parintii. Daca parintii nu isi gasesc timp sa faca acest lucru, unii copii pot avea un grad de empatie mai scazut, deoarece nu pot recunoaste la fel de repede emotiile celorlalti si nici sa le inteleaga.
Din nou, acest set de abilitati, se va forma la gradinita, scoala si alaturi de familie acasa. Iar gestionarea emotiilor, pentru a fi corect facuta, depinde de mentorii celui mic.
Situatiile neplacute
Uneori parintii au tendinta de a ascunde sau de a evita anumite situatii negative, dorindu-si sa nu isi vada copilul trist sau suparat.
Cu siguranta situatiile cu potential traumatizant trebuie evitate, dar simpla tristete este o emotie fireasca, parte din viata fiecaruia dintre noi.
Protectia in exces poate duce la teama, iar odata intalnita aceasta emotie ce nu poate fi evitata la nesfarsit, va fi si mai coplesitoare. Evident, este importanta durata si intensitatea emotiei.
Dar cat timp suntem alaturi de copil, il putem ajuta sa o si gestioneze mai bine. Odata ce traverseaza si astfel de momente, copilul va sti ce inseamna tristetea si supararea si va avea termen de comparatie atunci cand altcineva traverseaza un episod similar. Totodata, va sti ce poate face pentru a alina suferinta altuia.
Implicarea celui mic
Copiii se pot implica de la sarcinile simple care presupun diferite activitati casnice, la decizii minore, adecvate varstei lor. Astfel, poti incerca un exercitiu prin care sa ii povestesti copilului o situatie, dar si variantele pe care le ai pentru a o rezolva. Bineinteles, aceasta trebuie explicata la nivelul celui mic.
Lasa-l sa vina cu solutii, sa se implice, si arata-i ca parerea lui conteaza. Stimuleaza-l sa fie atent la preocuparile altcuiva si sa isi ofere ajutorul.
In aceeasi masura sarcinile casnice pot fi descrise ca un mod de a contribui ajutandu-si mama sau tatal si degrevandu-i de anumite actiuni.
Empatia se formeaza atunci cand educi copilul sa fie atent si sa se gandeasca ce poate face pentru altcineva din simpla placere de a ajuta.
Discutii despre sentimente
Inca de cand citim povesti copiilor este recomandat sa ii intrebam ce anume au inteles si sa le explicam anumite situatii pentru a le percepe mai bine. Iar discutiile despre sentimentele personajelor din povesti ii vor ajuta sa empatizeze cu acestea.
Explica-i copilului ca si noi, adultii, mereu lucram pentru a ne imbunatati atitudinea, pentru a fi mai buni si mai intelegatori.
Vorbind astfel cu copilul ne clarificam si noi anumite lucruri la care poate inca lucram. Atata timp cat noi stim sa intram in legatura cu copilul din noi, putem sa empatizam la randul nostru mai bine cu copii nostrii.
Este important deopotriva sa intelegem prin ce trec, iar uneori este de ajuns sa le fim doar alaturi, ca ei sa poata gasi strategii adecvate de rezolvare a problemelor.
Rabdare si libertate de exprimare
Sa nu uitam ca in primul rand cel mai bun exemplu pe care il putem da este sa manifestam noi o anumita trasatura. Astfel, conteaza sa fim rabdatori cu copilul, sa il ascultam, sa il intelegem si sa nu ii negam sentimentele sau sa ii refuzam afectiunea.
Chiar si atunci cand este certat, este important sa se simta iubit in continuare. Chiar si atunci cand suntem suparati pe copil, trebuie sa ii oferim afectiune si sa ii validam trairile.
Este important sa ii aratam intelegere fata de episodul pe care il traverseaza si sa ii fim alaturi. Astfel, va sti la randul lui care sunt emotiile de baza, care sunt starile trecatoare si cum sa se comporte in diferite situatii.
Chiar si adultii au dificultati de multe ori cu aceste abilitati empatice. La multi adulti se intalnesc stiluri de coping deficitare in situatii limita si au nevoie de exercitiu pentru a intelege mai bine perspectiva celuilalt si cum se raporteaza el ca adult la toata situatia.
Cultivarea atasamentului securizant, pentru parinte si copil este cel mai bun mod de a oferi suport emotional si, prin urmare, un grad de empatie mai mare.
De Adriana Ileana Nemeth, psiholog cu drept de libera practica in consiliere psihologica cognitiv comportamentala
Lupeni, judetul Hunedoara
Tel.: 0758.511.934
Facebook: cabinet individual de psihologie Nemeth Adriana Ileana
Foto: 123rf.com
