Ipsatia. Există cu adevărat masturbare la bebeluși?

Ipsatia este diagnosticul primit de fetița Adinei, cititoarea noastră. După nenumărate investigații mama nu crede în această boală. Uite de ce.

Ipsatia este un subiect tabu, despre care greu găsești informații și cele mai multe sunt false. Sunt mămica unei fetițe de 16 luni, diagnosticată cu ipsatie, din cauza faptului că își încrucișa piciorușele și se încorda, adică manifestări ale ipsatiei.

Explicația aceasta că bebelușii se manifestă așa pentru că se masturbează, că au simțit cândva plăcere acolo accidental și acum caută să simtă din nou, este halucinantă pentru orice părinte care s-a confruntat cu această problemă.

Citește și:

Parenting: cum sa ai asteptari sanatoase de la propriul copil

Simptomele depresiei la copii

Doctorii neurologi recomandă să ignorăm acest comportament, ceea ce pentru mine nu a fost posibil și sunt sigură că disperarea părinților vine și din faptul că nu există tratament și trebuie să ignore….

Vreau să descriu exact prin ce am trecut cu acest diagnostic, pentru a ajuta alți părinti disperați, știu cum e și este foarte important ca toți cei care se confruntă cu problema asta să fie informați corect.

Fetița mea a început să se manifeste asemănător ipsatiei în jurul vârstei de 5 luni. Copil sănătos, născut la termen, alăptat, iubit, dezvoltat impecabil. Nu am dat atenție mare pentru că se manifesta rar.

Pe la 7-8 luni când a început să meargă de-a bușilea a început să facă din ce în ce mai des. Se așeza pe burtică, își incrucișa piciorușele, se înroșea la față, transpira și se încorda din tot corpul. Am început investigațiile.

Primii pediatrii cu care am vorbit au spus că este o nebunie de-a ei și să o lăsăm în pace. Nu cred că un copil la 7 luni are nebunii de genul ăsta dacă este sănătos.

Alți pediatrii ne-au spus că e bine să o vadă un neurolog. Înainte să mergem la neurologie am vrut să excludem variantele: candida, vreo infecție urinară, paraziți, bacterii etc.

Am făcut toate analizele, amprenta anală, coprocultură, sumar de urină și urocultură, analiză pentru candida, analize de sânge, ne-am gândit că e vreo anemie. Nicio problemă, totul era perfect. Am mers la neurologie.

În urma electroencefalogramei, care a fost îngrozitoare, am exclus și epilepsia. Atunci a fost diagnosticată fetița cu ipsatie.

Nu am acceptat pentru că nu mi se părea că fetița manifesta plăcere când încrucișa piciorușele, părea mai degrabă un disconfort mare. Am urmărit-o multă vreme pentru a descoperi ce anume îi declanșează această manifestare. Niciodată nu era la fel.

Nu reușeam să găsim nici măcar o cauză. În urma coincidenței faptului că se încorda mai tare după ce mânca produse de panificație, am crezut că sunt crampe din cauza unei sensibilități la gluten.

Am început imediat dieta fără gluten, și, la recomandarea neurologului, am eliminat scutecul pe timpul zilei. În câteva zile, fata a renunțat la „ipsatie“. Nu se mai încorda deloc.

Fericire mare că am descoperit problema și era ușor de eliminat. Am reînceput să folosim scutece. Vreo două luni nu a mai făcut deloc, după care, când am fost plecați în Asia și nu am avut la îndemână produse fără gluten, am reintrodus glutenul, a reînceput ipsatia.

Am fost convinși că glutenul este cauza. A fost doar o coincidență. Când am avut posibilitatea, am reînceput dieta fără gluten, însă manifestările nu au mai încetat. Și erau extrem de intense și dese.

Nu mai înțelegeam ce se întâmplă cu copilul meu. Nu știam unde să mai merg și ce să îi fac. Până într-o zi când eram la socrii, și bunica fetiței a spus: „pe vremea noastră nu exista ipsatie, și acum o treime dintre copii au așa ceva?“

Bunicii se îngrijorau mereu, eu nu mai știam ce explicații să dau, nici pentru mine nu era clar. Atunci, soțul a propus să eliminăm total scutecul de unică folosință, pentru că această manifestare a apărut în același timp cu apariția scutecelor. Zis și făcut.

Din momentul ăla am eliminat scutecul, am trecut la chiloței, fetița folosește olița de la 7 luni, ceea ce ne este de mare ajutor. Următoarea zi a fost magică, pentru că manifestările au încetat total.

Nu mai are nici stări de nervozitate, agitație, este mult mai veselă, se joacă și singură, este mai liniștită. Sincer, pot spune că este alt copil. A scăpat de un discomfort pe care îl avea de luni de zile.

În concluzie, din punctul meu de vedere, ipsatia la bebeluși nu există. Este o manifestare a unor bebeluși mai sensibili, care nu suportă scutecul de unică folosință.

Recunosc, scutecul este o super invenție și a ajutat foarte mulți părinți, dar se pare că anumiți bebeluși sunt mai sensibili și așa se manifestă în urma disconfortului din zona intimă.

Dacă aveți bebeluși care suferă de ipsatie și folosiți scutece, vă recomand să le eliminați urgent sau să le înlocuiți cu scutece textile.

Din păcate, aceste informații nu sunt de folos pentru părinții ai căror copii au trecut de vârsta scutecelor, comportamentul lor la vârste fragede a fost ignorat, și au ajuns poate la 5-6 ani și manifestările s-au acutizat.

Foto: Shutterstock.com