Limite sanatoase in relatia cu parintii in varsta
Cand ai parintii in varsta, este firesc sa te preocupe starea lor de sanatate, cum le merge etc. Totusi, oricat de bine intentionata esti, implicarea ta trebuie sa aiba si limite. Iata care sunt acestea.
Asumarea rolului de ingrijitor
Imbatranirea este un proces natural, dar atat de dureros cand este vorba de parintii nostri. Poate sa devina extrem de greu sa admiti ca parintele tau nu mai este independent fizic sau mental.
Pe de o parte, a avea grija de un parinte iti permite sa-ti demonstrezi atasamentul si devotamentul si poate fi o experienta recompensatoare. Pe de alta parte, ingrijorarea, preocuparea permanenta pentru a-i oferi suportul necesar poate fi extrem de stresanta.
In cele mai frecvente situatii, nu toti copiii au disponbilitate pentru rolul de persoana de ingrijire: ca proximitate geografica, ca situatie financiara, ca varsta.
Este aproape universal valabil sa ne gandim ca fiica va prelua acest rol sau copilul cel mai mare. Daca ai fost nominalizata, nu neaparat din dorinta proprie, va fi nevoie sa faci cateva schimbari importante in ceea ce te priveste, pentru a gestiona cat mai bine noile responsabilitati.
Identifica limitele personale
De cele mai multe ori, propriile convingeri devin obstacole mentale. “Sunt responsabila pentru sanatatea parintilor mei”, “numai eu pot sa am grija atat de bine de ei” sau “daca cer ajutor sunt o persoana slaba” sunt cele mai frecvent exprimate ganduri in aceasta situatie.
Comportamentul nostru fiind consecinta modului in care noi gandim, perceptii eronate ca acestea iti pot influenta atitudinea fata de tot procesul de ingrijire dar si fata de propriile nevoi.
Dorinta de face totul pentru parintele tau, sau de a controla cele mai mici detalii ce tin de ingrijirea lui, se poate transforma intr-un carusel emotional.
Cu cat vei incerca mai mult sa controlezi, cu atat mai mult va creste starea de frustrare, de neputinta si ajungi sa te confrunti cu stari de furie si sentimentul de vinovatie.
Evita capcana vinovatiei
Pe tot parcursul procesului de ingrijire, constant te culpabilizezi. Iti promiti, de fiecare data cand pleci de langa ei, ca vei fi mai toleranta data viitoare, dar te auzi strigand din nou, cand ei te intreaba pentru a nu stiu cata oara, in aceasi zi, acelasi lucru.
Te simti vinovata ca nu petreci timp destul cu parintele tau. Te simti vinovata ca nu mai ai timp pentru familia ta. Sentimentul de vinovatie este aproape imposibil de evitat atunci cand incerci sa faci “totul cum trebuie”.
Accepta ca toti oamenii gresesc si coboara standardele tale de la ideal la real. Cheia este sa pui mai putina presiune pe tine si sa-ti accepti sentimentele negative ca fiind normale.
Schimba doar ceea ce se poate
Nu spera sa schimbi deteriorarea progresiva a starii de sanatate a parintelui tau si incearca sa schimbi doar ce tine de persoana ta. Recunoaste la timp gandirea contraproductiva si incearca o abordare mai rationala.
De exemplu, in loc sa-ti spui ”nu fac suficient”, incearca “ce bine ca am reusit sa facem azi o plimbare impreuna”. Aminteste-ti, mintea ta crede ce-i spui.
Pare greu de imaginat, dar persoana care nu demult lua cele mai intelepte decizii pentru tine, care iti era mereu alaturi, mama sau tata, acum are nevoie de tine pentru cele mai marunte decizii si actiuni.
Actioneaza din umbra si lasa-i impresia ca inca poate hotari singur, asa il vei ajuta sa-si pastreze demnitatea. Adu-ti aminte de copilaria ta sau gandeste-te cum te-ai purta (sau poate te porti deja) cu propriul copil.
Accepta astfel un schimb de roluri cu parintii tai. Solutia nu este sa faci totul in locul altei persoane, ci sa gasesti modalitati de a o (re)invata sa faca singura.
Fii atenta la nevoile tale
Studiile arata ca persoanele de ingrijire au un risc mai crescut fata de populatia generala pentru depresie sau boli cronice, cum este hipertensiunea arteriala si diabetul, precum si un declin avansat al calitatii vietii.
Este aproape un job full-time. Sa te asiguri ca este bine, sau ca nu se simte singur, necesita vizite foarte dese, chiar zilnice. Unele situatii de ingrijire pot sa fie extrem de solicitante. De exemplu, a avea grja de un parinte cu dementa Alzheimer, poate fi o experienta coplesitoare fizic si emotional.
Ca sa eviti epuizarea, cere si accepta ajutor pentru sarcinile de ingrijire dificile fizic. Ai grija si de sanatatea ta si nu uita sa planifici si pentru tine, din cand in cand, o vizita la medic sau la psiholog, daca te simti coplesita.
Indiferent cat de dificil sau egoist ti se pare, fa loc in programul zilnic si de timp pe care ti-l dedici tie.
Nu acumula stresul
Recunoaste precoce semnele stresului: perturbarea somnului, apetit scazut, iritabilitate, oboseala permanenta, toleranta scazuta la frustrari marunte.
Acordati un time-out periodic si petrece timp de calitate cu tine, fara sa te simti vinovata. Ventileaza-te emotional, discutand cu prietenii tai sau ceilalti membrii ai familiei.
Cu siguranta si altii au avut experiente asemanatoare si pot sa-ti ofere suport si intelegere. Vorbeste deschis despre sentimentele si limitele tale.
Tine liniile de comunicare deschise cu restul familiei, vei avea nevoie de suport emotional si financiar pentru a face un plan bun de ingrijire, chiar daca ajutorul este indirect. Nu te incarca mai mult decat poti duce si incearca sa si delegi pe cat posibil.
Recompensele
Anticipa nevoia de ingrijire si discuta cu parintii la o varsta “functionala”, undeva inainte de 70 de ani, cum vad ei aceea etapa din viata lor cand vor ajunge o persoana ”dependenta”. Ingrijirea de la distanta, prin intermediul unei institutii, poate fi o alternativa.
Chiar daca responsabilitatea de a avea grija de un parinte in varsta poate sa umbreasca beneficiile pe moment, este important sa retii ca recompensa va veni mai tarziu.
Studiile au evidentiat ca atunci cand un copil ofera ingrijire unui parinte, legatura lor emotionala devine mai puternica.
Poate e o ultima oportunitate, de a imparti timp, amintiri, pentru care nu ai gasit loc pana acum in programul tau aglomerat de zi cu zi.
Iar pentru parinti, calitatea vietii lor va fi mai buna; chiar daca nu va fi mai sanatos, cu siguranta va fi putin mai fericit, mai echilibrat, mai recunoscator, mai linistit.
De Mihaela Lupu, psiholog clinician
Polaris Medical
www.polarismedical.ro
Foto: shutterstock.com
