Matchmaking – o altă variantă de a găsi iubirea

Cu Oana Totora am făcut cunoștință acum câțiva ani, când matchmaking era abia la început (între timp, a apărut Tinder…). Iată ce spune ea despre felul cum au evoluat preferințele oamenilor în materie de căutat partener.

 

Care mai e piața de matchmaking în România?

Oana Totora: Acum opt ani, când am lansat Umbrella for Two, am analizat cum a fost primit și cum s-a dezvoltat conceptul de matchmaking în alte țări, unde există deja un istoric, precum Anglia, America, Canada, Franța. În cazul acestora, 80% dintre clienți ajungeau în urma recomandărilor din partea altor persoane, semn de notorietate și receptare pozitivă a conceptului.

Spre deosebire de începuturi, în momentul de față, după opt ani de zile, peste 60% dintre persoanele care ne calcă pragul, știau de noi de mai mult timp și, invariabil, au mai auzit și de la altcineva de Umbrella for Two.

Citește și:

De ce e important să-i spui ce fantezii sexuale ai

Ești într-o relație toxică? Poate a venit timpul să o părăsești…

Pentru noi, acest lucru înseamnă că matchmaking, ca un concept, începe să capete familiaritate. În continuare, însă, mai vin către noi persoane care ne spun că au auzit recent, pentru prima oară, de Umbrella for Two, deci mai avem loc de creștere.

În egală măsură, vin persoane care au căutat din proprie inițiativă alternative pentru a-și găsi un partener de viață și care ne-au identificat, fără să fi auzit în prealabil de noi.

Ceea ce mă duce cu gândul la creșterea naturală a nevoii și dorinței de a apela la un intermediar pentru identificarea persoanei potrivite.

 

Care sunt dezechilibrele de pe această piață?

O.T.: Ceea ce se întâmplă în comunitatea noastră, ca pondere, este oglinda fidelă a realității social-demografice pe nișa de persoane cu care lucrăm, respectiv cea a profesioniștilor, antreprenorilor, liber profesioniștilor cu studii superioare și cu stabilitate socioprofesională.

Un prim dezechilibru constă în faptul că, per ansamblu, în România, sunt mai multe femei decât bărbați, iar în mediul urban acest raport este și mai mult în dezavantajul femeilor.

Datele sunt validate și de ultimul recensământ al Institutului Național de Statistică. În plus, cu fiecare înaintare într-un segment de vârstă superior, acest decalaj se accentuează, căci se adaugă preferința bărbaților pentru partenere mai tinere.

Un alt dezechilibru îl reprezintă faptul că sunt mai multe femei educate decât bărbați, căci ele acordă o importanță mai mare acestui aspect și sunt mai preocupate de parcursul lor academic.

Dincolo de datele susținute statistic, am observant în rândul persoanelor care ne calcă pragul o dorință și o aplecare mai mare în rândul femeilor pentru dezvoltare continuă și o dorință mai vie de a nu se plafona, de a asimila și de a-și cultiva o zonă de preocupări variate și stimulante.

Noi lucrăm preponderant în București, aici fiind nucleul activității noastre. Avem însă solicitări și discuții cu femei și din alte orașe ale țării.

Spun cu „femei“, căci în rândul bărbaților am putut observa o lipsă de proactivitate în a acționa, iar deschiderea lor este mult mai mică către a investiga alternative pentru a-și căuta o parteneră.

 

Ce ar trebui să facă femeile pentru a nu mai simți disparitatea de pe această piață maritală?

O.T.: Statistica nu spune nimic despre șansele individuale ale fiecărei persoane, iar acestea sunt influențate direct de gradul de flexibilitate și adaptare la ceea ce aduce celălalt.

Observ că în prezent se accentuează o lipsă de răbdare, vrem repede un partener și să nu trebuiască să facem eforturi foarte mari în a-l integra pe celălalt în viața noastră.

Ne poziționăm în centru și în jurul nostru trebuie să se alinieze piesele, partenerul trebuie să fie cel care ne face fericiți, el trebuie să fie într-un anumit fel, el nu trebuie să facă anumite lucruri.

Avem senzația că tot timpul există alternative, așa că atenția pleacă repede în altă direcție, investigând noi orizonturi… Cu siguranță, există altcineva mai bun acolo.

Totul se învârtește în jurul nevoilor proprii, al așteptărilor noastre, care trebuie împlinite de celălalt, ca o datorie din partea lui.

Ideea de relație de cuplu este idealizată și iubirea devine o altă distracție, dincolo de promisiunea „la bine și la greu“, care pare să-și fi pierdut sensul sau s-a diluat.

A intra într-o relație sănătoasă presupune a depune aceleași eforturi ca pentru a te pregăti să sădești un copac. Ca acesta să crească trainic, este nevoie să cunoști mai întâi terenul pe care urmează să plantezi, ceea ce s-ar traduce printr-o bună cunoaștere de sine, a limitelor și capabilităților fiecăruia;

să plivești și să sapi terenul – să te debarasezi de comportamentele/alegerile dăunătoare care, evident, nu au dus nicăieri; să fertilizezi terenul – să ajungi la momentul în care ești îmbogățit emoțional, mental și suficient de matur cât să ai ce aduce în relație și să ai resursele pentru a construi ceva trainic.

 

Care sunt problemele întâmpinate de tine, ca matchmaker?

O.T.: Lucrăm cu oameni pentru oameni, în cea mai intimă latură a vieții lor, cea personală, drept urmare este de înțeles că oamenii vor fi foarte atenți în momentul în care fac o alegere.

Ceea ce poate îngreuna însă un proces de selecție, sunt criteriile rigide sau restrictive. Munca noastră se îndreaptă adesea spre partea de ajustare a așteptărilor clienților, pornind de la așteptările idealizate.

Din acest punct de vedere, comediile romantice nu cred că au ajutat prea mult, căci au adus noțiunea de suflet-pereche, care ne așteaptă special pe noi acolo, undeva.

În plus, a prins foarte bine ideea că relațiile de cuplu nu implică efort, ci că ele sunt ceea ce trebuie, atât timp cât lucrurile curg lin, sunt menite să se întâmple, și ce doi se vor înțelege aproape telepatic, dincolo de cuvinte.

După o anumită vârstă, tiparele de alegere a unui posibil partener se adâncesc, apar criteriile restrictive, de exemplu, „trebuie să fie Săgetător, Capricorn sau Gemeni, să aibă vârsta de 39-43 ani, cel puțin 1.83 m înălțime, etc“.

Cu cât lista de criterii este mai restrictivă și mai elaborată, cu atât este mai dificil să vezi persoana dincolo de setul de așteptări de bifat.

Este dificil însă când observi compatibilități între persoane și premise sănătoase pentru a construi o relație frumoasă, dar de partea cealaltă nu se acordă șansă nici măcar unei prime întâlniri.

A judeca și a trage concluzii pripite despre celălalt este foarte ușor, însă de multe ori sunt presupuneri și interpretări prin propriile filtre.

 

Cine sunt clienții principali și ce vor ei?

O.T.: Cei mai mulți clienți sunt de naționalitate română, majoritatea din București, în marja de vârstă 30-50 de ani, cu studii superioare, care activează în zona antreprenoriat, profesii liberale, zona artistică, corporații, zona financiar-bancară, cu venituri peste medie.

Cei mai mulţi sunt persoane cu un stil de viaţă activ, cu preocupări diverse, de la cele intelectuale, sociale, până la cele dinamice, sportive sau preocupate de dezvoltarea personală.

Majoritatea celor care apelează la o agenţie de match­making îşi doresc „pe cineva ca ei“. Acest lucru înseamnă o persoană cu acelaşi nivel educaţional, statut socioprofesional, cu un stil de viaţă similar sau complementar, care să le împărtăşească dorinţele şi visurile şi alături de care să poată construi o relaţie solidă.

Criteriile de selecţie sunt, obligatoriu, studiile superioare, stabilitatea socioprofesională şi dorinţa de a se implica într-o relaţie de cuplu pe termen lung.

La aceste criterii se adaugă cele de comunicare autentică, de armonizare a stilului de viaţă, de împărtăşire a dezideratelor, planurilor şi aspiraţiilor de viaţă şi de „chimie“, care să fie ca un „catalizator“. Cred că sunt destul de multe aspecte care trebuie avute în vedere.

 

Cum e piața asta pe alte meleaguri?

O.T.: În străinătate, vorbim de o piață matură, cu o valoare de câteva milioane de euro. Agenții de matchmaking există în țări precum SUA încă de prin anii ’60, iar în Marea Britanie, cea mai dezvoltată țară în această privință din Europa.

Conform unui studiu realizat de Matchmaking Institute, un american plătește, în medie, 3.000 dolari, calculând și serviciile on-line. În Marea Britanie, un abonament anual pentru servicii de personal matchmaking costă, în medie, 8.000 lire.

Serviciile în țări cu istoric în acest domeniu sunt extrem de personalizate și centrate pe diferite categorii de clienți, răspunzând unor nevoi diferite.

 

S-a schimbat ceva în activitatea ta de la ultimul interviu (2012)? A apărut concurența?

O.T.: De la ultimul interviu, am acumulat mai multe povești și am întâlnit mult mai mulți oameni. Suntem, în continuare, singurul competitor poziționat ca agenție de matchmaking pe o nișă de clienți cu studii superioare și stabilitate socioprofesională care își cunoaște fiecare client în parte, față-în-față, și care are o abordare consultativă și o comunicare directă, personalizată, cu fiecare client pentru care lucrează.

 

Cum ai caracteriza bărbații care îți cer serviciile?

O.T.: Unicitatea și diversitatea este ceea ce îmi vine în minte când mă gândesc la clienți. Prefer să-i privesc individual, pe fiecare în parte.

Dincolo de așteptări și cerințe care trebuie calibrate de ambele părți, fiind un proces de descoperire și învățare atât pentru noi, cât și pentru ei, am cunoscut în Umbrella for Two mulți bărbați autentici, interesanți, cu care mi-a făcut plăcere să lucrez și să interacționez.

Toți avem în noi umbre și lumini, însă „normalitate“, „decență“, „politețe“ sunt cuvintele care îmi vin în minte.

 

Oana Totora este managerul agenției de Matchmaking Umbrella 4 Two, www.umbrellafortwo.ro

Foto: Shutterstock