Nu găsești partenerul potrivit? Te-ai gândit dacă ești (in)disponibilă emoțional?
Vrei un iubit, poate ai și un portret al lui, o listă întreagă de calități. Dar tu ești disponibilă emoțional și pregătită pentru relația pe care ți-o dorești? Nu de alta, dar uneori problema suntem noi însene, nu celălalt.
Ce înseamnă „să fii disponibilă emoțional“?
Ștefania Voia: Știm că avem disponibilitate emoțională dacă suntem, în primul rând, în contact cu ceea ce simțim. Disponibilitatea noastră emoțională se formează atunci când suntem atente la emoțiile noastre și identificăm metode sănătoase de a le gestiona. Asta înseamnă să le trăim și să nu încercăm să le înăbușim, să le ascundem sau să le negăm.
În cuplu, disponibilitatea emoțională presupune să comunicăm la nivel emoțional cu partenerul, să ne exprimăm sentimentele și stările deschis și într-o manieră cât mai clară.
Citește și:
Cum poți recunoaște un partener evitant sau indisponibil emoțional încă de la primele întâlniri
De ce tot alegem bărbați nepotriviți?
De asemenea, reprezintă capacitatea de a fi orientate și către ceea ce simte partenerul nostru, să fim implicate, să ne intereseze formarea și întreținerea unui cadru de apropiere emoțională cu acesta.
Cum recunoaștem semnele indisponibilității emoționale?
Ș. V.: Indisponibilitatea emoțională o recunoaștem după modul în care ne comportăm atunci când ne confruntăm cu intimitatea.
Avem tendința să o evităm, fie prin a nu mai vorbi deloc despre ceea ce se petrece la nivel emoțional în relația de cuplu sau prin a avea o atitudine rece?
Dacă răspunsul este pozitiv, înseamnă că în acest fel urmărim să creăm și să întreținem o anumită distanță emoțională față de partener, precum și față de noi însene.
Această atitudine pornește dintr-un mare disconfort atunci când vine vorba de a discuta și de a intra în contact cu emoțiile neplăcute sau cu suferința.
Un alt semn de indisponibilitate este atunci când negăm cu desăvârșire faptul că avem probleme de ordin sentimental.
Afirmațiile de tipul „în cuplul nostru totul este perfect“ sau „noi nu ne certăm niciodată“ sunt, mai degrabă, semnale care arată că nu vrem să deschidem un subiect sensibil sau pur și simplu să nu conștientizăm cât de mult refuzăm să ne deschidem în fața provocărilor de tip emoțional.
Manifestarea unui control mare în relație poate fi un alt indicator de indisponibilitate emoțională, susținut de convingerea că „nu pot avea încredere în celălalt“.
În felul acesta, partenera va tinde să preia frâiele relației și va decide gradul de apropiere și distanțare dintre cei doi.
Inducerea sentimentului de vină partenerului este o altă modalitate de a evita implicarea. Într-un fel sau altul, atunci când considerăm că din cauza celuilalt avem diferite probleme, nu ne asumăm responsabilitățile ce ne revin și nu comunicăm deschis despre ceea ce ne afectează cuplul, dar și personal.
Care pot fi cauzele răcelii emoționale?
Ș. V.: Atunci când nu permitem crearea unui cadru de intimitate emoțională, o putem face din motive conștiente sau inconștiente.
Disconfortul legat de intimitatea emoțională derivă din convingeri mai vechi, ce-și au rădăcinile în familie sau în propria experiență de viață.
Dacă în familia de bază nu ne-au fost împlinite nevoile emoționale, iar în acest fel nu am dezvoltat un atașament sigur față de părinți sau față de cei care ne-au crescut, atunci ne este greu să avem acest tip de atașament mai târziu, în relația de cuplu.
Să ne imaginăm că nevoia noastră firească de afecțiune nu a fost împlinită și am crescut într-un mediu rece din punct de vedere emoțional, în care nu se discuta prea mult despre emoții sau părinții nu au putut să ni le conțină decât pe cele pozitive.
În felul acesta, mici fiind, am învățat că distanța emoțională este ceva normal și, chiar dacă am vrea la vârsta adultă să ne apropiem de partener, nu știm cum să o facem, ne este mai degrabă jenă și ne simțim slabi.
Pe de altă parte, poate am fost crescuți de o mamă sufocantă, care nu ne-a permis satisfacerea nevoii de explorare și autonomie, fiind mereu preocupată să nu ni se întâmple ceva rău, punându-ne prea multe limite și reguli.
Desigur, ne-am adaptat, dar costul a fost acela de a pierde dorința de a ne mai apropia de persoanele iubite, pentru că așa riscăm să ne pierdem libertatea…
Experiențele de viață ne-au validat convingerea că apropierea este periculoasă, deoarece nu putem avea încredere în capacitatea celuilalt de a ne oferi ceea ce ne trebuie.
Unele dintre aceste experiențe pot fi legate de traume emoționale, iar atunci una dintre soluțiile disfuncționale este să ne detașăm de ceea ce simțim și, în consecință, să evităm să intrăm în contact cu emoțiile noastre, pentru că acestea sunt prea dureroase.
Traumele nerezolvate (unele dintre ele vechi și aproape uitate), ies la suprafață sub forma comportamentelor de evitare, atunci când întâlnim intimitatea emoțională. Iar neîncrederea este cea care determină evitarea acesteia.
Tiparul nostru relațional ne poate da vreun indiciu despre propria disponibilitate emoțională?
Ș. V.: Ne putem da seama că avem un anumit tipar relațional atunci când, indiferent de partener, ajungem să ne izbim de aceleași disfuncționalități.
Acela este momentul în care ne putem pune întrebări legate de ceea ce ne atrage la un bărbat și ce ne dorim de la o relație.
În felul acesta, putem descoperi similitudini legate de felul în care ajungem să ne simțim și să ne comportăm în cadrul cuplului.
Deseori, suntem atrase de bărbați indisponibili, iar aceștia pot fi distanți din punct de vedere emoțional, adică să nu vorbească mult despre ceea ce simt, considerând că acesta este un semn de slăbiciune.
Putem alege și bărbați care nu sunt fizic în apropierea noastră și, astfel, ne angajăm în relații la distanță. Sau găsim bărbați aparent perfecți, doar că, în același timp, sunt angajați într-o căsătorie sau o relație cu altă femeie.
Indisponibili emoțional sunt și acei parteneri care manifestă dependențe (alcool, droguri, jocuri de noroc, sex). Toți acești bărbați nu pot susține și satisface nevoia firească, atât a lor cât și a partenerelor lor, de intimitate emoțională.
Dacă alegem un astfel de bărbat ca partener de cuplu, înseamnă că și noi suntem la fel de indisponibile emoțional, deoarece alegem pe cineva nepotrivit, cu care o astfel de intimitate nu poate fi atinsă.
Ce mesaj ne transmite această atitudine?
Ș. V.: Când o persoană este disponibilă emoțional, aceasta este, în primul rând, deschisă să acorde atenție emoțiilor sale, fiind mai degrabă curioasă să descopere ce a făcut-o să simtă un anumit lucru și dornică de a găsi o modalitate de a-și împlini nevoia emoțională din spate.
Încrederea că celălalt (iar aici mă refer la partener) este o persoană alături de care se poate simți împlinită sentimental, este o altă convingere specifică.
În acest sens, va căuta partenerii potriviți, alături de care poate obține ceea ce își dorește. O persoană disponibilă are profunda convingere că merită să fie împlinită afectiv, învățând asta din felul în care părinții i-au satisfăcut nevoile emoționale în copilărie.
Asta o face să se deschidă, să comunice, să fie în contact cu ceea ce simte și capabilă de empatie față de partenerul ei. Indisponibilitatea, la polul opus, arată neîncredere, sentimentul că nu merităm să avem nevoile împlinite, teama că vom suferi, convingerea că apropierea este dureroasă și credința că persoanele puternice nu își accesează sau arată vulnerabilitatea.
Ne putem vindeca indisponibilitatea emoțională?
Ș. V.: Pentru a putea fi deschise și disponibile emoțional este important să descoperim, în primul rând, care sunt credințele inconștiente ce ne sabotează în demersul nostru către vindecarea trecutului.
Rănile vechi, neînchise, se redeschid atunci când ne alegem parteneri nepotriviți sau când acționăm, paradoxal, în detrimentul a ceea ce avem cu adevărat nevoie.
Multe din credințele noastre s-au format în familiile de origine, în baza a ceea ce am văzut la figurile de atașament: mama/tata, bunicii sau cei care ne-au crescut.
Fără să intenționeze asta, aceste persoane dragi nouă, pe care atunci le luam drept model, ne-au furnizat și tipare disfuncționale.
Acum, la maturitate, aceste tipare sunt bine introiectate și de multe ori acționăm în virtutea lor, dar în detrimentul a ceea ce ne trebuie.
Pentru a ne putea vindeca indisponibilitatea, este necesar să demontăm vechile credințe și să le înlocuim cu altele noi și sănătoase, adaptate la ceea ce ne dorim în prezent.
Acest proces terapeutic este unul de profunzime, care necesită timp și răbdare, iar dacă ne dăm voie și avem disponibilitatea de a trece prin el, în ritmul necesar fiecăruia dintre noi, vindecarea nu va întârzia să apară.
Ștefania Voia este psihoterapeut [email protected], tel.: 0726.191.255. www.stefaniavoia.ro
Foto: Shutterstock
