O de la Orgasm: Simulăm sau dăm cărțile pe față?

Dinamica relațiilor (fericite) se bazează și pe orgasm. Iar dacă nu se produce, apar semnalele de alarmă. Așa că îl mimăm pentru salvarea relației. Oare facem bine?

Citește și:

O de la Orgasm. 7 mituri despre masturbare

O de la Orgasm. Doctore, eu de ce nu am orgasm?

A mima mereu orgasmul nu este un comportament lipsit de riscuri, deoarece cu fiecare minciună intervine obișnuința. Și obiceiul, dacă nu îi opunem rezistență, devine necesitate.

În final, o relație – chiar și strict sexuală – bazată pe minciună, va deveni mai devreme sau mai târziu o dezamăgire și o experiență deprimantă prin comparație cu o relație care are drept valori onestitatea și orientarea spre soluții, în același mod în care un orgasm simulat este o experiență dezamăgitoare și tristă față de experiența autentică.

Printre cele mai banale  motive pentru care femeile aleg să disimuleze orgasmul aș enumera:

Convingerea personală că orgasmul e imposibil sau foarte greu de de obținut.

Își doreste ca sexul să se încheie deoarece nu este mulțumită de tehnica partenerului.

Evită consecințele negative, precum rănirea partenerului sau o discuție reală și onestă despre preferințele sexuale.

Își dorește să-și mulțumească partenerul, deși paradoxal, obțin exact inversul

Uneori, pur și simplu, femeile nu resimt fizic aceeași dorință cu partenerul, așa că acceptăm să facem sex pentru că ne simțim vinovate sau ca să evităm o tensiune nedorită.

Sau ne imaginăm că prin actul sexual vom elibera o tensiune nedorită și constatăm că acest lucru nu se întamplă. Un orgasm este improbabil dacă te simți stresat, neatrăgător, neexcitat, sau dacă ceva din relație te agită în mod constant.

Șansele ca alte nemulțumiri din relație să apară fix în momentele intime sunt destul de mari.

 

Yin, yang și rolurile de sex

În esență, discuția despre femei și bărbați este o dezbatere depre feminitate și masculinitate.

Este mai degrabă o înțelegere a  faptului că masculinitatea și feminitatea reprezintă o polaritate unde masculinul își extrage satisfacția prioritar din oferirea de plăcere femeii, iar femininul își extrage satisfacția din a primi plăcere.

Evident că toți putem experimenta sexualitatea în ambele maniere, uneori chiar simultan, dacă suntem maeștri în arta dragostei.

Problema apare atunci când femeia, preocupată de plăcerea bărbatului într-atât încât este deconectată de la propria ei plăcere și o mimează, pur și simplu îl privează pe bărbat de bucuria de a-i oferi plăcerea respectivă.

Deși e posibil pentru un bărbat să fie așa de focusat pe plăcerea femeii încât să fie deconectat  de la propriile senzații, este mult mai probabil ca situația să fie inversă.

Bărbații au fost dintotdeauna condiționați să devină experți în sex, încât ajung să creadă despre sine că reprezintă amantul perfect.

Rolul femeii este să susțină acest rol, astfel încât nu se va grăbi să-l oprească dacă lucrurile nu ies bine. Ați văzut voi o femeie care în mijlocul actului sexual să se oprească și să spună „Nu-mi place ce faci, Hai să-ți explic ce vreau” sau un bărbat care să se pondereze și să întrebe „Stai puțin, îți place sau nu?”

Sunt prea ocupați să performeze și să se dovedească demni de acest rol. Dacă bărbatul nu are o bază de experințe reale, alături de o femeie care a fost cu adevarat prezentă și conectată fizic la energia lui erotică, cu care sa compare momentul, e posibil să nu afle niciodată adevărul.

Există bărbați care nu au această experiență, dar au încrederea de a se conecta la propriile lor percepții și sentimente.

Dar chiar și atunci când este conștient de faptul că femeia nu este complet angajată, ce poate face un bărbat dacă ea neagă?

 

Adevăr sau provocare?

Femeilor le este pur și simplu teamă să spună adevărul, sau nu concep faptul că le este permis să spună un asemenea adevăr incomod.

Apoi este vorba de presiunea socială asociată acestui rol. Presiunea femeii este să demonstreze că este sexuală, dar nu prea sexuală ca să nu fie catalogată greșit.

Nevoile reale ale femeilor sunt însă altele. Mai exact, de a se simți confortabil, în siguranță, iubită, conectată, în legatură cu senzualitatea ei înainte de a atinge orgasmul.

Îi este sigur teamă să spună că are nevoie de timp pentru a fi satisfăcută sexual. Îi e teamă să recunoască că gesturile sau tehnica lui nu sunt bune sau eficiente.

Mai grav este când nu știe nici măcar ce-i place sau dacă partenerul nu arată că ar fi  dispus la cooperare. Așa că disimularea devine în aceste circumstanțe o opțiune validă.

Studiul de amploare desfășurat de Salisbury și Fisher a dezvăluit cinci zone problematice care stau la baza convingerilor feminine nefondate:

1. Femeile se simt responsabile pentru pregătirea lor psihologică în vederea obținerii orgasmului. Bărbații sunt responsabili pentru stimularea fizică, dar femeile trebuie să fie gata să intre în joc. Tocmai pentru că vorbim despre responsabilitatea emoțională, atunci când nu se întâmplă nimic, poate fi perceput drept o lipsă de angajament emoțional față de partener.
2. Orgasmul feminin nu este necesar pentru ca o femeie să fie satisfacută pe durata actului sexual. Este un bonus dacă și femeia are orgasm.
3. Femeile trebuie să susțină și să încurajeze ego-ul partenerului în timpul actului sexual.
4. Femeile presupun ca vor fi judecate de către partener, dar rareri comunică nevoia sau dorința lor reală.
5. Femeile pun mai multă valoare pe plăcerea bărbatului decât pe a lor.

Salisbury and Fisher consideră că disimularea sexuală la femei este o reflectare a credinței comune că bărbatul este cel responsabil cu  performanța sexuală în relație, astfel că femeile sunt mai preocupate de a-l face pe bărbat să se simtă adecvat, decât de propria lor plăcere.

Ironic, dacă bărbații ar realiza că femeile văd orgasmul ca pe un bonus și nu ca pe un premiu în sine, s-ar elibera de aceasta presiune.

Ambii parteneri ar putea fi la rândul lor prezenți și angajați în momentul prezent, în loc să se învinovățească din cauza unor așteptări iraționale legate de întâlnirea lor erotică.

O altă presupunere falsă care sporește ironia este convingerea femeii că partenerul nu este mereu dispus să o stimuleze suficient pentru a ajunge la orgasm.

În realitate, bărbații sunt mai excitați și mai angajați atunci când plăcerea noastră este reală, are baze sincere și se exprimă non-duplicitar.

În consecință, femeile mimează ca să salveze sau protejeze sentimentele bărbatului și foarte posibil relația în sine. Pentru că asta au fost învățate să creadă, în mod eronat. În realitate, calea de face acest lucru este stabilirea unor baze oneste și prin comunicare deschisă și asertivă.

Aș încheia cu două lucruri absolut surprinzătoare despre noi, femeile, și orgasmul nostru misterios, care ar trebui să ne mai atenueze tensiunea.

Clitorisul are peste 8000 de nervi, deci eu zic să ne concentram mai mult și să fim creative… alături de bărbatul potrivit. Pentru că realitatea științifică ne demonstrează că orgasmul vaginal este doar un mit.

 

De Mariejeane Rizea, psiholog clinician, consilier de cuplu, copil si familie

Tel.: 0744.817.136

Foto: 123rf.com