O de la Orgasm. „Te iubesc dar nu te mai doresc“. De ce ne scade dorința sexuală?

Toate cuplurile au probleme la dormitor. Mai devreme sau mai târziu. Dorința nu e ceva care să se mențină constant, și dorința sexuală, la fel ca orice altă nevoie umană, se stinge dacă este satisfăcută.

Citește și:

O de la Orgasm. Decalogul femeii cu orgasm multiplu

O de la orgasm. 3 pași către orgasmul feminin

Oamenii cred, în această epocă în care sexul este vizibil peste tot, în filme, pe internet, etc, că a nu face sex mai des sau a nu simți dorință, este echivalent cu a avea probleme de sănătate.

Pare că toată lumea face sex mai puțin voi doi! Vă iubiți, eventual v-ați și căsătorit, și stați de câteva săptămâni „pe uscat“. Ei bine, nu aveți probleme, e normal.

Chiar dacă sunteți perfect întregi (la cap și la trup) și sănătoși, fluctuațiile de libido sunt ceva fiziologic. La naiba cu ce care afirmă altceva!

Libidoul (sau dorința sexuală) scade fizologic în timp

Ce este libidoul? Folosim acest termen destul de frecvent. Ei bine, s-ar traduce prin dorina sexuală în sine.

Freud îl extindea la dorința de viață așa, în general, mai abstract. Așa o fi, herr Freud, dar noi vorbim aici de chestii mai concrete, și mai puțin metaforice.

Libidoul este mai crescut la începutul unei relații romantice. Apoi, relația în sine evoluează către altceva.

Evoluția nu ne-a făcut să fim mereu îndrăgostiți și horny toată ziua după partener. Dacă am fi așa, probabil că nu ne-ar mai duce capul să ne ocupăm nici de masa zilnică (se știe cât de ocupată le este atenția celor îndrăgostiți, cât de absenți pot fi uneori de la sarcinile zilnice, cu ochii pe pereți, în al nouălea cer dacă sunt fericiți, sau în al nouălea iad dacă iubirea lor nu este reciprocă).

Daaaar. Dacă te-a salvat Dumnezeu de la această prosteală dulce numită îndrăgostire, dacă ai ajuns să ai o relație satisfacătoare, eventual cu copii alături de ținta iubirii tale, libidoul e posibil să scadă.

E chiar FOARTE posibil să scadă. Și asta nu înseamnă că e ceva greșit sau bolnav cu voi doi.

În ultimii 4 ani, niște cercetători britanici (sau american, nu contează) au pus întrebări indecente unui număr de 20 000 de inși din mai multe țări și culturi, despre  ce altceva… viața lor sexuală.

I-au întrebat de câte ori fac sex pe săptămână, de când sunt împreună, etc. Au aflat (și noi avem motive să ne gândim că e și cazul românilor, căci suntem în medie) că:

• 12% nu au făcut sex deloc de un an
• 21% au făcut sex de câteva ori pe an
• 34% fac sex odată sau de două ori pe lună
• 26% fac sex odată sau de două ori pe săptămână
• 7% fac sex de 4 sau 5 ori pe săptămănă.

Deci, dacă tu și jumătatea ta faceți fapta cu pricina de câteva ori pe săptămână, sunteți deja niște campioni ai frecvenței. Majoritatea oamenilor fac sex odată sau de două ori pe lună!

Mai e ceva. Dintre cei întrebați:

• 35% mereu au probleme sexuale înainte de sex (de erecțe, de libido scăzut, etc)
• 25% au probleme frecvente de libido scăzut
• 25% au probleme de chef uneori.
• Doar 9% au probleme legate de libido foarte rar.
• 6% sunt ca iepurașii Duracell care nu au nicio problemă și ar face sex tot timpul

Deci 60% au probleme sexuale uneori. Am spune că aceasta e norma populației. Ești în afara acestei norme dacă nu ai probleme deloc (felicitări) dar cei care experimentează libidoul scăzut, erecția care nu vine, precum și alte belele, se înscriu în media populației. Deci e (cumva) normal…

Mama Natură nu ne vrea îndrăgostiți

„Dar de ce?“ te vei întreba, amintindu-ți de zilele de început ale relației, când erați mereu unul călare pe celălalt. „De ce nu mai putem să facem sex tot timpul?! Am putut la un moment dat…“

Răspunsul ar fi: pentru că natura nu vă lasă. Oamenii au evoluat să se îndrăgostească, adevărat, dar să le scadă febra erotică pe termen lung.

Pentru că, așa cum spuneam mai sus, dacă ar sta toată ziua gândindu-se la ce are în lenjerie partenerul, ar uita și să mănânce și (mai grav) să aibă grijă de progenituri.

De aia se spune că dragostea durează 3 ani (cu variații). E perioada minimă până la care părinții trebuie să aibă grijă de copil, până când acesta supraviețuiește (relativ) autonom.

După această perioadă majoritatea oamenilor încep să întoarcă capul după altcineva (chiar dacă o fac discret).

Pentru că un partener nou înseamnă diversitate genetică și libidoul este în mod natural propulsat de noutate.

Știm că sună foarte cinic ceea ce am scris, dar acesta e adevărul biologiei. Știm că ați jurat la Primărie și la Biserică să vă fiți fideli, dar creierul de primată e mai puternic decât jurămintele și principiile noastre culturale. Pur și simplu, e biologia de vină.

Deci dacă problemele de dorință sunt absolut normale? Dacă relațiile pe termen lung sunt dificile și presupun un libido fluctuant?

Dacă a iubi înseamnă să depășești absența dorinței, să îi arăți celuilalt că-l iubești uneori făcând sex cu el (sau ea) când singurul lucru pe care ți-l dorești e să dormi?!

Trebuie spus că, dacă știm că noutatea e motivatorul principal al creierului uman, putem jongla puțin cu asta.

Putem introduce noutatea în viața de cuplu, și nu e musai să fie ceva de natură sexuală, o poziție nemaiîncercată (care vă dă amândurora dureri de spate). Deși nu strică nici asta. Noutatea funcționează dacă apare la orce nivel.

De pildă, dacă variezi mediul, dacă vei călători alături de celălalt, dacă citiți să vă împărtășiți gânduri noi și originale. Asta poate învia libidoul.

Sau dacă celălalt face eforturi să fie el însuși (sau ea însăși) nou cât mai frecvent, schimbând coafura, hainele, etc. Rutina e dușmanul dorinței. Fugiți de rutină cât puteți. Libidoul vă va ajunge din urmă.

Foto: 123rf.com