Online dating, chiar functioneaza?

Sa fie era vitezei de vina pentru economia de litere in alcatuirea unui cuvant? Nu vorbim aici de necunoasterea continutului – cazuri frecvente, de altfel –, ci de o lene in abordarea flirtanta a unui posibil partener. Stam pe retelele de socializare ca sa ne omoram timpul, sa il umplem sau ca sa para semnificativ. Cautam un sens, un partener sau o conversatie. Ce gasim, e partea a doua…

Oricat am ridiculiza mediul online si oricat am blama timpul petrecut pe Facebook sau pe alte retele de socializare, sunt prea putini cei care nu apeleaza la aceste sisteme de comunicare.

Poate ne consideram mai virtuosi decat altii, mai culti sau mai elevati, in postari, mesaje ori aprecieri, dar linia de start ne infatiseaza ca grup. Si, ca in orice grup, se formeaza tabere, iar ele isi disputa suprematia, criticand gusturi, alegeri, stiluri ce apartin altora.

Nevoia de baza este aceea de a avea opinii si de a le exprima. Iar daca nu putem fi toti artisti, critici sigur suntem!

Dar, cum in multe critici exista si elemente amuzante, pe unele le acceptam si ne aliem lor. Iata, asadar, folosind arhiva proprie de intamplari, cum ajungem sa catalogam in „asa da, asa nu“.

Zona in care, daca vrei sa conversezi in vederea cunoasterii unui potential partener de cafea, poti sa petreci ceva timp, o reprezinta, cu siguranta, site-urile de dating.

„Ce faci, frumoas-o“?!

Psihologul clinician Dan Ivanescu, ne spune ca, in ceea ce priveste online dating, „cea mai buna atitudine este una deschisa, dar precauta si atenta, pentru a nu ne supune la dezamagiri ori sa ajungem sa ne punem intr-o situatie potential periculoasa.

Mediul on-line ne ofera un spatiu in care sa facem schimb de mesaje in siguranta, fara repecusiuni directe si din care putem pleca oricand printr-un simplu clic.

In realitate, primim mai multe date despre celalalt (din ton, privire, gestica etc.) si putem citi mult mai bine omul din fata noastra, iar sansele sa fim pacaliti in realitate sunt mai mici, in comparatie cu mediul virtual.

Virtual, ne putem pacali, pentru ca punem foarte multa incredere intr-o persoana (utilizator) si luam de bune toate informatiile pe care aceasta le afiseaza pe acest gen de platforma, informatii care in unele cazuri se dovedesc false.

Putem cauta online descarcarea emotionala, daca asta ne dorim, dar nu vom avea parte neaparat de asa ceva. Mediul online este limitat, iar sentimentele, emotiile si trairile puternice se manifesta in viata reala, nu in cea virtuala“.

Facem surfing printre utilizatorii care ne abordeaza fix pentru poza pe care o avem si nu pentru descrierile elaborate despre cum in timpul liber citim ca disperatii, iubim animalele si uram violenta.

Toti ne vedem mai misteriosi si mai interesanti decat suntem, iar cum pe aceste platforme incercam sa ne facem placuti prin ce mijloace putem, nu scriem ca sambetele ne spalam pe dinti pe la ora pranzului, ducem gunoiul cand incepe sa miroasa si ca ultima lectura a fost horoscopul zilei.

Si cum fiecare stie asta despre el insusi si celalalt, cand alegem, alegem o poza. Nu, nu e superficial. Si, in realitate, daca nu ne placem reciproc, putem avea cea mai minunata personalitate, nu trecem proba de first date.

Egal in cazul femeilor, precum si in cel al barbatilor. Asta, pentru ca tot ne place sa ii acuzam mai des pe ei de „superficialitati din astea“. Dar cum trairile pot fi inegale si, in timp ce mie imi place poza ta, tie nu iti place a mea, iti incerci norocul si, ai curaj sa spui un elegant si timid „cf?“.

De aici pornind, rolul pozei este diminuat, pentru ca oricat de bine ii sta parul, daca iti spune „mi-ar place sa vb“, nu exista photoshop care sa-i repare vocabularul.

Da-i cu metafora!

In zona virtualului, ne putem manifesta fix ca intr-un club intr-o seara de sambata. Ne poate placea un profil, un schimb de replici, dar pentru a cunoaste intr-adevar o persoana, pentru inceput, trebuie macar sa stam fata in fata, fara bruiaje, discutand.

Online, putem cel mult spune „uite, cu tine as iesi la cafea“. Dar cati se opresc aici? Cu toate pildele si avertismentele, mai sunt cazuri cand ea pare o floare, iar el un manierat cult, si iata cum se-n‑firipa o tandrete de zile mari pentru imaginea pe care o construim singuri despre celalalt. Te-ar surprinde sa fii dezamagit/a?

Daca vrem sa stim la ce ar trebui sa ne asteptam, cat mai realist, atunci cand vorbim cu alte persoane pe chat, Dan Ivanescu ne spune ca „ne putem astepta la orice, pentru ca nu stim cine este persoana din spatele utilizatorului, nu stim ce vrea de la o relatie, nu stim nimic despre el/ea. Parerea mea este ca ar fi bine sa fim mai retinuti si mai atenti“.

Chiar daca avem tendinta de a ne entuziasma in conversatia cu anumite persoane, este bine sa ramanem reticenti si sa luam chat-ul ca pe o metoda de destindere si atat.

„Trebuie sa fim precauti pana ajungem sa cunoastem persoana respectiva, indiferent daca initiem o relatie pe mediul online sau in viata reala, dar in ultima situatie sansele de a descoperi mult mai repede ca ceva nu este in regula cu celalalt sunt mai mari, e mult mai usor sa pastrezi o masca pe online decat in realitate“.

Incepem relatia virtuala avand de multe ori in minte cele enumerate mai sus. Dar cum, cel putin noi, femeile, avem tendinta de a ne spovedi emotional, din variate motive, care pe moment fie ni se par justificate, fie nu le gandim, poate aparea si acel interlocutor care, conform cliseelor sau vreunei empatii spontane, ne raspunde cu ceea ce vrem sa auzim.

Iar daca ajungem sa ne lipseasca chat-ul cu persoana respectiva, cel mai sanatos lucru ar fi sa mutam planul virtual in cel real si sa incercam proba live.

Astfel, evitam sa petrecem prea mult timp construind, pe baza unor texte, personaje de literatura asa cum am gasit la Austen, Brontë sau Leroux (fiecare cu slabiciunile ei).

Cum insa partenerul de chat poate locui in alt oras, ba chiar in alta tara, mai sunt cazuri in care cadem in capcana iluziilor alimentate de sentimente inexistente.