Parintii au nevoie sa invete alternative la bataie
Organizatia Salvati Copiii a lansat in aceasta toamna o noua campanie de combatere a violentei infantile, avand ca obiectiv cresterea gradului de constientizare privind violenta in familie si scaderea tolerantei fata de acest fenomen, alaturi de promovarea metodelor de parenting pozitiv si aprobarea anumitor modificari legislative care, odata implementate, ar imbunatati semnificativ viata micutilor din Romania. Psihoterapeutul Diana Stanculeanu, coordonator proiect in cadrul Salvati Copiii, ne explica de ce bataia din copilarie determina o maturizare nesanatoasa.
De ce in Romania bataia este in continuare „rupta din rai” si este vazuta ca o modalitate normala si eficienta de educatie?
Diana Stanculeanu: Milioane de parinti din intreaga lume considera ca a-si lovi copilul este o modalitate eficienta de educatie. Dincolo de efectul pozitiv pe termen scurt pe care bataia il are uneori – opreste temporar comportamentul problematic al copilului, dandu-le parintilor iluzia eficientei, firescul cu care inca abordam acest tip de educatie se explica si prin faptul ca multi dintre noi insine, adultii de astazi si parinti la randul nostru, am fost crescuti cu bataia.
Ba mai mult, ni s-a spus adeseori ca suntem batuti si pedepsiti „spre binele nostru” si ca parintii nostri s-au comportat astfel pentru ca le pasa, pentru ca au fost responsabili. In acest fel, amestecand iubirea parentala si comportamentul violent in numele educatiei, ajungem sa credem ca a lovi copilul este cel mai bun lucru pe care il putem face ca parinti, pentru a-l tine pe calea cea dreapta.
Ce fel de parinti isi bat copiii? Exista o tipologie?
D.S.: Cand esti un parinte care a crescut cu bataia si cu o serie de valori si convingeri care valideaza acest comportament („unde da mama creste”, bataia este spre binele copiilor, ii invata diferenta dintre bine si rau), nu trebuie sa apartii vreunei tipologii speciale. In acest caz, nu exista categoria „parinti care bat copiii”, pentru ca a bate copiii atunci cand „merita” este la fel de natural ca respiratul.
Se poate vorbi despre parinti epuizati, furiosi, frustrati, care sub imperativul acestor emotii puternice, lovesc sau umilesc copiii, pentru ca nu stiu cum sa faca fata propriului tumult emotional.
Putem vorbi despre parinti care in fata unor situatii complicate de disciplinare (copilul minte, ignora reguli, refuza sarcinile scolare, strica obiecte etc.), nu stiu cum sa se comporte, nu stiu ce sa spuna, si atunci lovesc sau umilesc copiii din nevoia de a face ceva, de a lua atitudine, cu speranta ca acele situatii se vor rezolva astfel si nu vor mai aparea niciodata.
Se poate vorbi, bineinteles, si de parinti care lovesc si umilesc copiii crezand autentic ca ceea ce fac este util, educational, corect si bine pentru copil.
Indiferent de motivele si convingerile din spatele comportamentelor de pedeapsa, parintii au nevoie sa invete alternative la bataie, au nevoie sa fie sprijiniti in a-si gestiona propriile momente dificile (cele de tristete, suferinta, dezamagire, furie sau frustrare), au nevoie sa accepte ca a fi parinte este un proces atat de complex, solicitant si intens, incat este in regula sa cerem ajutor atunci cand simtim ca totul ne copleseste.
Care sunt efectele violentei, injuriilor, umilintelor asupra copiilor?
D.S.: Faptul ca, in multe situatii, lovirea copiilor si umilirea par sa functioneze (comportamentul problematic se opreste rapid) i-a facut pe multi parinti sa creada ca pedepsirea copiilor in acest fel este benefica pentru toata lumea. Copiii sunt educati, parintii isi fac datoria, problemele dispar.
In realitate, a lovi si a umili un copil genereaza nenumarate consecinte negative atat pentru dezvoltarea psiho-emotionala a copilului, cat si pentru calitatea relatiei parinte-copil.
Lovirea copiilor (palmuire, tras de par sau de urechi, lovirea cu obiecte precum cureaua, diferite cabluri, lingura de lemn) si umilirea acestora (criticarea copiilor in public, utilizarea poreclelor si a etichetelor negative etc.) se asociaza cu aparitia a nenumarate probleme de comportament (ex.: comportamente agresive, sfidarea regulilor sau a autoritatii), cu dificultati in echilibrul emotional al copiilor (acestia traiesc intens si se linistesc cu dificultate atunci cand simt furie, frica, tristete), in dezvoltarea cognitiva a copiilor (copiii batuti invata mai greu, au dificultati de concentrare a atentiei, au mai putine reusite decat egalii lor), precum si cu aparitia unor tulburari de sanatate mintala (anxietate, depresie).
Multi dintre copiii batuti acasa vor deveni, la randul lor, agresivi in relatia cu colegii de scoala sau prietenii, perpetuand astfel modelul violentei. De asemenea, vor invata de la varste mici ca adultii, care ne iubesc si ne protejeaza, sunt cei care ne lovesc si ne umilesc in anumite situatii de viata, ca parintele poate sa fie deopotriva sursa de iubire si de violenta si ca ei, la randul lor, cand vor creste, vor trebui sa se comporte la fel cu propriii copii.
In familiile in care copiii sunt disciplinati cu palma si cu vorbe grele, relatiile dintre parinti si copii sunt incarcate de tensiune, furie, resentimente, frica, rusine si vinovatie. Este vorba de emotii negative, care afecteaza armonia, siguranta si echilibrul pe care cu totii ne asteptam sa le traim in sanul familiei.
Nu in ultimul rand, bataia si umilirea copiilor nu se asociaza niciodata cu aparitia comportamentelor pozitive si asteptate de catre parinti. Un copil batut pentru ca minte nu va invata astfel sa spuna adevarul; un copil umilit pentru o nota mica nu va deveni mai interesat de scoala din ziua urmatoare.
Este nevoie de alte metode si tehnici, pe care parintii le pot folosi zi de zi in relatia cu copilul lor, pentru ca acesta sa creasca sanatos, echilibrat, responsabil, autonom si, cel mai important – sa se simta iubit si apreciat.
Cum sa invatam parenting-ul pozitiv? Sa depasim momentele in care rabdarea a disparut, fara a recurge la violenta sau vorbe grele adresate celor mici?
D.S.: Sunt cativa pasi pe care fiecare parinte ii poate parcurge astfel incat sa reuseasca sa isi educe, sa isi disciplineze copilul, fara a deveni abuziv din punct de vedere fizic, verbal, emotional. Un prim pas tine de intelegerea esentei disciplinei pozitive.
A educa copilul pozitiv, in acord cu nevoile si drepturile lui, nu inseamna, asa cum cred multi parinti, a-l lasa sa faca ce vrea, a nu avea reguli si limite, a reactiona sub imperiul urgentelor emotionale de zi cu zi.
Educarea pozitiva a copilului presupune sprijinirea acestuia in fiecare etapa a dezvoltarii sale, cresterea autocontrolului si autonomiei lui, comunicarea cu claritate si respect, incurajarea propriilor decizii ca baza a responsabilitatii personale, construirea increderii in fortele proprii, fara de care nu va avea curajul sa-si caute propriul loc in lume si, nu in ultimul rand, grija si empatia fata de cei din jur.
Instrumentele principale ale educatiei pozitive sunt caldura si structura. Ii oferim copilului caldura atunci cand ii asiguram siguranta si protectie, ne exprimam iubirea fata de el prin cuvinte si gesturi si ne straduim in fiecare clipa sa intelegem ce simte, cum gandeste si care sunt nevoile sale.
Aducem structura in relatia parinte-copil prin reguli, argumente, limite, recunoasterea si sprijinirea eforturilor si progresului, fie ele imperfecte. La acestea se adauga oferirea exemplului personal in atitudine si comportament, precum si orientarea permanenta catre gasirea de solutii pentru orice problema.
Este adevarat ca adoptarea acestor recomandari in parenting-ul de zi cu zi presupune schimbarea parintelui. Doar atunci vor aparea schimbari in comportamentele si atitudinile copiilor.
Procesul schimbarii este adeseori dificil si anevoios, presarat cu nenumarate momente de furie, frustrare, neputinta, momente in care este bine sa facem pasul intelept inapoi, sa ne dam ragazul de a potoli tumultul emotional, inainte de a deschide gura sau a ridica palma si sa ne raspundem, ca parinti, la intrebarea: ce anume din ceea ce voi face sau spune eu in urmatoarele minute il va ajuta pe copilul meu sa invete si sa creasca?
Ce a determinat lansarea unei campanii de combatere a violentei acum?
D.S.: Inca de la infiintare, in urma cu aproape 25 de ani, Salvati Copiii Romania a acordat atentie sporita fenomenului violentei asupra copilului, dovada ca actuala campanie este cea de-a sasea din ultimii zece ani pe aceasta tema. Din fericire, pana acum ne-am atins obiectivele, si speram ca, si de aceasta data, sa reusim sa producem o schimbare in bine.
De exemplu, in urma campaniilor anterioare, organizatia a reusit sa includa in Legea 272/2004 (cunoscuta ca „Legea copilului”) o serie de articole care interzic orice forma de violenta asupra copiilor, sa declare ziua de 5 Iunie Ziua impotriva violentei asupra copilului sau sa inaugureze sase centre de educatie si servicii pentru parinti, care ofera servicii gratuite de consultare psihologica.
Pe scurt, obiectivele actualei campanii sunt cresterea gradului de constientizare privind violenta in familie, scaderea tolerantei fata de acest fenomen, promovarea metodelor de parenting pozitiv si, in ultima instanta, aprobarea si implementarea a doua strategii care ar fi trebuit adoptate de ani buni: Strategia de sanatate mintala a copilului si adolescentului si Strategia Nationala de Formare si Dezvoltare a Competentelor Parentale.
Pentru cei interesati, campania este construita in jurul site-ului www.parintibuni.ro, platforma de informare si consiliere on-line unde persoanele aflate in situatii de cumpana pot avea acces la sfaturile unei echipe specializate de psihologi.
