Pasi in negocierea cu un adolescent
Odata cu intrarea in adolescenta apar opozitiile, refuzurile si rebeliunea. Deseori, ne simtim coplesite si nu mai stim cum sa ne abordam propriul copil. Iata cativa pasi pentru a negocia productiv cu un adolescent.
Strategia benefica
Negocierea poate fi o lupta de putere sau poate fi o munca de colaborare, care sa conduca la solutii acceptabile pentru toate partile implicate.
Inainte de a negocia cu adolescentul, intrebati-va ce doriti sa obtineti de la acesta. Daca doriti o capitulare absoluta, atunci mai zaboviti putin si intrebati-va la ce va foloseste. Chiar daca este comoda pentru parinti, capitularea pare o solutie doar la prima vedere.
Pentru adolescent va insemna o confirmare ca distanta fata de parinti e uriasa, ca dorintele sale nu conteaza si ca in viata trebuie sa aleaga intre a indeplini dorintele altora sau dorintele sale.
Pe termen lung, repetarea acestei lupte care are parintii drept unicii castigatori posibili, are efecte negative.
Astfel, vorbim despre cei care raman „copilul mamicii” la varste inaintate, sau despre rebeli pentru care nerespectarea regulilor ramane un scop in sine, chiar si dupa ce au plecat din cuibul parintesc si au libertatea reala de a alege.
Puteti privi negocierea cu propriul adolescent ca pe o activitate care sprijina dezvoltarea acestuia. Prin negocierile cu parintii, adolescentii invata sa-si construiasca o identitate distincta de cea a restului familiei si sa-si asume responsabilitatea pentru propriile dorinte, emotii si comportamente.
Pasi pentru a negocia productiv
Primul pas este pragatirea. Clarifica-ti ce doresti concret sa faca adolescentul si ce limite ferme ai. Aloca un interval de timp in care sa poti discuta fara sa va grabiti si fara intreruperi.
La pasul doi, este necesar sa asculti. Cere tanarului sa iti impartaseasca punctul sau de vedere si asculta-l fara sa-l intrerupi si fara sa faci altceva in acest timp. Cand crezi ca a terminat, asteapta cateva secunde si vezi daca mai are ceva de adaugat.
Ulterior, arata-i ca ai auzit ce a spus si ca dorintele sale conteaza. Reia ceea ce ai inteles ca fiind important pentru copil. Da-i posibilitatea sa completeze si sa nuanteze ce ai spus.
Prezinta-ti punctul tau de vedere. Cand faci asta, evita sa incepi cu „Da, dar…”, vorbeste rar, mentine tonul mai degraba grav si cald decat ascutit, si pastreaza contactul cu adolescentul.
De exemplu: „Inteleg ca pentru tine este foarte important sa te joci pe calculator, ca aceasta activitate te bucura cel mai mult acum, si ca ai prieteni cu care te intalnesti online. (pauza)
In acelasi timp, eu imi doresc sa inveti rezonabil, astfel incat sa te poti descurca la BAC si sa-ti pastrezi optiunile deschise, daca vei vrea o bursa pentru care conteaza notele din liceu. In plus, ma ingrijoreaza ca ai redus activitatile celelalte preocupari si activitati (pauza)”.
Daca te surprinzi vorbind mult, sau repetand lucruri pe care i le-ai mai spus, opreste-te.
Un alt pas important este consecventa in ceea ce transmiti verbal si nonverbal. De exemplu, nu-i spune ca nu ai de gand sa-i mai faci curat in camera, in timp ce-i aduni rufele murdare si le pui in cos.
Exploreaza mai multe variante de compromis. Compromis inseamna ca fiecare dintre parti renunta la putin din solutia sa ideala, dar obtine totusi ceva cu care sa fie multumita.
Intreaba-l pe adolescent ce variante ar fi, care sa tina cont si de dorintele sale si de ale tale. Se poate sa vina chiar copilul cu o solutie care sa fie mai mult decat multumitoare pentru tine. Daca nu poate veni cu o solutie, sau daca vine cu una nemultumitoare, fa-i tu o propunere.
Un alt pas important este timpul pe care il aloci. Daca nu ajungeti la un acord, incheiati intalnirea pentru moment si precizeaza-i cand o veti continua: „Hai se ne mai gandim si sa discutam din nou maine pe tema asta”.
La finalul negocierii, intareste concluzia. Daca ati ajuns la o concluzie, repeta-i-o si verifica daca aveti o intelegere comuna. Uneori, poate fi util sa pui in scris acordul la care ati ajuns.
Orice se poate negocia?
Nu orice se poate negocia, si de aici complexitatea muncii de parinte in aceasta perioada. Parintii trebuie sa jongleze in permanenta cu doua sarcini care, aparent, se bat cap in cap.
Ei trebuie sa-si incurajeze copiii sa exerseze roluri de oameni mari si, in acelasi timp, sa vegheze ca granitele noilor teritorii explorate de adolescenti sa ramana cat mai sigure.
Regulile ne-negociabile din fiecare familie ar trebui sa fie foarte clare si, in principal, legate de siguranta adolescentului. De exemplu un parinte poate interzice consumul drogurilor, ca regula ne-negociabila.
De exemplu: „Datoria mea ca parinte este sa am grija de sanatatea si viata ta. Unele droguri dau dependenta chiar si dupa o singura utilizare, altele pot provoca modificari ireversibile asupra creierului, iar altele contin altceva decat crede persoana care le distribuie.
Nu vreau sa descoperi pe pielea ta ca nu ai avut informatii corecte atunci cand ai consuma o substanta pe care o crezi sigura. Pentru moment, poti sa te documentezi cat crezi ca e necesar, iar cand vei fi adult vei putea lua decizia pe care o vei considera cea mai buna pentru tine.”
Faptul ca e o regula ne-negociabila nu inseamna ca parintele nu va fi dispus sa discute pe aceasta tema. Atunci cand discuta, va face clar ca scopul nu este schimbarea regulii, ci impartasirea de informatii sau a unor puncte de vedere etc.
Important: Indiferent daca e vorba de un aspect negociabil sau nu, sa nu spera ca daca ai reusit sa obtii la un acord ca de la adult la adult cu adolescentul, nu va mai trebui sa-l supraveghezi in privinta respectiva.
Adolescentul, in ciuda pasilor facuti in directia maturizarii, va avea in continuare nevoie sa repeti de 1001 ori anumite lucruri. Nu dezerta de la aceasta activitate parentala de baza. Va fi cu folos in cele din urma.
De Irina Nita, psiholog si psihoterapeut
Tel. 0726.546.159
www.irinanita.in
Foto: 123rf.com
