Reguli pentru a nu deveni un parinte sufocant
Prea multa grija poate deveni sufocanta! Daca vrei sa fii un parinte bun, nu exagera cu protectia celui mic. Iata cateva sfaturi bine intentionate.
Scenariul de parinte sufocant
Este firesc sa porti grija propriului copil, acest lucru facandu-te un parinte responsabil si iubitor. Dar ca in orice alt aspect al vietii, ce e prea mult strica, iar exagerarile in aceasta directie pot fi greu de dus pentru un copil.
Si astfel, fara sa ne dam seamna, dintr-un parinte prea iubitor ne putem transforma intr-un parinte sufocant. Iar efectele comportamentului nostru ajung sa fie taman invers asteptarilor pe care le avem.
Asadar, daca vrem sa ne corectam aceasta tendinta, trebuie sa fim atenti la cateva indicii. In primul rand, intreaba-te cum reactionezi la ideea de a exista distanta fizica intre tine si copil.
In timp ce distanta emotionala poate fi mai dureroasa (desi cu copii adolescenti, cu totii o traversam), distanta fizica poate fi sanatoasa dezvoltarii copilului tau. Asadar, daca pleaca in excursii cu colegii, cumva participi si tu pentru „a o ajuta pe doamna invatatoare”?
Daca este in tabara, ai obiceiul de a-l suna de cel putin 3-4 ori pe zi pe el sau pe supraveghetor? Daca iti oferi raspunsuri afirmative, sunt sanse sa fii un parinte sufocant.
Acelasi lucru este valabil si in cazul petrecerilor la care fie nu il lasi sa mearga, fie ii dai un set de instructiuni clare pe care trebuie sa le respecte.
Poti fi un parinte sufocant si daca nevoia de explorare a copilului este o amenintare pentru tine sau daca, drept urmare a nevoii lui de a descoperi experiente, locuri si oameni noi, ti se pare constant ca este in pericol.
Daca iti este greu sa te bucuri de alegerile copilului tau, esti convins ca tu stii mereu mai bine decat el ce are de facut, din nou, poti fi un parinte sufocant.
Iar drept rezultat, vei avea un copil timid, temator in a face propriile alegeri sau a-si exprima opiniile sau, din contra, un copil rebel, dornic sa scape de sub controlul prea strict. Si cum niciuna dintre aceste variante nu este de dorit, trebuie sa produci cateva schimbari in comportamentul tau.
Teama de distanta
In primul rand este important sa fii constient de momentele in care nu ii poti da drumul copilului de langa tine. Care sunt interpretarile pe care le dai situatiei? Care sunt emotiile pe care le traiesti?
Ce mesaj ii transmiti copilului in aceste situatii? Sunt realiste aceste evaluari? Care este dezavantajul actiunilor tale? Ce fac ceilalti parinti in situatii similare?
De multe ori, temerile pe care le proiectam asupra copilului au legatura cu noi insine si nu cu el. De aceea, este bine sa intelegem de unde vin aceste frici, ce sta la baza lor.
Poate fi vorba despre o problema pe care noi insine trebuie sa o rezolvam, pentru a ne putea comporta mai firesc, mai relaxati. Sa observam rezultatul tendintelor noastre asupra comportamentului copilului, poate fi de asemenea un indiciu edificator.
Raspunsurile celui mic ne pot clarifica daca el se simte bine cand ne purtam astfel. Iar sa ii privim si pe parintii din jur, poate fi un model de adaptare.
Cu totii invatam sa fim parinti, cu totii facem greseli, iar discutand intre noi, putem gasi metode si alternative in situatii care ne nelinistesc sau nelamuresc.
Nevoile reale ale copilului
Este important sa tii cont de nevoile reale ale copilului si sa faci difernta intre nevoile lui si vulnerabilitatile tale.
Copiii au nevoie sa invete sa se urce singuri pe tobogan, sa isi negocieze direct prieteniile, fara intermedierea adultilor, au nevoie sa invete sa cada si sa se ridice.
Nelinistea la orice mic sau mare insucces al copilului este fireasca, dar este de datoria parintelui sa invete sa si-o controleze si sa si-o gestioneze.
„Nu opresc copilul de la a experimenta, nu ii indepartez toate piedicile din drum pentru ca eu nu pot sa stau cu nelinistea mea.”
Din contra, comportamentul sanatos este cel in care da, prevenim acolo unde este cazul, dar si consolam si incurajam dupa un esec. Pana la urma, si din insuccese avem de invatat.
Incercarea de a le tine la distanta este iluziorie, intrucat in viata nu putem controla totul. Iar pentru a nu avea un copil care manifesta teama fata de nou sau necunoscut si anxietate la posibilitatea esecului, nu trebuie sa il ferim de el ci sa il invatam sa-l gestioneze corect.
Iubeste-l pentru ceea ce este
Copilul are nevoie sa te bucuri de ceea ce este si ce face, nu de rolul de fiu sau fiica a ta. Asadar, exerseaza sa il apreciezi pentru micile sau marile realizari. Poate fi vorba de ziua in care reuseste sa se suie singur pe tobogan sau cea in care ia primul 10 la scoala.
Totodata, daca a luat o nota mica, invata sa ii fii alaturi si nu te grabi la o pedeapsa. Mesajul corect suna asa: ai fost trist, dar ai inteles ca de tine depinde sa iti cresti nota. Asa cum „ai muncit si ai luat o nota mai mare, iar eu ma bucur pentru tine”.
Copilul tau are nevoie sa inveti sa ii tolerezi toata gama de emotii, inclusiv cele mai putin placute precum frica furie, tristete sau dezamagire. Sa ii fii alaturi, dar sa invete singur cum sa isi gestioneze toate aceste trairi.
Este normal sa fie trist sau furios. Evita consolari precum “nu trebuie sa fii trist ca nu s-a jucat cu tine. Oricum nu era interesant ce juca el.”
Copilul are nevoie, in primul rand, sa ii stai pur si simplu alaturi “Vad ca esti trist, sunt aici langa tine.” Iar solutiile sa vina numai dupa ce emotia a scazut si copilul tau are cu adevarat nevoie de ele.
Nu ne iubim copiii mai mult daca le anticipam nevoile, daca le slefuim parcursul, in asa fel incat nimic sa nu ii supere sau sa ii dezamageasca.
Copiii nostri au nevoie sa fim stapani pe noi insine, stanca solida de care sa se ancoreze si nu nisipurile miscatoare in care sa se scufunde.
Iar pentru aceasta, avem nevoie sa invatam despre noi, despre spaimele si dorintele noastre neimplinite, in asa fel incat acestea sa nu devina ale lor.
De Corina Dobre, psiholog si psihoterapeut cognitiv-comportamental
Mind Education Health
www.mindeducation.ro
www.corinadobrepsiholog.wordpress.com
Foto: shutterstock.com
