Relații externe care pot afecta un cuplu
Duplicitate involuntară sau nu, deseori partenerii unui cuplu se angajează în relații externe ce nu susțin relația de bază. Iată care sunt acestea și ce avem de făcut.
Citește și:
Cum renuntam la lupta pentru putere in cuplu
Comunicarea în cuplu: importanța implicării partenerului în evoluția noastră personală
Relația de cuplu, pentru a supraviețui, se bazează pe încredere reciprocă și convingerea că cei doi parteneri se susțin reciproc în gânduri și fapte.
Unitatea dintre cei doi constă și în exclusivitatea privind intimitățile care țin de viața individuală sau de cea a cuplului.
Respectiv, comunicarea despre care tot auzim că este esențială, în special cea pornită din deschiderea pe care, în timp, ajungem să o avem față de partenerul de cuplu.
Cum, însă, nu există relație lipsită de probleme sau momente dificile, tendința de a evada, sub o formă sau alta, poate să apară la unul sau ambii parteneri, întâi ca o reacție inocentă, apoi ca un adevărat sabotor al cuplului.
Această tendință se conturează ca nevoie de a căuta sprijin, înțelegere, validare, susținere… de la altcineva decât partener, fără ca acesta să știe.
Deseori, nevoile se îndreaptă către un prieten sau o prietenă cu care împărtășim un istoric de confidențe. Chiar și așa, cât timp partenerul este ținut în beznă, comportamentul nu este nici justificat, nici benefic relației primare.
Rolul prieteniilor
Putem avea confidenți care ne încurajează relația, ale căror sfaturi vin să susțină cuplul și care pot vedea lucrurile dintr-o perspectivă benefică ambilor parteneri. Dar cazurile sunt rare.
În special în prietenii, există acea „unitate complice” în care prietenul/prietena tău/ta îți va lua mereu partea.
Ori, atunci când traversezi o perioadă dificilă în cuplu, problemele trebuie discutate cu partenerul.
Altfel, vei căuta aprobarea și validarea gândurilor negative privind relația și, foarte probabil, cineva ți le va oferi.
În tot acest timp, partenerul nu este conștient de trăirile și gândurile tale sau, dacă este, nu știe că deja cauți rezolvări altundeva. Deja intimitatea voastră este fragilizată de un astfel de comportament.
Infideli și infidelități
În privința infidelităților, există două categorii de parteneri care apelează la acest comportament: cei care nu concep să primească satisfacție sexuală de la un singur partener și cei care, situațional, prin actul de fidelitate fug de o problemă a cuplului.
În primul caz, vorbim despre cei învățați să disimuleze, gata să ofere scuze sau povestiri credibile atunci când partenera simte că ceva este în neregulă.
În cel de-al doilea caz, relația extraconjugală este încheiată și uitată sau, adusă în discuție și urmată de un întreg travaliu fie al recuperării relației de cuplu, fie al separării de partenerul de bază.
Tot în acest caz, relația extraconjugală este căutată în urma unor nemulțumiri în cuplu. Fie partenerul de bază nu mai este la fel de disponibil, viața sexuală are de suferit, partenerul este mai preocupat de muncă, iar relația ajunge în plan secundar… Iar astfel de probleme, nediscutate, fac loc escapadelor.
Fostele relații de iubire
Tot în rândul relațiilor din afara cuplului, care pot aduce daune serioase, se înscriu și fostele iubiri. Sunt situații în care relațiile sunt încheiate, depășite de ambii parteneri, iar în urma lor rămâne prietenie sau amiciție.
Dincolo de ceea ce afirmăm noi sau un fost partener, există și viața interioară, profund subiectivă, care deseori are mistere chiar și pentru noi înșine.
Cât de bine și de definitiv am depășit o relație noi înșine sau celălalt, se poate să nu ne fie prea clar. Nu degeaba spunem că e mai sănătos ca o relație încheiată să rămână astfel.
Revenind însă la prezența unor foști parteneri în viața noastră, indiferent de motiv, aceasta ar trebui acceptată de ambii parteneri.
Dacă încă de la început există acceptarea comună a lor, iar aceștia se dovedesc a fi susținători ai cuplului și nu potențiali sabotori, atunci, cu acordul ambilor parteneri, poate exista o relație.
Chiar și așa, intimitatea celor doi foști parteneri, fără cunoștința iubitului sau iubitei actuale, reprezintă un semn de alarmă. Practic, încrederea în cuplu, nu este cea sănătoasă și benefică relației, ci una fragmentată. Iar credința că „nu faci nimic rău” una falsă.
Ce am putea face
Ar trebui, poate, să ne întrebăm, ce anume ne determină să căutăm sprijin sau înțelegere, să facem confidențe sau să cerem validări din partea altcuiva decât a partenerului.
Astfel, sunt șanse mai mari să identificăm problema reală a cuplului și să o discutăm cu partenerul. Nu suntem mereu sincronizați în nevoi și dorințe, iar acest lucru este firesc. Așa cum este firesc ca ele să evolueze în timp și să se schimbe.
Comunicând cu partenerul, chiar dacă discuțiile sunt dificile, înseamnă interes să negociezi astfel încât să găsiți un numitor comun, confortabil ambilor. Pe scurt, înseamnă interes în a construi și menține o relație… care rareori merge de la sine.
Foto: shutterstock.com
