Riscurile unei aventuri la birou

Dacă lucrurile nu merg sau a fost doar o aventură, poți să îi ștergi numărul de telefon și să nu vă mai vedeți niciodată. Dacă, însă, ți-e coleg sau chiar șef, lucrurile se complică… Iată ce se întâmplă când ai o poveste de amor la birou.

 

Cum se face că unii oameni ajung să aibă o aventură, sau mai multe, la birou?

Alexandru Cojocaru: Există doi factori principali pentru care există legăturile amoroase la birou, iar aceştia sunt timpul şi proximitatea. Într-un fel, este ca la liceu sau la facultate.

În perioada adultă, biroul este locul unde oamenii petrec cel mai mult timp din viaţa lor. Dacă ar fi să facem un calcul (și nu-i aşa, nu toți oamenii muncesc doar opt ore pe zi), descoperim fără mare efort că locul de muncă este un mare consumator de timp şi activităţi personale.

Citește și:

Tentația infidelității și cum îi putem rezista

Comunicare în cuplu: ne cunoaștem îndeajuns partenerul sau… ne-am pierdut interesul?

Şi atunci, la cafea, la prânz, într-o pauză, oamenii socializează şi se cunosc mai bine legând prietenii sau mai mult decât atât. Astfel, locul de muncă este cel mai la îndemână pentru a deschide calea către o aventură.

De ce există această percepţie a aventurii la birou? Pentru că oamenii sunt deja maturi, majoritatea au deja iubită sau iubit, soţie sau soţ şi, posibil, o familie, peste care se aşază şi un tabu cultural şi social.

 

Cum afectează asta percepția pe care o au ceilalți despre bărbat? Dar despre femeie?

A.C.: Dacă biroul era facultate, probabil că nu am mai fi scris acest articol. Ce uită oamenii, este că, indiferent de vârstă şi de loc, tentaţiile există, iar, atunci când ele apar, pot fi ignorate, trăite în fantasmă, trăite în realitate sau dezamorsate printr-un efort conştient.

Ţinând cont că vorbim, pe de-o parte, de un tabu şi, pe de alta, de faptul că locul de muncă este un spaţiu unde oamenii, prin fişa postului, trebuie să se concentreze la muncă, să fie productivi, să performeze pentru acţionari, board-uri şi economie, nu este de obicei loc şi nici locul potrivit pentru tentaţii şi aventuri.

Aşadar, cu menţiunea că există variaţii în funcţie şi de cultura corporaţiei sau a companiei în cauză, de vârsta medie a colegilor, de cutumele echipelor, percepţia despre aventuri variază între tolerată şi incriminată, dar, de obicei, este incriminată.

În cazurile generale, un bărbat sau o femeie care are aventuri repetate la birou, îşi va pierde din credibilitate. Bărbatul va fi considerat afemeiat, iar femeia – o doamnă de moravuri uşoare.

Ambii se vor lovi atât de tabuurile sociale, cât şi de percepţia generală că oamenii, la muncă, muncesc, nu se prostesc. În plus, astfel de persoane nu sunt dorite în echipe, pentru că emoţiile intense strică atmosfera de lucru, scad performanţa, creează favoritisme şi inechitate.

 

Care sunt consecințele unei aventuri la birou?

A.C.: Aşa cum anticipam încă de la întrebarea anterioară, o aventură la birou poate avea impact în cadrul echipei, a percepţiei colegilor şi poate duce, în cazurile cu implicaţii şi complicaţii serioase, la pierderea locului de muncă.

Există companii care menţionează clar că relaţiile amoroase la birou nu sunt tolerate. Concluzia este că, de cele mai multe ori, aventura la birou se însoţeşte de o imagine foarte proastă şi cu cât persoana este mai expusă public, cu atât judecata societăţii e mai aprigă şi mai serioasă.

În cazurile în care cei implicaţi sunt persoane cu familie sau parteneri de viaţă stabili, dezechilibrul produs de aventura la birou este cu atât mai seismic.

Viaţa profesională şi cea personală sunt, de cele mai multe ori, separate şi, de aceea, undele de şoc care se propagă în astfel de situaţii sunt foarte mari şi deloc de ignorat.

De aceea, este indicat ca cel tentat să se gândească bine de tot la consecinţe şi să-şi asume tot ce poate urma deciziei de a da curs unei aventuri la birou.

 

De ce unii oameni percep politețea, amabilitatea, sociabilitatea drept avansuri?

A.C.: Pentru că uneori acestea chiar sunt avansuri sau o şansă la o aventură, alteori poate există un istoric în care acelei persoane care traduce politeţea cu ocheadele dulci, experienţa de viaţă să-i fi confirmat câteva scenarii de acest fel.

Există oameni care caută aventurile şi orice uşiţă poate fi folosită ca atare. Mai mult decât atât, sunt situaţii în care oamenii nu reuşesc să interpreteze corect semnalele celorlalţi – uneori, semnalele sunt ambigue, alteori, vorbim pur și simplu de lipsă de pricepere din partea receptorului.

Vorbim de un univers atât de vast şi de capacităţi individuale atât de diferite, încât există o sumedenie de argumente pentru această confuzie.

Dar sigur că există şi o categorie care, pur şi simplu, încearcă marea cu degetul, vânând oportunitatea. Aşadar, pentru a evita situaţiile stânjenitoare este important să ne explicăm poziţia cât mai curând, eliminând neclarităţile şi ambiguitatea.

 

Cum refuzăm elegant un coleg sau o colegă fără să stricăm relațiile profesionale?

A.C.: Nu cred că există un mod care să fie perceput ca fiind „elegant“ de colegul sau colega în cauză. Dacă flama iubirii s-a aprins, nu avem niciun control asupra modului în care se va raporta mai apoi persoana respinsă către celălalt.

Eu cred cu tărie în onestitate şi nu pentru că ar fi mai comodă decât o minciună, ci pentru că este corectă, iar riscurile între o minciună şi onestitate sunt mult mai mici, de obicei, în a doua instanţă.

În plus, aceasta prezintă exact situaţia şi nu lasă loc de comentarii. Fireşte că onestitatea poate fi exprimată într-un mod diplomat, direct, calm sau agresiv. Cred că aici contează foarte mult tipologia persoanei din faţa noastră.

Dacă avem de-a face cu o personalitate narcisică, probabil că cel mai bine este chiar să nu mai interacţionăm deloc cu ea şi să ne mutăm în altă echipă, dacă avem cum.

 

Când e mai complicat: când ți-e șef sau doar coleg?

A.C.: Din punctul meu de vedere, poate fi complicat în ambele situaţii, în funcţie de circumstanţe, pentru că atmosfera de la birou se poate strica rapid.

Când s-a dat curs unei aventuri, de multe ori aburii amorului se resimt la nivel inconştient. Dintr-o dată, va exista cu siguranţă mai multă apropiere între acele persoane, situaţiile nu vor fi la fel de relaxate ca înainte, vor putea să apară favoritisme şi preferinţe ce vor altera puternic mediul de lucru.

Cu siguranţă, însă, că relaţia cu şeful este cu atât mai delicată. Este nevoie de o mare maturitate ca o astfel de relaţie să nu afecteze direct performanţa, lucrul în echipă şi să nu devieze în diferite forme de discriminare sau favoritism.

Apoi, dragostea şi aventura au ca revers al medaliei cearta, despărţirea şi resentimentele de după. Acest lucru trebuie luat în calcul şi chibzuit bine, căci un plonjon în valurile înspumate ale mării pe timp bun este una, dar când vârtejurile taifunului pot lovi în timp ce eşti în apă, e alta.

Sigur că pentru aventurierii temerari un astfel de scenariu nu e de speriat. Pe de altă parte, sunt situaţii când politica firmei este permisivă cu relaţiile între angajaţi, oamenii sunt în departamente diferite sau lucrează în medii superrelaxate, în care o astfel de situaţie e privită cu înţelegere sau nu e un subiect de interes pentru ceilalţi.

Aşa că recomandarea mea este, ca de fiecare dată, maturitatea. Până la urmă, o aventură poate să degenereze într-un taifun sau să evolueze într-o relaţie frumoasă, de lungă durată.

 

Există și avantaje ale aventurii la birou?

A.C.: Avantajele ţin probabil cel mai mult de comoditate, proximitate, familiaritate, de înţelegere. De exemplu, în muncile care solicită foarte mult, este posibil ca relaţiile la birou să fie chiar de dorit.

Și mă gândesc să luăm un exemplu ipotetic extrem: dacă cei doi sunt amândoi agenţi secreţi, măcar vor înţelege prin ce trece celălalt şi vor putea să accepte mai uşor natura dificilă a postului, presiunea şi deplasările la comandă.

În cazul în care cele două persoane care încep aventura, chiar au o chimie bună şi o conexiune reuşită, aventura poate fi preludiul unei relaţii.

Din experienţa de cabinet, cât şi din cercetările pe această temă, pot afirma că riscurile sunt mai mari decât avantajele, că există posibilitatea să se ajungă la consecinţe dramatice când relaţiile se încheie urât şi cei doi trebuie să lucreze în continuare împreună.

Și poate fi şi mai rău, atunci când o persoană se simte hărţuită nemaidorindu-şi relaţia, dar fiind forţată să stea în acelaşi loc cu omul pe care îl detestă.

În final, totul ţine de şansă, de moment şi de potrivire: probabilitatea statistică ne spune că este, mai degrabă, rău decât bine, dar există şi exemple de relaţii trainice, care au supravieţuit mediului de birou şi au contrazis statistica.

Alexandru Cojocaru este psihoterapeut analitic, tel.: 0724.539.589, www.alexandrucojocaru.ro, [email protected]

Foto: Shutterstock