Rolul sportului in dezvoltarea emotionala la copii
Dezvoltarea emotionala a copiilor nu trebuie neglijata, intrucat ea ii va ajuta sa se integreze si sa aiba relatii sanatoase si pe viitor, ca adulti. Despre beneficiile sportului ne vorbeste psihologul Yolanda Cretescu.
Psychologies: Ce trasaturi isi dezvolta cei mici prin practicarea unui sport?
Yolanda Cretescu: In primul rand, sportul le da copiilor posibilitatea sa isi dezvolte abilitati individuale intr-un mod mai rapid decat in cazul copiilor care nu practica niciun sport.
Apoi, abilitatile folosite sau dezvoltate prin practicarea unui sport, au influenta in toate ariile vietii.
Astfel, daca vei decide sa iti inscrii copilul pentru practicarea unui sport, inca din copilaria mica, vei observa cum acesta se va dezvolta mai echilibrat.
Sportul creste capacitatea cognitiva, creste capacitatea de gestionare a resurselor (timp si efort), capacitatea de cooperare, precum si cea de concentrare.
De asemenea, exerseaza curajul de a face fata unor noi provocari si creste viteza de reactie fizica si emotionala. Fiecare sport are ascendent catre o anumita abilitate.
Spre exemplu, in sporturi precum karate sau jiu-jitsu, copilul va constientiza propriile forte fizice si isi va dezvolta abilitatile motrice, pe cand in sporturi precum sahul sau tenisul, acesta isi va dezvolta capacitatea predictibila, precum si pe cea intelectuala.
Nu in ultimul rand, prin practicarea unui sport, copilul tau isi va cunoaste propriile limite, va fi mai perseverent si mai ambitios si, de asemenea, isi va consuma din energie intr-un mod contructiv, avand si beneficii in urma acestuia fapt.
Care sunt beneficiile sportului asupra sanatatii psihice?
Y. C.: Practicarea unui sport are un impact pozitiv asupra sanatatii psihice a copilului tau. Vei vedea, cum dupa o perioada de practicare a unui sport, copilul tau va deveni mai echilibrat emotional datorita experientelor carora trebuie sa le faca fata.
Spre exemplu, inainte de inceperea unui meci de baschet sau a unei competitii, copilul se vede nevoit sa isi controleze emotiile pentru a se concetra asupra jocului, astfel incat sa obtina cele mai bune rezultate.
Acest lucru conduce, in timp, la o mai buna gestionare a emotiilor, care are beneficii si in celelalte ipostaze ale vietii. Un aport semnificativ pe care sportul il aduce asupra sanatatii psihice este crestere increderii in sine.
Exercitiul si perseverenta conduc catre victorii care sunt resimtite de catre copii, precum recompense ale efortului depus, crescand astfel increderea in capacitatile proprii.
Increderea in sine se traduce printr-o stima de sine crescuta, cu efecte vizibile pe toate planurile vietii.
Nu in ultimul rand, trebuie sa stii ca un sport disciplineaza, de aceea, este bine ca practicarea sa sa se faca de la o varsta cat mai frageda, cand copilul este in plin proces de crestere, astfel incat beneficiile sale sa se rasfranga si asupra educatiei.
Sportul ne face atat pe noi, adultii, cat si pe copii, mai responsabili, mai solidari, mai empatici si ne ofera satisfactii pe toate planurile.
De asemenea, nu trebuie sa uitam ca in timpul practicarii unui sport, creierul secreta serotonina, substanta responsabila de starea de fericire, deci cu siguranta viata copilului tau va fi caracterizata de o stare de buna dispozitie constanta.
Cum ajuta un sport in relatiile sociale ale copilului, dar si ale viitorului adult?
Y. C.: Prin practicarea unui sport, copilul isi identifica un rol social pozitiv, devine parte dintr-o comunitate, ceea ce il implineste in plan social deoarece ii da posibilitatea sa apartina si unui alt mediu decat cel familial.
Relatia cu antrenorul si cu colegii caleste copilul si ii da ocazia sa se descopere si sa isi valideze potentialul mai repede. In felul acesta, copilul reuseste sa faca fata mult mai usor stresului, relatiilor sociale, cerintelor scolare.
In cazul practicarii unui sport de echipa, gradul de sociabilitate va fi mai crescut decat in cazul unui copil care nu practica niciun sport. In cazul practicarii unui sport individual, copilul va fi mult mai bine focusat pe sarcina.
Abilitatile pe care ni le formam in copilaria mica raman in bagajul vietii. De aceea, copilul sportiv se va dezvolta in adultul lider, motivat si focusat pe sarcinile pe care le are de indeplinit, mai ales daca acestea sunt clare si precise.
Ajuta efortul fizic la o gestionare mai buna a emotiilor?
Y. C.: Da, asa cum aminteam si mai devreme, practicarea unui sport ajuta la o mai buna gestionare a emotiilor.
Daca ne gandim ca intreaga activitate se petrece la intensitate maxima, iar in joc exista si o competitivitate, atunci cu siguranta exista o multitudine de emotii de-a lungul unui meci sau a unei partide. Fara o gestionare corecta a emotiilor, copilul tau nu s-ar putea concentra si nu ar putea face fata jocului.
De asemenea, copiii care practica un sport fac fata mai usor esecurilor in viata, intelegand ca acest lucru nu ii defineste, ci reprezinta mai curand o etapa in drumul spre succes.
Mai mult decat atat, este demonstat stiintific faptul ca sportul este unul dintre resursele cele mai bune pentru gestionarea anxietatii si a depresiei.
Sportul de performanta poate fi extrem de solicitant. Cum ne putem sustine copilul in acest demers?
Y. C.: Exigentele unui sport sunt subiective, in functie de implicarea copilului, dar si de asteptarile tale, ca parinte.
Tocmai de aceea, cel mai important rol al tau este acela de a sta in umbra copilului, de a-l sustine si de avea incredere neconditionata in el.
Pozitionarea pe care o ai fata de acesta va determina esecul sau reusita sa atat in relatia cu sportul, cat si in relatiile de orice natura de-a lungul vietii.
Ca parinte, trebuie sa iti lasi copilul sa exploreze, sa cooperezi atat cat are acesta nevoie si sa il apreciezi pentru resursele lui.
Rolul tau nu este aceala de a conditiona alegerea unui sport sau de a stabili nivelul de performanta, ci pur si simplu de sustinator moral si financiar, acolo unde este cazul.
Cum alegem sportul potrivit pentru copiii nostri?
Y. C.: Trebuie sa iti lasi copilul sa aleaga sportul care il defineste dintr-o paleta cat mai larga, astfel incat acesta sa se simta confortabil in practicarea sa.
Am intalnit parinti care si-au dus copiii la un sport in functie de propriile preferinte, fara a tine cont de dorintele si abilitatile celui mic.
Sunt unii copii care pur si simplu nu au abilitati motrice, de aceea acestia nu trebuie obligati sa practice un sport, ci mai curand sa fie orientati spre alte activitati extra-curriculare catre care au inclinatii.
In caz contrar, ei risca sa dezvolte frustrari generate de faptul ca nu se pot ridica la nivelul asteptarilor pe care parintii si antrenorii le au de la ei.
De asemenea, nu trebuie sa iti obligi copilul sa faca performanta. Scopul este de a incerca si de a-l face sa isi depaseasca limitele, dar nu neaparat de a reusi.
Yolanda Cretescu este psiholog
Facebook: yolanda.r.cretescu
Tel.: 0726.266.166
A consemnat Iulia Barca
Foto: shutterstock.com
