Rusinea si vinovatia in educarea copiilor
Ce iti aduci aminte sa fi fost predominat in familia ta in copilarie: rusinea sau vinovatia fata de anumite comportamente de-ale tale? Iata de ce trebuie sa reflectezi asupra acestor lucruri.
Acum daca ai copii la randul tau, ce sentimente le „soliciti“ cel mai frecvent: sentimentul de a se simti rusinati sau de a le parea rau pentru ceva ce au facut gresit?
„Sa-ti fie rusine“, „tie nu iti este rusine?!“, „ar trebui sa-ti para rau pentru ceea ce ai facut“ sunt expresii pe care cu siguranta toti le-am auzit de-a lungul copilariei, si le auzim si acum in jurul nostru, la cunoscuti care au copii, pe strada la familii necunoscute, sau incep sa apara in propriul vocabular, daca suntem parinti la randul nostru.
De ce insa au atat de mare importanta cuvintele pe care le adresam copiilor si emotiile pe care intentionat sau nu le trezim in ei, cu scopuri si intentii bune intr-o prima instanta, de a-i ajuta sa se schimbe in bine si sa nu mai repete ceva ce au facut gresit?
Desi par sa se asemene ori sa se suprapuna, psihologii au facut diferenta intre cele doua emotii de vinovatie si rusine.
Diferenta majora dintre ele tine de aspectul la care se raporteaza: in timp ce vinovatia se raporteaza la comportament si la ceva ce a fost facut gresit, rusinea se raporteaza la propria persoana si la ceva din noi ce este gresit sau inacceptabil.
In timp ce vinovatia trimite la sentimentul de a-ti parea rau pentru ceva ce ai facut gresit si dorinta de a indrepta raul, rusinea trimite la perceptia interioara de a fi rau sau defect, neputinta si dificultatea de a schimba ceva ce tine de propria persoana si deci de a nu merita sa fii iubit si acceptat.
Vinovatia, in cantitati potrivite, trezeste comportamente pozitive de a indrepta comportamentul gresit, rusinea trezeste comportamente de retragere sociala, tristete, inadecvare, furie sau agresivitate.
Asa da
Daca parinte fiind, sau adult, ai o relatie importanta cu un copil, stai de vorba cu el dupa ce a facut o fapta pe care o consideri gresita si incerca sa ii explici, pe intelesul lui, de ce este gresit ceea ce a facut (spre exemplu: pentru ca a ranit pe cineva, fie jignindu-l, fie lovindu-l etc), fara insa a-i trezi rusine, si spunandu-i ce poate face pentru a indrepta greseala respectiva.
Asa nu
Cum putem trezi rusinea in copil si convingerea interioara ca nu este demn de a fi iubit? Atragandu-i atentia in repetate randuri ca ar trebui sa-i fie rusine pentru ceea ce a facut, neoferind explicatii si nestand de vorba cu el atunci cand face o fapta considerata gresita, subliniindu-i faptul ca este un copil neascultator, obraznic, ca ne-a suparat, ca nu-l mai iubim sau nu vom mai sta de vorba cu el, aplicandu-i pedepse fara a-i explica motivul pentru care o facem.
Studii
Cercetari desfasurate in anul 2007 (Tangney, Stuewig & Mashek) subliniaza legatura clara dintre emotiile de rusine traite de copii si comportamentele agresive, provocatoare, sfidatoare ori prezenta depresiei in copilarie, iar pe termen lung in adolescenta si viata adulta, dezvoltarea depresiei sau a comportamentelor adictive (dependentele de alcool si droguri, cel mai frecvent) si delincvente.
Rusinea nu ofera copiilor oportunitati de indreptare, ci transmite mesajul voalat ca sunt inacceptabili si de neiubit pentru ceva ce au facut.
Cu un astfel de mesaj in spate, copilul isi gaseste modalitati dezadaptative de a reactiona, asa cum sunt agresivitatea fizica si verbala fata de colegii de scoala, depresia si retragerea in sine, comportamente provocatoare si sfidatoare in fata parintilor, profesorilor sau a altor adulti, dependentele de alcool si droguri in perioada adolescentei.
Daca esti parinte sau ai o legatura semnificativa cu copiii
Asigura copilul ca faci diferenta intre persoana lui si comportamentul pe care il afiseaza.
Comunica-i clar copilului ca il iubesti sau tii la el, iar iubirea ta nu va disparea indiferent de comportamentele pe care decide sa le aiba.
Subliniaza-i motivele pentru care consideri ca este gresit ceea ce a facut, oferindu-i explicatii si exemple, asigurand copilul ca astepti si ai incredere in el ca isi va schimba comportamentul, ofera-i suport (prin discutii) pentru a gasi modalitati potrivite de a-si modifica comportamentele.
De Patricia Stan, psiholog clinician, consilier scolar, 0728 196 242, [email protected]
