Urmeaza sa devii tata? Sfaturi despre sarcina si cum sa-ti ajuti partenera
Sarcina este o perioada complexa nu doar pentru femeie, ci si pentru cuplu. Iata un mic ghid de conduita pentru a fi un partener cu adevarat implicat.
O noua dinamica a cuplului
Sarcina este una dintre cele mai complexe si provocatoare perioade din viata unei femei, fiind asemanata de multi psihologi cu perioada adolescentei. Pe toate planurile – fizic, psihologic, social, au loc schimbari rapide si multiple.
Unele pot fi benefice, asteptate de mult timp – de exemplu, atentia si grija din partea celorlalti, in timp ce altele pot fi mai dificil de acceptat, ca kilogramele adunate in sarcina si disconfortul adus de ele.
Un aspect important de precizat cu privire la ele, este faptul ca una si aceeasi schimbare poate fi acceptata usor de catre o gravida sau, dimpotriva, cu un consum emotional foarte intens de catre o alta.
Odata ce copilul este conceput, cuplul trece intr-o noua dimensiune, respectiv de la diada la triada, care aduce cu sine implicit un fenomen de multiplicare a relatiilor.
Dincolo de interactiunea dintre viitorii parinti, se contureaza din ce in ce mai specific interactiunea fiecaruia dintre ei cu fatul.
Astfel, partenerul de cuplu, prin modul in care se raporteaza la sarcina, la fat si la viitoarea mamica, poate deveni generator de suport sau dimpotriva, amplificator pentru nelinistea si conflictele interioare ale gravidei.
Debutul implicarii partenerului in sarcina
Implicarea partenerului in sarcina incepe adesea mult mai devreme de momentul conceptiei copilului sau de de descoperirea sarcinii.
In multe situatii incepe cu exprimarea dorintei de a avea impreuna un copil, cu vizualizarea lor ca parinti ai aceluiasi copil.
O sarcina dorita, intentionata si care vine la momentul potrivit pentru fiecare dintre cei doi parteneri ai cuplului, are mai toate premisele pentru a debuta si a evolua intr-un mod cat mai armonios.
Anuntarea sarcinii viitorului tatic este un moment special pentru fiecare femeie. Gravida isi pune o serie de intrebari, „Ce o sa zica? Cum o sa fie pentru el? etc.”, isi imagineaza raspunsuri, construieste scenarii, pentru ca mai apoi sa confrunte realitatea, respectiv reactia partenerului sau.
Felul in care acesta se bucura sau se sperie, felul in care pune in act emotia – o imbratiseaza sau se retrage indepartandu-se de ea, in care o verbalizeza si o celebreaza, este, pentru femeia insarcinata, una dintre primele si cele mai importante forme de suport cu care ia contact.
Partenerul este o sursa de confort fizic
Acceptarea sarcinii de catre gravida este tema caracteristica in jurul careia graviteaza cel dintai trimestru de gestatie si nu este deloc intamplator faptul ca abunda in manifestari fiziologice si psihologice diferite, precum greturi, varsaturi, migrene, diaree, iritabilitate, anxietate, etc.
Psihosomatizarea este expresia magnitudinii dinamicii interioare a femeii in acceptarea si asumarea maternitatii.
In aceasta perioada, partenerul o poate ajuta fiind langa ea, oferindu-i servetele umede, tamponandu-i fruntea cu comprese reci, aducandu-i apa sau un vas in care sa verse, sustinand-o fizic, tinand-o in brate ori preluand mai mult din responsabilitatile administrative ale casei.
De-a lungul sarcinii, in functie de nevoile gravidei, partenerul ii poate acorda sprijin ajutand-o in cele mai diverse, si poate minore, actiuni.
O poate ajuta sa se ridice de pe fotoliu sau sa se dea jos din pat, ii poate face masaj, si, mai ales, o poate insoti la consultatiile medicale, pastrandu-se in contact cu dezvoltarea intrauterina a copilului lor.
Partenerul reprezinta un sprijin emotional
Acceptarea propriei maternitati este in fond, un proces personal, interior, de negociere intre imaginea gravidei despre propria mama, imaginea despre alte mame si despre ce mama ar vrea sa fie, sa devina.
Spontan, ies la suprafata amintiri vechi, din copilaria timpurie, amintiri care apar si dispar rapid sub forma imaginilor, care amprenteaza starea emotionala a gravidei.
Atunci cand se simte vulnerabila, a o incuraja sa puna in cuvinte aceste experiente, sa exploreze ce inseamna „mama buna” pentru ea, sa descrie temerile care se asociaza maternitatii, sunt modalitati prin care partenerul o poate ajuta sa se clarifice cu privire la aspectele respective.
Este perioada in care gravida are nevoie primeasca deopotriva, in maniera implicita, nonverbala, corporala, cat si explicita mesaje ca: „Sunt chiar aici! Sunt langa tine! Esti in siguranta! Suntem impreuna in povestea aceasta! Te descurci foarte bine!”
Cum mama este cea care „gazduieste” dezvoltarea intrauterina a fatului, devin prioritare practicile sanatoase si stilul de viata: alimentatie, odihna, efort fizic, relaxare, evitarea substantelor si produselor daunatoare – tutun, alcool etc. In aceasta perioada, gravida are nevoie sa primeasca atentie din partea celor din jurul ei.
Experienta gravidei de a fi in centrul atentiei celorlalti si de a fi iubita de partener, faciliteaza experienta de a il pune mai apoi pe copil, in centrul atentiei sale si de a-l iubi.
Asadar, a-i acorda atentie, a face remarci pozitive la felul in care arata, la schimbarile prin care trece, a-i face surprize, sunt cateva modalitati concrete de comportament prin care partenerul ii poate acorda sprijinul lui in sarcina.
E bine de stiut ca, imediat ce copilul se naste, tendinta este ca ceilalti sa isi mute atentia de la mama la nou-nascut, ceea ce adesea reprezinta o pierdere brusca.
Ea are nevoie sa ramana in continuare, alaturi de copilul ei, in centrul atentiei celorlalti, cu cat mai mult cu cat etapa de simbioza dintre ei doi se pastreaza inca. Se impune astfel, o extensie a atentiei partenerului pentru proaspata mama.
Sprijinul la nastere
Indiferent ca este vorba despre o nastere naturala sau prin cezariana, aceasta, ca experienta, aduce cu sine un convoi de temeri: teama de durere, teama de necunoscut, teama de pierderea controlului sau teama de moarte.
In conditiile hipermedicalizarii nasterii, pregatirea pentru nastere devine din ce in ce mai mult o etapa absolut necesara pentru gestionarea acestor temeri.
Este necesar ne aceea sa petreaca timp impreuna documentandu-se cu privire la nastere, facand schimb de articole de interes, discutand pe marginea lor.
Pot aborda subiectul nasterii impreuna cu medicul obstetrician, pot participa impreuna la cursuri Lamaze de pregatire pentru nastere sau cursuri de puericultura.
De asemenea, partenerul o poate insoti in sala de nasteri pentru a-i acorda sprijin, poate filma nasterea, poate chiar taia cordonul ombilical sau pur si simplu sa fie acolo, alaturi de partenera lui.
Implicarea partenerului in sarcina este un preambul pentru implicarea lui in ingrijirea bebelusului, dupa ce acesta se naste, ajutandu-l sa fie din ce in ce mai adecvat in rolul de tata.
De Camelia Chetu, consilier, psihoterapeut autonom, doctorand in psihologie prenatala Coordonator Motherhood Center
Tel.: 0721.608.096
www.motherhood.ro
Foto: shutterstock.com
