Scoala nu mai este pentru ei o aventura placuta

Cum se descurca elevii azi? Ce ii streseaza? De ce? Cum ar putea fi facute lucrurile mai bine? Cateva raspunsuri de la o doamna psiholog care le asculta pasul in fiecare zi, la cabinetul ei de la Scoala Centrala din Bucuresti.

Psychologies: Ce stres au elevii cel mai des? De ce anume se plang?

Sabina Botea: Copiii, tinerii se simt dati la o parte („nimeni nu vrea sa se joace cu mine“), nu am prieteni adevarati“, „nu pot avea incredere in colegii mei“). Nu sunt pregatiti sa se confrunte cu esecurile, cu deceptiile. Au pierdut placerea (motivatia) de a invata. Scoala nu mai este o aventura placuta. Acumularea de informatii nu poate fi organizata in memorie si utilizata in activitati intelectuale.

Sunt asemenea zidarilor, ce strang o viata intreaga pietre, caramizi, construiesc o casa, apoi nu stiu ce sa faca cu pietrele care le-au ramas. Copiii sunt uneori deprimati, dezvolta sindroame de panica, fobii, timiditate, agresivitate, tulburari anxioase (ei cunosc prea bine lumea in care traiesc, dar stiu prea putin despre lumea care sunt ei insisi). Nu se pot concentra. Au nevoie de stimuli noi.

Sunt agitati, nelinistiti („daca nu ma misc, imi explodeaza capul“, „sunt ca un taur, vulcan, oala sub presiune“), se agita pe scaun, au conversatii paralele, isi deranjeaza colegii. Simt oboseala excesiva. Mai au sentimente de vinovatie (isi amintesc multe date ale trecutului), au preocupari si griji legate de aspecte existentiale („mi-e frica sa nu se intample ceva rau cu mama“); au teama de a nu fi tinta criticilor si ii preocupa ce spun si gandesc ceilalti despre ei.

De la ce varste ar trebui parintii sa le incarce copiilor programul cu alte activitati: pian, tenis etc.?

S. B.: Parintii doresc sa le dea copiilor tot ce e mai bun, cele mai bune jocuri, haine, excursii, scoli; au visuri mari pentru ei. Cumpara cate un televizor si un calculator in camera fiecarui copil; le programeaza multe activitati, ii inscriu la cursuri de limbi straine, informatica, muzica.

Intentiile sunt foarte bune, daca se respecta ritmul de invatare, interesul si aptitudinile, predispozitiile de invatare ale copiilor si nevoia de copilarie, nevoia de a inventa, de a infrunta riscuri, de a se juca si a se bucura de viata. De toate acestea depind creativitatea, fericirea, siguranta adultului care va deveni.

Ce le place si ce le displace la invatatoare, profesoara etc.? Cum vad ei profesorul ideal?

S. B.: Bun e profesorul care ii intelege, care ii invata ceva, caruia ii pasa… As traduce aceasta astfel: proful fascinant vorbeste cu glasul, dar si cu ochii, si are sensibilitatea de a vorbi inimii elevilor. Un profesor de matematica, chimie, limbi straine, fizica poate sa-si conduca elevii intr-o calatorie fara a se misca din loc.

Proful ideal isi ajuta elevii sa depaseasca starile de anxietate, le dezvolta abilitatile de autocontrol in situatiile tensionate si de a rezolva crizele interpersonale. Profesorul ideal nu umileste, nu jigneste, nu critica in public. Nu pune limite, nu pedepseste, fara a da explicatii.

Predarea materiei trebuie sa stimuleze emotia elevilor, trebuie sa urmeze un mod care sa imbunatateasca concentrarea si sa favorizeze o inregistrare eficienta a informatiilor. Metodele si tehnicile psihopedagogice trebuie armonizate cu visul constructivismului lui Piaget, cu arta de a gandi a lui Vigotsky, cu teoria inteligentelor multiple a lui Gardner si a inteligentei emotionale a lui Goleman. (Acum ma adresez pedagogilor.)

Obiectivul educational esential ar fi educarea respectului si stimei de sine, dezvoltarea tolerantei, solidaritatii, dezvoltarea rationamentului creativ; schematic: formarea de oameni ce gandesc, nu doar repeta. O tehnica psihopedagogica ce ar da dimensiune emotionala cunoasterii logice, mai aride: muzica calma, blanda, ambientala in timpul desfasurarii orelor de curs.

Muzica educa gustul estetic, genereaza placerea de a invata fizica, istoria sau matematica, ii calmeaza pe profesori si insufleteste pe elevi. Asezarea elevilor in cerc sau in forma de U optimizeaza concentrarea, reduce conflictele in clasa si conversatiile intre elevi si promoveaza educatia participativa.

Educatorii trebuie sa provoace inteligenta, mintea elevilor, sa le induca indoiala. Intrebarile „de ce?“, „cum?“, „unde?“, „care este temeiul?“ trebuie utilizate frecvent. Expunerea interogativa genereaza emotie, pregateste mecanismele cognitive logice si pe cele ale memoriei. Intrebarea „streseaza“ pozitiv elevul.

Daca insa nu indrazneste nimeni sa gaseasca un raspuns, profesorul numeste un elev, care trebuie apreciat pentru participare independent de raspuns. Elevii timizi, nesociabili, sunt ajutati mult cu acest procedeu.

Transmiterea stiintei trebuie insotita de povestea vietilor, a experientelor traite de oamenii de stiinta, astfel se umanizeaza cunoasterea; stiinta fara chip paralizeaza inteligenta, o apropie de neant (Sartre). Ea produce oameni aroganti si nu oameni care gandesc.

Cum poate fi stimulata creativitatea elevilor de toate varstele?

S. B.: Prin explorarea necunoscutului, invingand teama de esec, teama de a mai incerca; prin experiente originale, observarea schimbarilor mici. Stimuli noi stabilesc o relatie cu structura cognitiva anterioara, generand experiente noi (Piaget). Experientele noi duc la dezvoltare intelectuala. Testele scolare ar trebui sa promoveze creativitatea, gandirea divergenta, sa amplifice capacitatea de argumentare a elevilor.

Cum pot copiii să se adapteze mai bine ritmului școlar? Ce pot face părinții să îi ajute? Ce rol au joaca și mișcarea fizică?
Vino la evenimentul organizat de revista Psychologies, la București Mall, joi, pe 13 septembrie, de la ora 17.30, și vei afla ce poți face pentru a avea un școlar împlinit. Mai multe detalii AICI.