Se pot demonta prejudecatile legate de varsta partenerului de cuplu?
Cu totii ne dorim sa ne aflam intr-o relatie, iar aceasta sa fie frumoasa, functionala si aducatoare de satisfactii. Iar varsta partenerului care ne poate oferi aceste lucruri este doar un detaliu.
Cum ne alegem partenerul
Ne alegem un partener care ne place, un partener care corespunde imaginii pe care noi o avem despre ceea ce este frumos si potrivit pentru noi.
De asemenea, in alegerea partenerului sunt implicate atractii psihologice: ne place temperamentul sau, ne plac anumite trasaturi de personalitate ale sale si ne place sistemul sau de valori.
In cazul partenerilor diferiti ca etate, este important sa nu avem prejudecati. Ceea ce defineste un cuplu nu se rezuma la varsta partenerilor.
Dragostea, prietenia, afectiunea, sexualitatea, intimitatea, respectul sunt factori importanti care stau la baza cristalizarii si functionarii unui cuplu, intimitatea constituind elementul central.
De ce vrem parteneri de alta varsta?
Diferenta de varsta poate avea mai multe explicatii: alegem un partener mai invarsta sau mai tanar intrucat cei de varsta similara noua nu ne ofera ceea ce ne dorim, nu ne safisfac nevoile fizice, emotionale, intelectuale sau spirituale.
E posibil sa avem nevoie ca partenerul ales sa manifeste o maturitate sporita sau, dimpotriva, sa nu-si fi pierdut spiritul ludic.
Poate ne dorim ca asocierea cu partenerul ales sa ne confere o stare emotionala pe care nu o putem obtine de la parteneri cu varsta similara. Totodata, putem sa cautam o protectie sporita sau, dimpotriva, sa avem nevoie de joaca.
Ceea ce primim de la partenerul ales este fie mai important decat neplacerea creata de diferenta de varsta (daca aceasta diferenta este resimtita ca o problema), iar ceea ce ne uneste este mai puternic decat ceea ce ne separa.
Sunt diferite astfel de cupluri?
Sunt diferiti, in masura in care absolut fiecare cuplu difera de celelalte. Asa cum individul este unic si special, la fel putem vorbi si de unicitatea si particularitatea unui cuplu, a unei relatii.
Fiecare cuplu pe care-l intalnim, are o anumita dinamica si o anumita traiectorie, fiecare cuplu traverseaza etape mai frumoase sau mai putin frumoase.
Intr-un cuplu sanatos fiecare da si primeste. Partenerii sunt orientati spre binele comun, sunt prezenti si activ-participativi, se ajuta si sustin reciproc, se orienteaza spre a-l face pe celalalt fericit.
De ce avem preconceptii legate de varsta partenerilor?
Diferenta de varsta dintre doi parteneri poate produce confuzie, poate speria. Asa cum ne indica inclusiv cuvantul, PREconceptia reprezinta o PREjudecata, adica ceva ce apare inainte de a analiza, de a judeca in amanunt o situatie.
Preconceptiile apar pe baza necunoasterii suficiente a problemei, datorita educatiei primite sau se datoreaza unei experiente anterioare care ne-a determinat sa tragem o astfel de concluzie.
Intrucat nu sunt frecvent intalnite cuplurile care ies din tipar, ne este mai greu, uneori chiar ne temem sa acceptam ceea ce este mai rar raspandit. Firesc, as zice.
Suntem obisnuite sa acceptam mai facil ceva cu care ne-m obisnuit si se incadreaza in sfera alegerilor pe care noi insene le-am face.
Suntem invatati, din frageda pruncie, ca diferenta de varsta ar trebui sa nu fie prea mare. In mod ideal da, asigura o mai mare reusita cuplului. Insa nu este o regula general valabila. Si asta ar trebui sa intelegem atunci cand vrem sa renuntam la prejudecati.
Cum putem renunta la preconceptii?
Preconceptiile reprezinta o capcana. Asa cum am aratat mai sus, ele vin din propriile noastre frici, din propriile noastre limitari. O minte care nu gandeste in sabloane, care nu foloseste prejudecati si preconceptii, este o minte deschisa.
Se poate gandi fara preconceptii? Desigur! Dar pentru orice este nou, este nevoie de exercitiu. In primul rand incearca sa nu gandesti in automatisme.
Urmareste-ti indeaproape reactiile, tiparele cognitive si daca te surprinzi ca ai tendinta de a cataloga, de a eticheta, de a sari la concluzii pripite, atunci este probabil sa fii inclinata spre prejudecata.
Partea buna a acestei vesti este ca ai facut un prim pas: identificarea si recunoasterea unei probleme. Este primul si cel mai greu pas.
Un al doilea pas consta in exersarea propriu-zisa a dezbracarii de preconceptii. Acum este momentul sa nu mai judecam cu afectul, sa nu mai catalogam pe baza a ceea ce am alege noi insine, ci sa conectam ratiunea.
Inainte de a incrimina partenerii unui cuplu sa ne chestionam: ”Ce stiu eu despre partenerii acestui cuplu? Cum se inteleg? Ce viata au trait pana acum? Ce ii uneste? Sunt fericiti? Se inteleg bine? Au o viata armonioasa? Se iubesc?”.
Vei observa ca, deindata ce incerci sa intelegi oamenii, daca nu mai ai tendinta de a scoate oamenii din contextul vietii lor, iti va fi mult mai greu sa ii judeci.
Atunci cand omul ne apare in complexitatea sa, ne este mult mai greu sa-l reducem la una dintre multele sale alegeri si sa ne raportam strict la ea.
O explorare de capatai si nelipsita din lupta impotriva prejudecatii, se poate realiza prin urmatoarele intrebari: “De ce simt nevoia sa-i judec? Am acest drept? De ce ma deranjeaza aceasta diferenta? Ma afecteaza in vreun fel? Ce spune acest lucru despre mine?”
Si nu uita: lumea este frumoasa in totala ei diversitate. Ti-ar placea o lume in care toti am arata la fel, ne-am comporta identic si ne-am alege parteneri dupa un sablon? Nu ar fi plictisitor?
Oare nu tocmai faptul ca suntem atat de diferiti ofera aceasta splendida coloratura a vietii?
Ofera omenilor dreptul de a fi diferiti! Fii ingaduitoare si toleranta, accepta-i asa cum sunt, adica frumosi si diversi.
De Daria Martin, psiholog
Clinica anestezie si terapie intensiva, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta din Timisoara
Tel: 0721.409.768
Foto: 123rf.com
