Secretele unui cuplu de durata

Ramona Covrig este psihoterapeut de familie cu experienta. Am intrebat-o despre parcursul cuplurilor pe termen lung, despre atractie, fidelitate, intelepciunea necesara infloririi unui cuplu á la longue. Iata raspunsurile sale.

Psychologies: Cum privesc barbatii si femeile dragostea? La fel? Diferit? Sunt ele mai romantice si ei mai detasati? Ce mituri exista pe acest teren?

Ramona Covrig: Cati oameni pe lumea aceasta, atatea feluri de a privi catre dragoste. Modul original de a vedea al fiecaruia, indiferent de sex, face, de altfel, atat de dificila astazi intalnirea in iubire.

Punctele comune sunt totusi acelea ca, indiferent de gen, cu totii ne dorim sa apartinem, sa fim semnificativi si speciali pentru cineva, sa simtim prin iubire ca traim in adevaratul fel de a trai.

Prin iubire oamenii se descopera, se afla pe sine, au revelatia a ceea ce este mai frumos si sublim in ei. Iubirea te inalta, te creste, te misca si te schimba, indiferent de sex!

Cei trecuti de 40 de ani mai cauta, ei, dragostea, intensitatea? Sau doar confortul si linistea?

R.C.: Cred ca traim vremuri in care varsta de 40 de ani este o varsta potrivita pentru revolutii in iubire, mai degraba decat pentru asezare sau cautarea confortului. Pana la 40 de ani experimentezi si abia apoi incepi sa traiesti de fapt pentru tine.

Nu cred ca exista o varsta la care iubirea sa nu conteze si cred ca oamenii vor depista, in timp, faptul ca singura traire certa este in iubire, chiar daca atrage dupa sine dezamagire, suferinta, neliniste etc. Radu Beligan spunea, intr-unul din spectacolele sale, „iubiti orice, dar iubiti!“.

Cred ca fiecare se poate intalni cu iubirea in momentele cele mai neasteptate si tind sa cred ca, urmare a ceea ce am constatat in cabinet, iubirea poate fi experimentata mai intens dupa 40 de ani si ca urmare a unui proces de maturizare (vrei nu vrei, dupa 40 de ani vei fi mai matur decat la 20 de ani sau 30 de ani; sigur, matur nu inseamna intotdeauna si intelept).

Tot restul vietii mele voi avea in minte exemplul mamei mele de 64 de ani, care, dupa 37 de ani de casnicie, pierderea sotului (a tatei) si cativa ani buni de vaduvie, m-a intampinat intr-o zi imbujorata, spunandu-mi rusinata, dar si mirata de trairile ei: „Ramona, nu stiu ce am. Cred ca sunt indragostita!“.

Asta s-a petrecut acum patru ani, iar trairile ei sunt vii si astazi. Iubirea sa este rasplatita! Ramane, astfel, un exemplu pentru mine despre cum iubirea te poate lua in posesie la orice varsta, daca esti deschis catre ea sa o primesti. In ultima instanta, iubirea va aduce cu sine si confortul si linistea.

Vin la terapie din cauza ca nu se inteleg? Desi ei se iubesc?

R.C.: Putem spune si asa! Cand doi parteneri se intalnesc in relatia de cuplu, se intalnesc doua culturi diferite, doua imagini originale despre ce inseamna sa fii un partener intr-o relatie sau despre ce este o casnicie.

Ambii parteneri au o idee despre ceea ce inseamna sa fii barbat, femeie, sa fii un partener intr-o relatie de cuplu, ce inseamna institutia casatoriei… Asta inseamna ca la nivel neconstientizat se intalnesc doua viziuni originale despre cum este sa fii intr-o relatie de cuplu.

Desi iubirea sau indragostirea poate fi motiv temeinic de casatorie sau relatie de cuplu, cand convingerile de baza si ideile distorsionate/ideile care interfereaza cu cresterea intervin in dinamica cuplului, iubirea poate trece pe locul doi, locul intai fiind ocupat, si de departe, de comportamente care au in spatele lor scopuri neconstienti­zate (de exemplu, ma cert, nu comunic deschis sentimentele mele, sunt permanent suparat/a sau nemultumit/a, pretind atentie, incurajez lupta de putere etc.).

Cu totii plecam de acasa cu cel putin o promisiune despre cum ne-am dori sa fie viata noastra de cuplu (asta, ca urmare a observatiilor facute asupra familiei de origine si asupra cuplului primordial – cuplul parintilor nostri).

Cu totii am tras o concluzie pe la 10-12 ani, gandind ceva de genul «eu, cand o sa fiu mare si o sa fiu la casa mea/intr-o relatie, eu niciodata n-o sa sa stau intr-o relatie de cuplu daca nu exista iubire», «n-o sa stau in relatie pentru copii», «n-o sa ma las umilit/a», «nu voi incuraja in niciun fel conflictul», «n-o sa insel»“.

Aceasta Promisiune, ce rezulta ca urmare a Observatiei celei mai Memorabile (dupa Frank Walton), devine linie-ghid in viata. De exemplu, daca cineva se ghideaza pe sine dupa mitul despre intimitate („casnicia mea va fi perfecta de la inceput si in permanenta“), este posibil sa dezvolte descurajare atunci cand relatia nu este perfecta, cum si-a promis sa si-o pastreze.

Asa ca, in cazul acesta, iubirea, desi prezenta in relatie, poate fi umbrita de prioritatea de a avea „o casnicie perfecta“, asa ca…

De bine ce in orice relatie de cuplu exista si conflicte (acestea, adeseori, pun in miscare relatia de cuplu, o ajuta sa progreseze), ne putem imagina ca pentru cineva cu o idee atat de puternica despre cum ar trebui sa fie casnicia (vezi „perfecta“), nicio relatie de cuplu initiata nu va fi de durata, de bine ce conflictele fac ca relatia sa se demitizeze si, deci, sa nu mai fie interesanta.

Sigur ca la intrebarea dvs. as fi putut raspunde simplu: „Daca s-ar iubi, s-ar intelege“, dar asta ar fi valabil numai in cazul in care cei doi parteneri au ceea ce numesc „psihoclarificare“ (adica isi inteleg „de-ce“-ul comportamental, de ce se comporta la un moment dat intr-un anume fel).

Intelegerea partenerului presupune cunoasterea istoriei sale de viata, linia de miscare, modul sau original de a vedea viata, oamenii, lumea din care face parte, modul de operare, scopurile sale in lume.

Atunci cand exista o astfel de cunoastere, iubirea devine bunavointa, bunatate, rabdare, acceptare, adaptare etc., iar cei doi ajung sa isi onoreze diferentele si sa sarbatoreasca impreuna ceea ce au in comun. In felul acesta, intelegerea nu intarzie sa apara.

„Te inteleg“ inseamna de fapt „te cunosc suficient de bine cat sa n-o iau personal atunci cand te superi sau cand ma refuzi, sau cand eviti comunicarea, sau cand esti mai retras, sau cand mai tacut, sau mai timid, sau… pentru ca iti cunosc povestea/istoria din spate“. Astfel, istoria vine in ajutorul celor doi, istoria devine astfel utila.

Exista si cupluri formate pe alte baze decat dragostea? Si care rezista? De exemplu, pe dorinta de a construi o avere impreuna, o casa, o familie… 

R.C.: Fara indoiala, exista cupluri care nu au ca prioritate declarata iubirea, dar asta nu inseamna ca nu tanjesc dupa ea in ascuns (uneori nici nu stiu ca tanjesc dupa ea in ascuns).

Ca orice business, si casnicia bazata pe dorinta de a construi impreuna financiar poate rezista in timp – sau cel putin atat timp cat scopul comun de a obtine un confort financiar sau o superioritate in fata celorlalti exista si este atinsa.

O parte din cuplurile moderne functioneaza astfel si, atat timp cat este o intelegere agreata de ambele parti (chiar daca in afara pot trece drept un cuplu de fatada), totusi cei doi pot functiona bine ca echipa in scopul lor comun de a obtine confortul financiar.

Este posibil totusi ca, atunci cand scopul financiar este atins, unul dintre parteneri sau ambii sa simta ca „trebuie sa existe ceva mai mult pe lumea aceasta decat finantele“. Nu este sigur care dintre ei va da tonul, dar este posibil ca lucrul acesta sa se intample la un moment dat.

Cel mai adesea, partenerii cauta iubirea atunci cand apare declinul financiar, dupa o perioada (medie sau lunga) de prosperitate si confort material sau atunci cand se simt pe culmile prosperitatii.