Sfaturi pentru a-ti imbunatati relatia cu parintii lui
Uneori, relatia cu parintii partenerului poate fi tensionata sau de-a dreptul conflictuala. Pentru a nu ne afecta cuplul, iata cateva sfaturi pentru gestionarea situatiei.
Nevoia de independenta
Fiecare cuplu este diferit. Diferiti sunt si oamenii care intra in alcatuirea cuplului. Fiecare dintre indivizi aduce in relatie rezultatele unui stil de viata individual, al unei constelatii de familie care difera de la om la om.
Este un fapt consacrat ca exista diferente de opinie intre soacra si nora, intre socru si ginere. Doar daca luam in calcul astfel de incompatibilitati in cadrul fiecarei familii, ne putem imagina ce se intampla cand adaugam si membrii altei familii in ecuatie.
Mai mult, daca vorbim despre anumite atitudini, comportamente sau relationari disfunctionale, acestea, necontrolate, se pot propaga asupra unui nou cuplu.
Din acest motiv, nu degeaba spunem ca un cuplu nou format are nevoie de intimitate si independenta. In primul rand, pentru a-si descoperi propria identitate, iar in al doilea, pentru a limita interferentele ce pot aparea din partea parintilor sau altor rude.
Cauze posibile ale acestor diferente
In primul rand putem face referire la diferentele transgenerationale. Genitorii unei persoane au fost formati si au dobandit experienta de viata in alte vremuri.
Oricat sunt de modernisti si oricat de mult isi doresc sa ii inteleaga pe tineri, diferentele care apar intre generatii constituie un fapt concret ce nu poate fi negat. Exista stituri de viata diferite intre cei de varsta a doua si cei tineri. Au existat si vor exista intotdeauna.
O a doua explicatie poate consta in stilul de viata care variaza in functie de individ si de familia in care acesta s-a format. Fiecare familie are setul sau de reguli, valorile sale.
E firesc sa existe diferente si, uneori, chiar nepotriviri intre stitul de viata al familiei unui partener si stilul de viata al familiei celuilalt partener.
Fiecare om, intra intr-o relatie aducand valorile familiei in care s-a format. Insa este impetuos necesar ca cei doi care alcatuiesc un nou cuplu sa discute, sa negocieze ceea ce li se potriveste si sa-si stabileasca un set propriu de norme adaptative si functionale.
Nu neg ca inclusiv predestinarile eternelor conflicte pot crea un teren propice certurilor. Insa important e sa intervina disponibilitatea de a le trece prin filtrul ratiunii si dorinta de aplanare.
Regulile in cuplu
In primul rand trebuie sa acceptam diferentele. Apoi sa ne dam silinta sa ca noul nostru cuplu sa functioneze cat mai armonios. Nicio relatie nu merge de la sine, acesta este un mit.
O relatie reusita presupune munca continua si sustinuta. Evident, un prim pas este de a-i respecta pe cei care l-au nascut si crescut pe partenerul vostru.
Sa-i privesti pe genitorii partenerului nu ca posibili competitori, ci cu recunostinta. Gandeste-te ca ei isi doresc binele copilului.
Iar daca ei nu inteleg ca binele copilului lor nu presupune lupta cu nora, atunci sa trebuie sa fim noi intelepte si sa dezamorsam conflictul.
Deseori, acest lucru presupune sa nu aducem conflictul catre partener, care aflandu-se la mijloc se va simti conditionat sa aleaga.
Desigur, si el joaca un rol important in aceasta situatie, respectiv sa medieze situatia. Rolul lui este cel de a explica propriei familii care sunt limitele si de a proteja cuplul.
Rolul tau este de a te concentra pe relatie si a nu lasa eventualele conflicte sa ia amploare. Iar acest lucru inseamna sa stabiliti reguli de comun acord si sa le respectati impreuna.
Fiecare isi va gestiona relatia cu proprii parinti si fiecare isi va proteja noua relatie si partenerul. Daca va doriti sa functionati in aceasta formula.
Evitarea competitiei
Deseori, in familii se nasc competitii. Mama stie cel mai bine ce are nevoie fiul si ce ar trebui sa faca, iar iubita are nevoie de un barbat autonom care a iesit de multa vreme de sub tutela mamei.
Totusi, realitatea este departe de ideal, iar multe astfel de situatii pot fi interpretate. Daca intram in competitie cu mama lui, trebuie sa ne intrebam de ce suntem inclinate sa facem acest lucru si ce spune asta despre noi.
Ce incercam sa dovedim? Deseori, un astfel de comportament denota nesiguranta si poate ar fi mai indicat sa lucram cu noi insene.
Este recomandat sa acceptam ca atat noi, cat si parintii lui, in definitiv, urmarim acelasi lucru: binele partenerului si al cuplului. Iar competitia, nu aduce nimic bun in acest caz.
Bineinteles, un rol important in joaca partenerul si felul in care gestioneaza el sfaturile si recomandarile propriilor parinti.
Daca viziunile acestora se potrivesc educatiei pe care si tu ai primit-o de la parintii tai, se poate sa le integrezi sau accepti mai usor.
In caz ca intra in conflict cu valorile si dorintele tale, va trebui sa stabilesti cu partenerul care sunt limitele sanatoase.
Iar in comunicarea cu parintii lui, lasa-l pe el sa preia controlul. Acest lucru nu inseamna sa ii eviti, dar nici sa nu te expui prea des situatiilor tensionate. Pe scurt, sa iti vezi de relatia voastra.
De Daria Martin, psiholog, psihoterapeut
Clinica ATI, Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Timisoara
Foto: shutterstock.com
