Sfaturi pentru părinţi: cum să ţinem pasul cu copiii care se maturizează prea repede
Copiii care se maturizează prea repede sunt o provocare pentru părinți. Dar asta nu înseamnă că nu există soluții. Iată ce putem face pentru a ține pasul cu nevoile lor.
Citește și:
Primele semne că ai un copil răsfăţat şi neascultător
Parenting: cum rezolvăm constructiv dependența copilului de mamă
Uneori auzim în jurul nostru zicala: “Copii mici – probleme mici, copii mari – probleme mari”, care semnifică faptul că fiecare etapă aduce cu sine provocări atât pentru copii, cât şi pentru părinţi.
Maturizarea mai rapidă se poate constitui într-o adevărată provocare! De aceea, e bine să luăm în considerare faptul că şi noi putem contribui, fără să vrem, la aceasta!
De exemplu, în goana noastră după performanţe: într-o lume în care competiţia devine din ce în ce mai acerbă, noi suntem preocupaţi de viitorul copiilor şi punem uneori un accent foarte mare pe performanţă.
E important să facem diferenţa între a-i stimula să-şi valorifice potenţialul şi a-i împovăra cu cerinţe absolutiste de genul “Trebuie să câstigi neapărat concursul!” sau “Trebuie să ai numai 10!”. Din iubire şi dorinţa de a-şi pregăti copiii pentru viitor, unii parinţi au atitudini şi comportamente ce pot avea efecte negative pe termen lung asupra copiilor.
De exemplu, dacă unui copil care este olimpic la matematică, părintele îi spune “Trebuie să faci meditaţii la matematică pentru că anul ăsta ai Evaluarea Naţională!”, atunci copilul poate considera că nu este suficient de bun.
Şi deşi mesajul acesta nu este transmis în mod direct de părinte, impactul asupra copilului poate fi unul mare.
Impactul tehnologiei
La maturizarea rapidă mai putem contribui cumpărându-i copilului gadget-uri de ultimă generaţie. Şi facem acest lucru poate pentru că noi nu am avut în copilărie şi vrem ca ei să aibă sau poate pentru că uneori suntem foarte ocupaţi cu serviciul, timpul alocat copiilor noştri este limitat şi avem tendinţa să compensăm cu astfel de cadouri.
Apoi, preocupaţi să rezolvăm diverse probleme casnice sau poate chiar “vânând” momente de linişte după o zi grea de la serviciu, nici nu mai observăm cât de mult timp petrece copilul nostru pe tabletă, telefon sau calculator.
În tot acest timp, el poate avea acces la filme sau jocuri care nu sunt adecvate pentru vârsta lui, care depăşesc capacitatea lui de înţelegere.
În loc să exagerăm cu goana dupa performanţe sau să-l stimulăm să stea foarte mult în mediul virtual oferindu-i “n” gadget-uri, e util să-i stimulăm creativitatea, să-i oferim posibilitatea să se joace liber alături de alţi copii.
Maturizarea, un miraj
Uneori copiii îşi doresc cu ardoare să se maturizeze mai repede. Câţi dintre noi, adulţii de azi, nu ne-am gândit oare în copilărie “Abia aştept să mă fac mare şi să fac ce vreau”?
Câţi nu s-au probat oare cu hainele părinţilor? Atunci când apare mirajul lui “O să fac tot ce vreau!”, e bine să discuţi cu copilul tău şi să-i explici, în funcţie de vârsta şi de nivelul lui de înţelegere, că şi adulţii respectă reguli, limite şi au responsabilităţi.
În plus, poţi contrabalansa într-un fel această maturizare “pe repede-nainte”. Şi poţi face asta manifestându-ţi şi tu, părintele, spiritul ludic, în viaţa de zi cu zi, în viaţa de familie.
În felul acesta, îi arăţi că şi tu, adultul, îţi permiţi să te bucuri din toata inima şi să fii spontan ca un copil, evidenţiind astfel faptul că fiecare etapă a vieţii are farmecul ei.
Dacă observi că deja copilul tău se află într-un proces de “maturizare accelerată”, e important să fii prezentă cu el şi pentru el, fără a-i induce sentimente de vinovăţie sau ruşine.
Atunci când îţi dai seama că deja ştie anumite lucruri pe care le-a aflat de la prieteni, colegi sau poate de pe internet, discută cu el deschis despre aceste lucruri: “Povesteşte-mi, te rog, ce ştii despre asta şi spune-mi ce ai mai vrea să afli.”
Ori de câte ori apare oportunitatea de a discuta despre subiecte delicate despre care ştii că-l preocupă (sex, tutun, alcool, filme pentru adulţi etc), valorifică-le!
Dacă eşti prezent 100% în acel moment, poţi observa aspecte verbale sau nonverbale care-ţi indică nedumeririle şi frământările lui şi poţi aduce în discuţie perspective diferite, astfel încât el să poată avea o imagine de ansamblu, să-ţi poată pune mai multe întrebări şi, în acelaşi timp, să-şi exprime şi el opiniile pe marginea acelui subiect.
Altfel, există riscul ca el să discute numai cu colegii sau să caute pe internet şi în acest fel să afle informaţii trunchiate şi să perceapă lucrurile în mod eronat.
Implicarea părinților
Uneori maturizarea rapidă vine şi cu acţiuni impulsive şi copilul poate vedea apoi anumite consecinţe neplăcute sau poate chiar dureroase ale acestora. Învaţă-l să-şi asume responsabilitatea şi ajută-l să înveţe din greşeli.
Călăuzeşte-l în a-şi dimensiona în mod realist aşteptările. Ajută-l să-şi dezvolte autocontrolul şi să-şi antreneze toleranţa la frustrare. Fii tu însăţi un model în acest sens!
Alteori, maturizarea rapidă poate veni “la pachet” cu dezamăgiri (legate de ceea ce se întâmplă în grupul de apartenenţă, de experienţa primei iubiri etc.). De aceea, e important ca noi părinţii să reprezentăm baza lor de siguranţă la care să se întoarcă ori de câte ori au nevoie.
Deşi poate fi dificil uneori, e important să-i susţinem în procesul desprinderii de noi, să le încurajăm autonomia. În acelaşi timp, e esenţial să găsim un echilibru între libertatea pe care le-o acordăm şi limitele sănătoase, rezonabile pe care să le explicăm şi să le punem cu fermitate.
Toate aceste lucruri le putem realiza prin practicarea constantă a conectării emoţionale. Aşadar, fii atentă la nevoile şi dorinţele copilului tău, oferă-i iubire necondiţionată, comunică în mod autentic şi constant cu el, manifestă-ţi disponibilitatea de a-l ajuta atunci când are nevoie.
Chiar dacă eşti tentată uneori, nu-i ţine prelegeri despre ce ar trebui să facă, pentru că, pe lângă faptul că acestea nu sunt eficiente, influenţează negativ şi relaţia voastră, contribuind la distanţarea emoțională. În locul lor, poţi apela la autodezvăluire, spunându-i ce a funcţionat şi ce nu a funcţionat în cazul tău.
Cu multă iubire şi răbdare, îţi poţi însoţi copilul pe drumul maturizării, astfel încât trecerea lui către o altă etapă a vieţii să fie senină şi lină!
De Daniela Stanciu, psihoterapeut cognitiv-comportamental, competenţe în terapia sistemică: cuplu, copil, familie
Tel.: 0745.089.985
www.aventuradezvoltarii.com
Foto: shutterstock.com
