Si rolul de tata este foarte important!
Tatal ultimelor decenii s-a imprietenit cu copilul. Exista tot mai multi tati care ingrijesc bebelusi, ceea ce era de neconceput pana acum cateva decenii. Nu mai este rusinos sa schimbi scutece si sa impingi caruciorul, daca esti barbat. Ce inseamna sa fii un tata bun si responsabil? Psihologul Eugen Popa ofera cateva idei.
Un tata prezent
In primul rand, un tata bun este un tata prezent emotional, atat in raport cu copilul, cat si in raport cu partenera sa, care, mai ales in primele luni de dupa nastere, are nevoie de un partener prezent, empatic si, totodata, neinvaziv, care sa o sprijine cu caldura si inteligenta in aceasta perioada delicata pentru o mama.
Acesta stie ca instinctul matern al partenerei sale s-ar putea sa-l lipseasca pe el de o parte din atentia ei si nu se simte neglijat sau neiubit.
Un tata bun este un partener matur, pentru ca modul cum va gestiona el relatia cu partenera va influenta, intr-o uriasa masura, evolutia copilului.
E drept, in primii ani de viata, copilul pare ca depinde mai mult de mama, insa, in spatele mamei, de multe ori cu actiuni discrete, sta acest tata sustinator care, nu doar ca aduce bani in casa, dar stie cum sa faca sa continue sa-si iubeasca partenera.
Mai tarziu, cand copilul a mai crescut, prezenta tatalui devine una mai directa. Isi intra in rolul de parinte indrumator si facilitator de experiente.
Nu trebuie sa se joace nonstop cu el. Va sti sa atraga atentia copilului catre activitati interesante, care dezvolta inteligenta si maresc bagajul de cunostinte.
Un tata bun este acela care are rabdare si care stie sa gestioneze situatiile de criza ale copilului. Este un centru de echilibru si siguranta. Este constiinta.
Un astfel de tata nu este un barbat „castrat“ (de mama lui, sau de partenera). Prin urmare, are spirit de initiativa, este creativ, jucaus si spontan.
Ca tata de adolescent, va sti sa vorbeasca acestuia despre noile provocari ale vietii si, mai ales, despre subiectul tabuu: sex, fara sa simta propria jena, pe care si-a vindecat-o, si fara sa provoace jena inhibitorie a adolescentului.
Tatii care nu se ataseaza
Din pacate, da, exista! Unii dau bir cu fugitii inca de cand partenera lor ramane insarcinata (mai mult sau mai putin accidental) si rup relatia. Altii raman cu proaspata mama, insa isi cauta de lucru pentru a lipsi cat mai mult de acasa.
Este un act de iresponsabiltate si o cruzime fata de partenera. Chiar daca, in unele cazuri, partenera se comporta inadecvat fata de el, asta nu justifica lasitatea si eschivarea de la rolul de tata activ.
Exista acei barbati-copii care se maturizeaza greu si care isi iubesc mai mult „jucariile“ (masina, motorul, etc.) decat noua configuratie familiala.
Acestia sunt cei a caror copilarie a fost deficitara sub aspectul educatiei. Au fost, poate, prea rasfatati, primind totul de-a gata, nefiind expusi la provocarile vietii, care sa le dezvolte capacitatea de a se descurca in situatii noi si frustrante.
Este un soi de egoism la mijloc: ei nu doresc sa renunte la timpul lor pentru a-l dedica altcuiva, chiar daca e vorba de propriul copil.
O alta explicatie ar putea fi aceea ca, la randul lor, au fost neglijati de tatii lor, iar ei nu fac decat sa preia un model comportamental, care, in lipsa unui travaliu de lucru personal, devine un modus vivendi. Un caz particular si, oarecum, scuzabil, este cel al tatilor care au crescut, la randul lor, fara tata.
Un baiat fara tata si fara un model sanatos de barbat la care sa se raporteze, are mari sanse ca, in rolul de tata, sa nu stie sa fie prezent si implicat in cresterea si educatia copilului.
Altii folosesc fuga de responsabilitatea paterna doar pentru a-si pedepsi partenera, fata de care se simt nedreptatiti, intr-un fel sau altul.
Tata cu un fiu adolescent
Relatia ar trebui sa fie una de tipul maestru-discipol. Fiul adolescent are mare nevoie de ghidare, fie directa, fie discreta, fie oferita prin exemplul personal.
Scoala nu mai poate demult exercita acest rol, de una singura. Scoala este un furnizor de informatii si de conduite in diverse domenii, insa influentele – extrem de diversificate si de puternice din partea anturajelor de la scoala – pot fi coplesitoare si bulversante pentru un adolescent.
In aceste conditii, tatal trebuie sa fie un far calauzitor, care sa reprezinte un factor de echilibru pentru fiul sau.
O conditie primordiala este aceea ca tatal nu trebuie sa uite, totusi, ca generatia fiului sau functioneaza diferit fata de generatia lui, sa nu aplice normele de comportament strict ca pe „vremea lui“.
Ritmul schimbarilor este tot mai accelerat, iar distantele temporale intre reconfigurarile de mentalitate colectiva la generatii se micsoreaza din ce in ce mai alert.
Asadar, tatal trebuie sa fie un cunoscator al acestor noi aspecte si sa aiba maiestria necesara de a combina reperele comportamentale perene cu noile trend-uri specifice noii generatii.
De asemenea, este extrem de important ca tatal sa nu-i ingradeasca fiului creativitatea. Este perioada in care apar initiativele. Adolescentul are nevoie sa incerce lucruri noi, iar un tata responsabil este acela care il insoteste pe adolescent si nu-i interzice, pur si simplu.
Daca sunt cazuri care prezinta risc mare de accident, da, tatal trebuie sa fie ferm, sa arate posibilele consecinte si sa-l faca pe adolescent sa inteleaga si sa consimta ca nu e cazul sa se expuna riscurilor in mod gratuit.
Un tata bun este acela care-l ajuta pe fiul sau sa faca distinctia intre curaj si teribilism, intre lasitate si vigilenta.
Si, nu in ultimul rand, revenind la subiectul sexualitate, un tata de adolescent bun este acela care nu evita subiectul, il abordeaza impreuna cu fiul sau, dar fara a fi intruziv.
Trebuie sa-i castige increderea; altfel, adolescentul nu se va deschide fata de parintele sau. Iar increderea se castiga oferind incredere.
In concluzie, tatal nu trebuie sa uite nicio clipa ca el, fara sa vrea si fara sa stie, il va modela profund pe fiul sau, il va amprenta pentru toata viata si ca a fi atent la felul in care o face, este un act de maxima responsabilitate.
Tata de fata adolescenta
Relatia tata-fiica adolescenta este, de asemenea, foarte delicata si importanta. Raman valabile multe idei enumerate mai sus, insa ceea ce face diferenta, este ca tatal nu va oferi un model de viata direct fetei sale, ci prin partenerul pe care aceasta si-l va alege la momentul potrivit.
Asadar, un tata bun, in acest caz, se defineste nu atat prin raport cu modul de comunicare si relationare cu fiica sa, ci prin modul in care el se cunoaste pe sine si isi dezvolta parametrii psiho-emotionali.
Se stie ca fetele au tendinta sa-si aleaga, inconstient, parteneri care sa semene cu tatii lor, pentru ca acestia reprezinta modelul lor princeps de barbat.
Asadar, un tata bun este un barbat bun, care si-a dezvoltat calitatile masculinitatii: vointa, creativitate, intentionalitate, putere de decizie, fermitate etc.
Eugen Popa este psihoterapeut cu practica privata
A consemnat Iuliana Alexa
Foto: shutterstock.com
