Tații distanți și impactul lor asupra cuplului și copilului
Nu doar mama joacă un rol major în dezvoltarea copilului, ci și tatăl, și relația dintre cei doi. Iată cum tații distanți pot afecta evoluția copilului și a cuplului din care fac parte.
Citește și:
Ai o relație proastă cu mama ta? Cum îți influențează asta viața
6 moduri de a incuraja relatia dintre copii si tatal lor
Trăsături precum detașarea emoțională, rigiditatea, forța și duritatea obișnuiau să definească figura paternă până nu demult.
Epoca modernă reconfigurează rolurile în cuplu și ne invită să privim cu alți ochi partenerii și contribuția lor în familie. Cu toate acestea, lipsa emoțiilor este în continuare asociată cu masculinitatea.
Caracteristica predominantă a taților distanți este lipsa disponibilității. Se angajează excesiv în activități legate de muncă sau diferite pasiuni, și stabilește prioritățile în detrimentul responsabilităților vieții de familie.
Este concentrat pe propria persoană, fapt ce impiedică întelegerea nevoilor partenerei și ale copilului. Poate fi prezent fizic, însă rămâne deconectat de ceilalți.
În funcție de modelul pe care l-a primit la rândul său, este foarte posibil să lase în seama partenerei responsabilitățile privind creșterea copiilor (educația, relaționarea, problemele specifice vârstei, etc), intervenind uneori cu măsuri disciplinare (pedepse, sancțiuni, interdicții).
Impactul indisponibilității tatălui
Viața de familie presupune implicare, efort, responsabilitate și grijă pentru celălalt. Atunci când bărbatul este distant (indisponibil emoțional), partenera acumulează frustrări.
Le va revărsa în cuplu sub forma reproșurilor, aluziilor, gesturilor care ascund suferință și (probabil) multă furie.
Să ne imaginăm că fiecare persoană are în dotare un rezervor emoțional. Femeia privată în mod constant de afecțiune, susținere și protecție, are rezervorul gol. Prin urmare, și ea se poate refugia în muncă, în rolul de mamă sau într-o relație cu un alt bărbat.
Când suma frustrărilor în cuplu este mai mare sau egală cu cea a satisfacțiilor, continuarea relației în același fel, este asemeni unei mașini care continuă să funcționeze fără combustibil.
Nefericirea părinților, proiectată asupra copilului
Atunci când cuplul este afectat, impactul se rasfrânge automat asupra dezvoltării copilului. Cel mic este afectat bilateral, atât de atitudinea tatălui distant, cât și de reacția mamei.
Mama nesatisfăcută de relația de cuplu, devine mai putin receptivă la nevoile copilului. În mod inconștient, există riscul ca mama să transfere nevoile sale frustrate asupra copilului. Astfel, fără voia lui, copilul devine responsabil de (ne)fericirea mamei.
Tatăl poate frustra în mod direct o mare parte din nevoile de bază ale copilului: îl poate priva de grijă, empatie, afecțiune sau ghidare (sau mai grav, îl poate abuza fizic și emoțional). Copilul se poate simți respins, abandonat, deficient sau inadecvat.
Cel mic nu poate întelege și nici accepta incapacitatea părintelui de a-i satisfice nevoile (pentru că astfel se va simți condamnat la respingere). Își va explica atitudinea părintelui asmându-și convingeri de tipul „nu sunt un copil bun”, „nu merit”, „am făcut eu ceva greșit”, etc.
Mai târziu, copilul va deveni un adult cu stima de sine scazută, având sentimentul că este ceva in neregulă cu el.
În mod inconștient, va căuta să își creeze familiaritatea cunoscută acasă, așadar va continua să se depriveze prin neglijarea nevoilor și cultivarea unor relații care vor semăna izbitor cu relațiile primare dezvoltate în raport cu părinții.
Tatăl distant frustrează nevoile copilului și ale partenerei, dar mai ales se privează pe sine de beneficiile conexiunii cu propria familie. Când tatăl este distant, toată familia are de pierdut!
De Roxana Stoica, psihoterapeut
www.roxanastoica.ro
Tel.: 0764.808.699
Cabinet de psihologie Str. Monetăriei 10, București
Foto: shutterstock.com
