Teama de angajament
Teama de angajament este ca o umbrela sub care se ascund mai multe tipuri de frici, insa toate duc la acelasi comportament: neimplicarea. Descopera, alaturi de noi, care sunt cauzele, dar si solutiile, pentru acest fenomen cu o acoperire sociala din ce in ce mai insemnata.
Un mecanism de aparare
Frica de angajament este bazata pe teama de pierdere si, in general, persoanele cu acest tip de frica vor avea probleme decizionale in toate domeniile vietii lor, incercand cumva sa evite acea alegere care poate duce la o pierdere importanta.
Cum angajamentul presupune asumarea de responsabilitati, cei care se simt fortati sa se ridice mereu la inaltimea asteptarilor ce decurg din acele responsabilitati, pot respinge, din teama, diversele angajamente.
Teama de angajament poate fi si un mecanism de aparare in fata intimitatii, a apropierii si a deschiderii, care ne pune de obicei intr-o pozitie de vulnerabilitate.
Acest mod de aparare este intalnit mai mult la barbati, din cauza faptului ca ei nu sunt sustinuti sa isi accepte latura sensibila care face posibila conectarea la un nivel profund cu ceilalti.
Asa ca nu-si permit sa se deschida mai mult, fiindca se simt expusi si in pericol de a fi considerati prea slabi, iar teama de angajament duce la o relationare superficiala, saracacioasa, fara substanta.
Angajamentul se bazeaza, de fapt, pe o alegere constienta, aflata in acord cat mai mare cu propriile valori si credinte, cu propria structura interioara.
Nu putem sustine un angajament pe termen lung fara o motivare interna. Desigur, ne putem stradui, insa fortarea va genera presiune, frustrari, resentimente, iritabilitate, agresivitate mai mult sau mai putin mascata si chiar tulburari fiziologice.
In cuplu
Intr-un cuplu, angajamentul decurge initial natural, recunoastem efectele pozitive pe care relationarea cu partenerul le are asupra noastra, continuand sa ne implicam.
Apoi, pe masura ce relatia se dezvolta, putem vedea mai clar cum evoluam impreuna, cum ne potrivim in ceea ce priveste valorile, cum ne armonizam sau nu. Din acest moment, angajamentul presupune o alegere asumata.
Dar nu trebuie sa ajungem intr-o lupta cu noi insine pentru a-l pastra. Suntem fiinte aflate in continua transformare, iar daca nu tinem cont de asta pentru a modifica (atunci cand simtim ca e cazul) „clauzele“ initiale, se poate sa ne trezim in situatii problematice.
Desigur, este normal din cand in cand sa avem diverse indoieli si intrebari. Exista si situatii in care ne implicam intr-un angajament fara sa fim constienti si in contact cu adevaratele noastre nevoi, dorinte si posibilitati.
De exemplu, ne casatorim – ca „asa se face“ – la varsta pe care o avem sau in contextul social in care ne aflam, ca „o sa vedem pe parcurs cum merge“, „n-am gasit pe cineva mai bun“ sau „deocamdata ne intelegem“, fara sa ne asumam cu adevarat alegerea, sau ignorand ca exista premise care se schimba pe parcursul anilor.
O persoana careia ii este teama sa se angajeze intr-o relatie, se poate sa fi trecut prin experiente relationale traumatizante.
Chiar daca in acest moment experimenteaza teama de apropiere, ceea ce isi doreste cu adevarat este exact acel nivel ridicat al intimitatii pe care acum nu si-l mai permite, din cauza suferintei din relatiile anterioare.
Celor care au probleme de angajament in cuplu, le este teama de respingere, de durere emotionala sau pot avea convingeri devalorizante despre sine („nu il merit“, „nu sunt destul de buna pentru el“, „oricum, pe mine ma parasesc toti“), prin care vor sabota inconstient relatia.
De asemenea, isi pot alege inconstient parteneri indisponibili sau nepotriviti si asa va exista mereu posibilitatea ca relatia sa se incheie, teama lor fiind astfel justificata.
La serviciu
Aici, frica de angajament are mai degraba legatura cu teama de a fi constransi si limitati in cresterea si manifestarea noastra autentica.
Daca intram in conflict cu propriile valori si cu sensul activitatii noastre, nu putem sa ne fortam intr-un angajament, oricat de avantajos ar fi din punct de vedere financiar.
Teama de angajament in zona profesiei devine din ce in ce mai des intalnita, din cauza faptului ca oamenii incep sa se cunoasca mai bine si sa fie in contact cu propriul potential, pe care si-l doresc valorificat.
Ei simt nevoia sa se manifeste complet, nu doar sa-si foloseasca un mic procent din ceea ce ii reprezinta. Asadar, intreaba-te: „Imi ofera acest serviciu posibilitatea de a ma dezvolta si de a-mi pune in valoare abilitatile?“.
In educatia copiilor
Se poate ca teama de angajament a parintilor sa provina din lipsa de intelegere a rolului pe care e necesar sa il aiba in viata copiilor.
Ca parinti, putem experimenta o presiune destul de mare, ce deriva dintr-o supraresponsabilizare, dintr-o imagine pe care trebuie sa ne straduim sa o mentinem, fiindca asa a fost perpetuata social, ca „trebuie“ sa fim intr-un anumit fel, sa facem lucrurile intr-un anumit mod.
Simtim ca este de datoria noastra sa oferim atentie, sprijin, afectiune exact in acea forma prestabilita de generatiile anterioare, fara sa fim incurajati sa ne ghidam dupa informatiile pe care le primim din conectarea profunda cu cel mic.
Desigur, fiecare parinte intra in relatia cu propriul copil avand in spate si influenta istoriei sale de viata, a felului in care a inteles si a integrat raporturile parinti-copii din familia sa de origine.
O implicare mai superficiala o pot avea si parintii care nu-si dau seama ca se simt coplesiti de teama de a nu-si pierde copilul foarte iubit si asteptat.
Diferente intre sexe
La barbati exista mai multe tipuri de frica, ce imbraca aceeasi haina si au, in principal, legatura cu relatia de cuplu sau, mai degraba, cu ce cred ei ca presupune o relatie de cuplu.
Astfel, le este frica sa nu devina vulnerabili, prinsi intr-o implicare emotionala prea mare, dependenti, ca pierd controlul, ca nu se ridica la nivelul asteptarilor partenerei, ca nu pot avea grija de familie etc.
Frica poate fi provenita si din observarea disfunctionalitatii cuplului parintilor lor, concluzionand astfel ca relatiile nu sunt facute sa dureze, la care adaugam frica de a-si pierde independenta, libertatea, individualitatea…
La femei, teama de angajament exprima, in general, teama de suferinta emotionala, de a se arata vulnerabile, lipsite de protectie, expuse la ranire.
Dar poate avea in spate si alte temeri, asemanatoare cu cele ale barbatilor, in special, teama de pierdere a independentei, a controlului asupra propriei vieti.
Presiunea societatii
In general, perceptia sociala tinde sa fie destul de reductionista si superficiala. Pe langa asta, suntem mereu comparati cu ceea ce se considera a fi „norma“, iar in cazul in care depasim limitele convenite, suntem priviti ca fiind „defecti“ si necesitam „reparatii“ pentru a intra in rand cu ceilalti.
Teama de angajament este sustinuta si amplificata social prin perpetuarea unor scheme depasite, rigide si limitante, despre cum ar trebui sa actionezi, ce ritm si ordine sa dai evenimentelor importante din viata ta (cariera, casa, relatie, copii), in ce mod sa iti evaluezi succesul in profesie, pe cel financiar, al vietii de familie, comparativ cu celelalte persoane de varsta ta.
Suntem impinsi sa fugim, mai mult sau mai putin constient, de toate aceste expectante apasatoare si sa fim din ce in ce mai putin dispusi sa ne asumam cu adevarat alegerile.
Teama de angajament este sustinuta si amplificata si prin promovarea unor comportamente relationale superficiale, care nu presupun conectare si implicare profunda: aventuri de-o noapte, prietenii bazate doar pe sex ocazional sau diferite tipuri de relatii „fara obligatii“.
Ce e de facut?
Autocunoasterea. Afla care iti sunt valorile, credintele, nevoile, limitele, pentru a face alegeri in cunostinta de cauza. In acest fel, nu iti asumi responsabilitati care te vor conduce usor la esec si care iti vor influenta negativ alegerile urmatoare.
Teama de angajament poate fi explorata prin intrebari care ne ghideaza catre descoperirea motivelor mai profunde: „De ce anume imi este frica?“, „ce cred ca o sa pierd?“, „cat de importanta este pentru mine aceasta pierdere?“, „ce presupune pentru viata mea sa fac aceasta alegere?“, „la ce fel de asteptari cred ca nu pot sa ma ridic?“.
Intreaba-te ce te-ar ajuta sa te relaxezi, sa te abandonezi si sa reduci controlul intr-o relatie? Poti incerca sa fii mai decisa in alegerile pe termen scurt, incearca sa te asculti mai mult, caci, in interiorul tau, tu stii exact ce este bine pentru tine.
Teama de angajament exprima temerea ca nu mai ai alte optiuni, simtindu-te prizoniera; incearca sa iti schimbi perspectiva si sa realizezi ca totul se afla in miscare, ca poti face modificari, cand simti asta. De multe ori, evitam angajamentul si pentru ca tanjim dupa o stabilitate perfecta, de neatins.
Relaxarea, cresterea increderii in sine, a sigurantei emotionale si exersarea flexibilitatii sunt temele-cheie de abordat pentru a diminua teama de angajament.
In ceea ce ii priveste pe cei din anturajul nostru, care au teama de angajament, este cam greu sa intervenim, putem doar sa ii sustinem cand vor sa comunice sincer si sa inteleaga ce se ascunde in spatele acestei temeri, sa le incurajam pasii pe traseul implicarii si asumarii.
De Veronica Cristea, psiholog clinician, consilier psihanalitic
http://suntemsensibili.com
A consemnat Catalina Cristescu
Foto: shutterstock.com
