Traumele copilăriei: cum ne vindecăm suferința provocată de părinții care ne-au neglijat

Traumele copilăriei pot fi numeroase, iar din păcate, cele mai multe sunt produse chiar de părinți. Iată cum ne putem vindeca de neglijarea suferită în copilărie.

Citește și:

Cele mai frecvente greșeli pe care le poate face un tată

De ce nu ar trebui să ne dorim copii cuminţi

 

Dacă ai fost neglijat emoțional și fizic în copilărie, drumul spre vindecare este dificil. Dacă ne referim strict la neglijarea emoțională, aceasta poate fi mai greu de evaluat, pentru că fiecare copil are nevoile proprii și sensibilități aparte.

Cât ești mic, nu identifici corect dezinteresul și lipsa de atenție ori afecțiune a părinților. Drept rezultat, internalizezi suferința și singurătatea, evaluându-le ca fiind vina ta.

Mai ales dacă ți s-a spus că ești egoist/ă sau prea sensibil/ă. Evident, și părinții toxici pot cădea în mai multe categorii: sunt cei care nu empatizează și nu își dau seama de suferința (reală) a propriului copil, și cei cărora nu le pasă. Indiferent, copilul ajunge să se maturizeze întrebându-se permanent care îi este valoarea personală.

Ca răspuns la mediul în care trăim, creierul ni se maturizează în mod diferit. Motiv pentru care abuzurile și neglijarea au efecte pe termen lung.

Dr. Bruce Perry, o autoritate în domeniul studiilor făcute asupra dezvoltării creierului copiilor aflați în situații dificile, afirmă că acest organ maleabil, în urma unor experiențe cu impact puternic, ajunge să își creeze tipare de funcționare diferite, care vor rămâne astfel pe tot parcursul vieții.

Dacă pentru un adult, o trauma este impactantă, pentru un copil, aceasta va ajunge să îi reprogrameze creierul definitiv. Nu mai vorbim despre dezvoltarea emoțională.

Practic, mulți dintre acești adulți abuzați astfel în copilărie, ajung la maturitate cu sindrom de stres post-traumatic și numeroase probleme nerezolvate. Relaționarea cu cei din jur este mereu dificilă, cu mari probleme de încredere și cu multă teamă, deseori fără obiect.

Copiii au un mod instinctiv și deschis de a aborda lumea din jur și de a o descoperi. Dar cei care nu sunt îngrijiți, validați, apreciați și iubiți corespunzător, vor pierde această deschidere și interes.

De multe ori părinții neglijenți ajung să inducă sentimente de rușine și umilință atunci când copilul cere iubire și acceptare. Iar copilul, în cele din urmă, nu va mai încerca.

Deseori vedem copii maltratați în public de părinții lor. Și este dificil să nu intervenim, să nu le luăm apărarea. Și totuși, nu îi putem salva de familia de origine. Putem doar încerca, mai târziu, când devin adulți responsabili pentru propriile decizii și autonomi, să încercăm să reparăm răul deja făcut.

Se spune că încă nu avem idee cum ar arăta o lume în care nu ar exista copii abuzați sau neglijați de părinți. Dar până acolo, deși să cerți copilul sau să îl critici ori pedepsești pentru a obține supunerea lui, pare drumul cel mai scurt pentru a obține tu ce vrei de la el, pe termen lung îl distrugi. Din păcate, deși avem numeroase legi și norme pentru adopție, legate de cine are dreptul să devină părinte natural, nu există norme.

Ca adult, îți poți regăsi propriul sine, propia valoare și stimă personală. Nu trebuie să îți mai iei părinții drept referință. Din păcate, ei nu au fost modele bune pentru tine.

Te poți redefini și poți ajunge să ai un stil parental sănătos, atunci când, la rândul tău, vei avea copii. Dar asta înseamnă să lucrezi cu trauma ta personală și să te angajezi în procesul de vindecare.

Nu încerca să faci asta singur/ă. Este un drum dificil și ai nevoie/meriți sprijin. Nu reduce impactul durerii tale, care este reală.

Majoritatea adulților care povestesc despre părinții abuzivi, deseori reduc impactul și greșelile acestora, idealizându-i. Pentru că acesta a fost mecanismul de supraviețurie în copilărie și așa s-au deprins.

Din păcate, există prea multe reguli, zicale și îndemnuri motivaționale despre cum trebuie să ne iubim și respectăm părinții care ne-au dat viață. Și prea puține despre copii…

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Nivelul de siguranță în cuplu
Nivelul de siguranță în cuplu

Oare ce înseamnă nivelul de siguranță în cuplu și cât depinde el de noi sau de celălalt? Ce impact are educația din copilărie și iubirea pe care am primit-o și cât de capabili suntem să căutăm și menținem relații de cuplu sănătoase? Aflăm din cele de urmează.

Citeste
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“
„Divorțul este a doua cea mai dureroasă experiență din viața unui om, prima fiind moartea cuiva drag“

Gabriela Saulea este medic, mamă și antreprenor. În urma divorțului pe care l-a traversat acum șase ani, a decis să înființeze un program unic în România, prin care să ajute persoanele care trec prin experiențele prin care a trecut și ea, în urma acestui eveniment traumatic. Ea consideră că fiecare sfârșit este un nou început, că fiecare divorț este o lecție de viață și că nicio suferință nu se întâmplă în zadar.

Citeste
De ce este important să ne iertăm părinții
De ce este important să ne iertăm părinții

Ne este greu să uităm anumite suferințe din copilărie sau anumite probleme și nemulțumiri din relația cu părinții noștri. În timp ce este firesc să recunoaștem că au greșit sau că nu ne-au oferit ceea ce aveam nevoie, este toxic să purtăm cu noi, de-a lungul vieții adulte, toate resentimentele, furia, conflictul cu cei care ne-au dat viață. Pentru binele nostru, în primul rând, este important și sănătos să știm să ne iertăm părinții.

Citeste
Traumele copilăriei: cum ne vindecăm suferința provocată de părinții care ne-au neglijat
Traumele copilăriei: cum ne vindecăm suferința provocată de părinții care ne-au neglijat

Traumele copilăriei pot fi numeroase, iar din păcate, cele mai multe sunt produse chiar de părinți. Iată cum ne putem vindeca de neglijarea suferită în copilărie.

Citeste
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii
10 reguli ale educației de gen, pentru părinți și copii

Băieții se joacă cu mașinuțele, fetele cu păpușile, ei poartă bleu și ele roz. Băieții sunt duri și puternici, fetele drăguțe și feminine. Acesta este începutul, iar limitările capătă la maturitate proporții imense. Iată câteva reguli ale educației de gen. Reguli sănătoase!

Citeste
Care este scopul real al căsătoriei
Care este scopul real al căsătoriei

Ne căsătorim pentru că îl iubim pe celălalt, pentru că asta credem că ne aduce fericirea sau un statut social? Descoperă scopul real al căsătoriei. Probabil că nu te gândeai la asta…

Citeste